Anulare act administrativ . Decizia 133/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 546 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu contestatoarea, cu sediul în com., Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare SC SRL reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale din 27.01.2010, lipsă fiind recurenta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurenta intimată DGFP a solicitat judecata în lipsă, iar prin intermediul compartimentului registratură s-a depus la dosar de intimata contestatoare SC SRL o întâmpinare, vizată și înregistrată la instanță sub nr. 539/15.01.2010.
Avocat pentru intimata contestatoare SC SRL depune la dosar împuternicirea avocațială datată 27.01.2010, declarând că nu are de invocat excepții și nici cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația intimatei contestatoare SC SRL prin apărător, că nu are de invocat excepții și nici cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru intimata contestatoare SC SRL solicită respingerea recursului ca nefundat,întrucât motivele prezentate de recurenta DGFP D în cererea de recurs sunt generale, se îndepărtează de obiectul dedus judecății, sunt simple susțineri nedovedite și care sunt formulate cu scopul de a crea confuzie.
În continuare susține că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că Raportul de Inspecție Fiscală este netemeinic și nelegal.
Arată că deși inspecția fiscală a avut loc în luna mai 2008,societatea intimată a fost încunoștiințată de această situație în luna septembrie 2008, iar în luna martie a aceluiași an a mai fost efectuat un alt raport de inspecție fiscală, din care a rezultat că SC SRL nu datorează bugetului de stat sume de bani și și-a îndeplinit obligațiile fiscale.
Mai susține că în urma întocmirii procesului verbal nr. 16439/31.05.2006,organul de control a constatat o lipsă în gestiune stabilită pe baza înscrisurilor din trei caiete ținute de gestionari,care nu aveau calitate de documente justificative, în cauză fiind formulată plângere penală împotriva administratorului statutar al SC SRL, pentru presupuse infracțiuni prevăzute de Legea nr. 24/2005, ce a făcut obiectul dosarului nr. 144/P/2005.
De altfel, învederează că în cadrul desfășurării urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă care a concluzionat că societatea nu s-a sustras de la calculul și evidențierea obligațiilor fiscale către bugetul de stat, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a administratorului SC SRL.
În concluzie, susține că hotărârea instanței de fond respectiv sentința nr. 546 din 05 octombrie 2009 este temeinică și legală, având în vedere cele două rapoarte de expertiză tehnice întocmite în cauză cât și înscrisurile aflate la dosar, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca fiind netemeinic și nefondat.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, SC SRL a contestat decizia de impunere nr. 4 din 22.09.2008, raportul de inspecție fiscală nr. 16907/19.05.2008 și decizia nr. 63/7.10.2008, toate emise de DGFP D, prin care s-a stabilit, respectiv s-au confirmat diferențe suplimentare de plată a taxei pe valoare adăugată în valoare de 93905 lei,precum și dobânzi și penalități aferente, în valoare de 64931 lei, solicitând și suspendarea actelor administrative contestate, cerere accesorie la care a renunțat la termenul de judecată din 10.11.2008.
În fapt, contestatoarea a motivat că la 1 septembrie 2008, i-a fost comunicat raportul de inspecție fiscală nr. 16907 din 19.05.2008 întocmit de reprezentanții DGFP D, prin care s-au stabilit diferențe suplimentare de plată a taxei pe valoare adăugată, perioada controlată fiind mai 2006 - februarie 2008, deși la 31 martie 2008, aceleași organe de control au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 11361, prin care s-a constatat că nu există diferențe de plată pentru perioada controlată, de la 20 martie 2008, la 31 martie 2008.
Potrivit contestatoarei, raportul de inspecție fiscală comunicat la 1 septembrie 2008, nu putea cuprinde aceeași perioadă de activitate ce a făcut obiectul altui control, contestatoarea relatând că, deși a contestat raportul de inspecție, totuși s-a trecut la emiterea somației de punere în executare.
Prin precizările aduse contestației la 05.12.2008, petenta a susținut că în urma întocmirii procesului verbal nr. 16439 din 31.05.2006 organele de control au constat o lipsă în gestiune de 588.139,12 lei, pe baza unor mențiuni din caietele gestionarilor, care nu reprezintă documente justificative, iar la valoarea presupusei lipse au calculat TVA, dobânzi și penalități.
S-a mai învederat că în baza acestei constatări s-a formulat plângere penală împotriva administratorului statutar, ce a format obiectul dosarului penal nr. 144/P/2006, plângere soluționată prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni din 09.02.2007, pronunțată în baza unui raport de expertiză din care rezultă că presupusa lipsă în gestiune nu este reală.
In temeiul art. 115 pr.civ. pârâta a depus întâmpinare,arătând că prin decizia nr. 4/22.09.2008 organul fiscal competent a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției prin care au fost stabilite măsuri de înregistrare în evidența contabilă a constatărilor privind TVA și impozit pe profit, rezultate din raportul de inspecție fiscală nr. 16907/19.05.2008, conform disp. art. 21 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, solicitându-se respingerea contestației.
