Alte cereri. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 14/2008
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă" " SRL- P Nîmpotriva sentinței civile nr. 180 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 518/CA/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă "" SRL-P N, avocat, pentru intimații-pârâți Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Autoritatea Națională a Vămilor B și Biroul Vamal P N, consilier juridic, iar pentru intimata-pârâtă N, consilier juridic -.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar, în original, facturile în raport de care s-au făcut plățile prin bancă, respectiv, factura nr.7066/27.04.2004 ( 3 file), declarația de export nr. -/26.04.2004, nr. -/23.04.2004, calculul taxelor vamale (2 file), nota de recepție și constatare diferențe, documente de transport, precum și situația privind importurile de și plante, acest din urmă act fiind și comunicat părților prezente.
Instanța va reține documentele în original în vederea deliberării, urmând să le restituie la pronunțarea soluției în dosar.
Reprezentantul intimaților-pârâți depune declarația de export tradusă din limba olandeză, în două exemplare, înmânându-se câte o copie părților prezente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru recurenta-reclamantă pune concluzii de admitere a recursului, arătă că au depus în original toate actele, precizând că actul nou nu poartă confirmarea din partea recurentei, pe când facturile prezentate de recurentă sunt semnate de ambele părți. Nu înțelege de ce la transporturile 1 și 3 au facturi cu valori mai mari, acest lucru nefiind stabilit printr-o înțelegere între exportatorul olandez și societate. În această situație culpa revine exportatorului, greșit li s-a pretins o diferență de taxe vamale cât timp au fost corecți, au depus toate actele și au achitat toate taxele vamale. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului. Întrucât valorile declarate în vamă au fost subevaluate s-a procedat la efectuarea acestor dubluri ale facturilor. Situațiile depuse astăzi de recurentă nu fac referire la importurile realizate în aprilie 2004, fiind depuse doar pentru derutarea instanței.
Consilier juridic - pentru N solicită respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală, arătând că înscrisurile depuse dovedesc faptul că nu au fost declarate valorile reale și că corect organele vamale au procedat la recalcularea drepturilor vamale de import la valoarea reală din vamă și nu la cea declarată de recurentă.
În replică, avocat precizează referitor la efectuarea celui de al doilea rând de facturi, că există interes din partea exportatorului, deoarece declararea unor valori mai mari ar duce și la restituiri mai mari de TVA.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, în faza rejudecării, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 180/07 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr. 518/CA/2004, s-a respins ca nefondată contestația formulată de LPN în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B -, în numele și pentru DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ I și BIROUL VAMAL P N, contestație prin care reclamanta solicita anularea deciziei nr. 341/2004, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 70.348.773 lei (ROL) cu titlu de taxe vamale și.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că reclamanta a importat - la data de 01 iunie 2004 din Olanda, pentru care la data importului nu s-a putut determina în mod definitiv valoarea în vamă, organele vamale procedând la aplicarea dispozițiilor art. 17 pct. 1 din Acordul, potrivit cărora "dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 1 - 6 inclusiv, ea va fi determinată prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și dispozițiile generale și ale art. VII ale acordului general și pe baza datelor disponibile în țara de import".
Instanța de fond a apreciat că organele vamale au procedat corect, întrucât în lipsa unor documente sigure, autoritățile au avut motive să se îndoiască de veridicitatea și exactitatea valorii produselor importate, astfel cum au fost declarate de reclamantă și în consecință, au procedat în mod corect la stabilirea unei valori mai mari produselor importate, prin comparație cu prețul unor produse similare.
Ca urmare, contestația reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 1294/08 noiembrie 2005 (îndreptată prin încheierea din 20 iunie 2006), Curtea de APEL BACĂUa admis recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 180/07 decembrie 2004 Tribunalului Neamț, a modificat în tot sentința, în sensul că a admis contestația și a anulat decizia nr. 341/2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Curtea a reținut în considerentele acestei decizii următoarele aspecte:
Potrivit art. 1 din Acordul prin aplicarea art. VII., valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv pentru mărfuri. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea art. 1, se trece succesiv la articolele următoare (art. 2 - 6), până la primul articol care va permite determinarea valorii în vamă.
În speță, reclamanta - recurentă a prezentat actele care atestau valoare. de tranzacție pentru mărfurile importate, făcând ulterior și dovada plății efective cu facturi acceptate de partenerul olandez.
Așa fiind, în cauză nu se pot reține susținerile organului de control care a arătat că nu a putut avea în vedere prețul declarat de societate; acest preț a fost dovedit cu facturile și actele de transport depuse la dosar de recurentă.
Deși intimata - pârâtă a susținut că în urma verificărilor efectuate. Administrația vamală din Olanda a transmis copii autentificate după facturi care s-au regăsit în evidențele contabile ale firmei exportatoare în care se menționează valori mai mari pentru mărfurile ce au făcut obiectul tranzacției aceste acte nu au fost depuse la dosar, rămânând la stadiul de simple afirmații.
Ori, așa cum a arătat și recurenta, în momentul în care s-au prezentat acte legale ce demonstrează valoarea de tranzacție, organul de control care susține că nu aceasta este valoarea reală, are sarcina probei în a dovedi aceste lucru.
Ori, din actele depuse la dosar în susținerea deciziei contestate nu rezultă nici o dovadă privind un alt preț mai mare al tranzacției.