A mai susținut pârâta că dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd că sunt cheltuieli nedeductibile cele privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și TVA aferentă, dacă aceasta este adăugată potrivit prevederilor titlului VI.
Pârâta a învederat că raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale nu-i este opozabil, nefiind convocată la efectuarea acestuia.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința nr. 546/5.10.2009 Tribunalul Dâmbovita a admis acțiunea de contencios fiscal formulată de contestatoarea SC și a dispus anularea raportul de inspecție fiscală nr. 16907/19.05.2008, a deciziei de impunere nr. 4 din 22.09.2008 și a deciziei nr. 63 din 7.10.2008, întocmite de reprezentanții DGFP
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 16907/19.05.2008 s-a stabilit în sarcina petentei un impozit pe profit suplimentar de 2372,32 lei și TVA suplimentar de 93905 lei, dobânzi și penalități aferente TVA suplimentar de 64.231 lei, deoarece, în urma inventarierii stocului de marfă al societății s-a stabilit o lipsă în gestiune în sumă de 588.139,12 lei.
S-a mai constatat că raportul de inspecție a fost contestat de societatea comercială controlată, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 4/22.09.2008 a activității de inspecție fiscală din cadrul DGFP D, contestația împotriva acestei decizii fiind la rândul său respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 63/7.10.2008 a organelor fiscale.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că stabilirea TVA suplimentare și a accesoriilor la această taxă s-a datorat lipsurilor în gestiune determinate de organul fiscal fără să se fi făcut o inventariere faptică a carburanților societății, inventarierea realizându-se scriptic, prin luarea în considerare a unor caiete ridicate de la gestionarii punctelor de lucru și.
Instanța a apreciat că nu s-a demonstrat cu certitudine că societatea controlată a înregistrat lipsuri la inventarierea carburanților, presupusele lipsuri în gestiune analizându-se pe baza însemnărilor efectuate de gestionarii societății în caietele ridicate cu ocazia controlului, iar organul de urmărire penală a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a asociatului societății contestatoare, deoarece cele trei caiete ridicate de la gestionari nu reprezintă documente justificative, în sensul dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a reținut că înscrisurile din cele 3 caiete verificate aparținând angajaților societății nu au calitatea de documente justificative, de evidență a intrărilor și ieșirilor de carburanți și a stocurilor existente la un moment dat, deoarece altfel s-ar pune întrebarea care este utilitatea acestor înscrisuri.
Recurenta a susținut că soluția de scoatere de sub urmărire penală a reprezentantului legal al societății privește neangajarea răspunderii penale a acestuia și nu are relevanță în privința contestației societății comerciale formulată împotriva actelor administrativ fiscale, raportul de expertiză efectuat în cursul cercetării penale nefiind opozabil recurentei, care nu a fost convocată la efectuarea acestuia.
S-a mai învederat că sunt corecte constatările inspectorilor fiscali, privind datoria societății intimate de 172.423 lei, reprezentând TVA și accesorii, stabilite în baza art. 21 al. 4 lit. c din Legea 571/2003 privind codul fiscal, potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile de natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă în gestiune ori degradate.
In temeiul art. 308/2 civ. intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, concluziile fiind susținute de reprezentantul său în instanță.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente,Curtea constată că recursul este nefondat,după cum se va arăta în continuare:
Susținerile recurentei DGFP D, cum că ar reprezenta documente justificative, în sensul legii, caietele angajaților societății în care s-au făcut mențiuni despre cantitățile de mărfuri intrate și ieșite, stocuri, acestea stând la baza întocmirii raportului de inspecție fiscală 16907/19.05.2008 prin care s-au stabilit diferențe suplimentare de plată, în sarcina intimatei în valoare de 93.905 lei TVA și 64.231 lei, dobânzi și penalități, sunt nefondate.
De altfel, recurenta nu invocă nici un text legal care să confirme această alegație, formulând o întrebare retorică despre utilitatea acestor documente private, care nu sunt considerate documente justificative, în sensul legii contabilității.
Caracterul acestor pretinse documente a fost analizat de doi experți contabili, respectiv de expertul contabil, în raportul de expertiză întocmit pe parcursul cercetării penale a adminsitratorului intimatei, depus în copie la filele 29-38 dosar fond, precum și de expertul judiciar, în raportul de expertiză întocmit pe parcursul soluționării cauzei la Tribunalul Dâmbovița, lucrare aflată la filele 127-136 dosar fond.
Pe baza concluziilor expertizei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moreni, a dispus prin Rezoluția din 9.02.2007, scoaterea de sub urmărire penală a administratorului intimatei, reținând, în baza concluziilor formulate de expert că "înscrisurile din cele trei caiete nu reprezintă documente justificative pentru a putea fi înregistrate în contabilitate potrivit prevederilor legale; sumele de bani primite de la gestionarii punctului de lucru au fost evidențiate conform rapoartelor zilnice emise la sfârșitul zilei de casa de marcat, încasările zilnice au fost efectuate pe baza rapoartelor zilnice de încasare și întregistrare în registrul de casă zilnic și nu s-au constatat sume de bani privind încasările neevidențiate, iar în ceea ce privește aprovizionarea cu marfă nu s-au identificat facturi neînregistrate. S-a concluzionat că în perioada de mai sus (martie 2008), societatea nu s-a sustras de la calcularea, evidențierea și plata obligațiilor fiscale datorate statului".
Chiar dacă, aceste concluzii privesc soluția de scoatere de sub urmărire penală a administratorului intimatei, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, acestea au fost formulate în urma verificării evidențelor contabile ale intimatei, a documentelor justificative prezentate de aceasta și a caietelor ridicate de la gestionari, despre care recurenta susține în mod greșit ar reprezenta documente justificative, astfel că valabilitatea constatărilor expertului are incidență și în prezenta cauză, în care s-a pus în discuție corectitudinea înregistrării mărfurilor primite și eliberate de societate și în final, datoria suplimentară calculată de organele fiscale, prin raportul contestat nr 16907/2008.
Concluziile acestei expertize extrajudiciare nu pot fi ignorate pentru faptul că organele fiscale nu au fost citate la efectuarea ei,întrucât a fost dispusă de organele de cercetare penală competente, tocmai pentru verificarea corectitudinii înregistrărilor contabile de către intimată, în legătură cu eventuala răspundere penală a administratorului acesteia și privesc aspecte care nu țin de calcule sau respectarea unor proceduri, ci numai de stabilirea unor situații de fapt și de apreciere asupra caracterului de document justificativ, pentru cele trei caiete de evidență, ridicate de la gestionarii intimatei.
Chiar dacă s-ar face abstracție de această expertiză, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize contabile judiciare, iar în raportul de expertiză depus la dosar la filele 128-136 dosar fond, experta a ajuns la aceleași concluzii, cum că "înscrisurile din cele trei caiete nu reprezintă documente justificative pentru a putea fi înregistrate în contabilitate potrivit prevederilor legale, sumele de bani primite de la gestionarii punctelor de lucru, au fost evidențiate conform rapoartelor zilnice, emise la sfârșitul zilei de casa de marcat, încasările zilnice au fost efectuate pe baza rapoartelor zilnice de încasare și înregistrare în registrul de casă zilnic și nu s-au constatat sume de bani, privind încasările neevidențiate, iar în ceea ce privește aprovizionarea cu marfă, nu s-au identificat facturi neînregistrate".
Experta a analizat în detaliu condițiile ce trebuie îndeplinite de documentele justificative prevăzute în F 425/3.03.1998 privind Normele Metodologice de întocmire și utilizare a formularelor tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară și contabilă.
Potrivit acestui act normativ, documentele justificative întocmite conform legii contabilității nr. 82/1992 rep. trebuie să cuprindă elementele specifice de identificare
prevăzute în structura formularelor, cum ar fi: denumirea documentelor, denumirea și sediul unității patrimoniale care întocmește documentul, numărul documentului și data întocmirii acestuia, conținutul operației economice și financiare, iar atunci când este necesar și temeiul legal al efectuării ei, numele și prenumele precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economice și financiare patrimoniale.
Din verificarea caietelor ridicate de organele de inspecție de la gestionarii societății,rezultă că mențiunile din acestea nu corespund cerințelor enumerate anterior, nu puteau fi evidențiate în contabilitatea societății, iar bugetul de stat nu a fost cu nimic prejudiciat.
Această ultimă concluzie la care au ajuns cei doi experți contabili, a rezultat și din raportul de inspecție fiscală, întocmit anterior de către reprezentanții recurentei, care cuprindea și perioada reverificată, din martie 2008, raport întocmit la 31.03.2008, depus în copie la filele 88-98 dosar, prin care s-a constatat că nu există diferențe de plată, nici abateri din punct de vedere al calculării, evidențierii și plății datoriilor către bugetul consolidat al statului.
A admite că cele trei caiete reprezintă documentel justificative în sensul legii, înseamnă, pentru egalitate de tratament, ca acest tip de înscrisuri să fie folosite și la deducerea sau compensarea TVA, ori la stabilirea altor obligații fiscale ale contribuabililor, către bugetul statului, ceea ce este contrar legii, dar și inadmisibil în raport cu actuala practică de justificare a cheltuielilor.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală și nu este afectată de nici unul din motivele de casarea sau modificare, prev. de art. 304 civ. în baza art. 312 al. 1 cp.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 546 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu contestatoarea, cu sediul în com., Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DD
4 ex/29.01.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