Așa fiind, organele de control nu puteau proceda la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate decât în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Acordul
În plus, recurenta - reclamantă nu a fost informată asupra deciziei de amânare a determinării valorii în vamă printr-o decizie motivată, conform art. 2 al.2 din HG788/2001, acceptând inițial documentele prezentate de societate și nu i s-a pus în vedere să prezinte acte suplimentare.
Așa fiind, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a apreciat corect asupra părții căreia îi revenea sarcina probei, în speță, organul constatator fiind cel care trebuia să dovedească afirmațiile din decizie privind o altă valoare de tranzacție decât cea care rezulta din actele prezentate de recurenta - reclamantă.
Decizia civilă nr. 1294/08 noiembrie 2005 Curții de APEL BACĂUa fost atacată cu revizuire de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cauză înregistrată sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 815/01 noiembrie 2007, pronunțată de curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, s-a admis cererea de revizuire, s-a desființat decizia civilă nr. 1294/2005 și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului, reținându-se, în esență, că s-au prezentat acte noi de către revizuientă, respectiv - facturile menționate în declarația vamală de import, provenind de la exportator, facturi ce conțin date ce nu coincid cu cele înscrise în facturile prezentate de importator.
Ca urmare, curtea va proceda la rejudecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 180/07 decembrie 2004 Tribunalului Neamț, în raport de ăntregul probatoriu administrat în cauză, incluzând facturile noi pe baza cărora s-a admis revizuirea.
În atare, circumstanțe, se constată că prin sentința civilă nr. 180/2007 s-a apreciat că în mod corect organele vamale au procedat la aplicarea art. 7 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului, în sensul că au considerat că nefiind posibilă stabilirea valorii în vamă a produselor importate pe baza prețurilor declarate de societatea reclamantă, din lipsă de înscrisuri.
Constatarea instanței de fond, în sensul că lipseau înscrisurile pe baza cărora să fie stabilită valoarea produselor importate, este greșită, întrucât recurenta - reclamantă a prezentat, la data efectuării importului actele care atestau valoarea de tranzacție pentru mărfurile importate.
Astfel, pentru importul efectuat în baza declarației vamale de import nr. 7066/27 aprilie 2004, recurenta - reclamantă a prezentat facturile nr. - și nr. - din 23 aprilie 2004, cu o valoare de 4229 euro, respectiv 043 euro.
Facturile depuse de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în susținerea cererii de revizuire - poartă aceleași numere, dar atestă valori diferite ale produselor importate - 9570 euro și respectiv 3584 euro.
Deși facturile depuse la dosar de organul vamal constituie înscrisuri noi (motiv pentru care s-a admis revizuirea), instanța de recurs nu poate da eficiență acestor înscrisuri, în defavoarea facturilor inițiale, cu valori mai mici, prezentate de societatea importatoare la vamă.
Aceasta întrucât instanța de recurs este chemată să stabilească legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de probatoriul administrat.
În condițiile în care instanța de fond a avut la dosar facturile depuse de societatea importatoare, care făceau dovada valorii produselor importate, în mod greșit a apreciat că datorită lipsei înscrisurilor organelor vamale au stabilit un alt preț al produselor importate, prin raportare la prețul unor produse similare.
Pe de altă parte, în ceea ce privește facturile noi, cu valori mai mari, prezentate la dosar odată cu cererea de revizuire, curtea reține următoarele:
Chiar dacă facturile cu valori mai mari, coroborate cu celelalte înscrisuri emanate de la autoritățile olandeze, atestă posibilitatea ca cei doi comercianți să fi întocmit două rânduri de facturi, cu scopul de a declara la vamă o valoare mai mică și de a reduce astfel valoarea taxelor vamale, atâta vreme cât facturile inițiale, prezentate la vamă de către importator nu au fost atestate ca fiind false printr-o hotărâre judecătorească definitivă, instanța de recurs este obligată să țină seama de facturile prezentate la vamă de importator.
În atare condiții, constatând că recurenta - reclamantă a făcut dovada valorii de tranzacție pentru mărfurile importate, depunând facturile acceptate de partenerul olandez, curtea apreciază că organele vamale aveau obligația de a proceda la stabilirea valorii mărfurilor importate în conformitate cu prevederile art. 1 din Acordul privind aplicarea art. 7 din Acordul, aprobat prin Decretul 183/1980.
Atâta vreme cât aceste facturi prezentate de recurenta - reclamantă nu au fost anulate de o instanță de judecată, facturile cu aceleași numere, dar cu valori mai mari (prezentate de organul vamal) nu pot fi considerate drept probe care să ateste o valoare mai mare a bunurilor importate, cu atât mai mult cu cât aceste din urmă acte nu sunt însușite - prin semnătură și ștampilă - de către societatea importatoare (spre deosebire de facturile prezentate la vamă, care sunt semnate și ștampilate de ambele firme).
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul de față și va modifica sentința recurată în sensul că va admite contestația și va anula decizia contestată, nr. 341/2004 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat deLPN,împotriva sentinței civile nr. 180 din 07 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 518/CA/2004 în contradictoriu cu intimații - pârâțiDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, BIROUL VAMAL P N și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Modifică în tot sentința civilă nr.180 din 7.12.2004 a Tribunalului Neamț.
Admite contestația.
Anulează decizia nr. 341 din 30.09.2004 a N, actul constatator nr.122/10.07.2004 încheiat de - Direcția Generală a Vămilor - Biroul Vamal P
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 252 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. -
Red.
Tehnored. 3 ex. 25/29 ian. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Aurelia Saftiuc, Vera
