Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 19/2008
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și deInspectoratul de Poliție Județean B, împotriva sentinței civile nr. 274 din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentele-pârâte, consilier juridic, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurenților-pârâți.
Consilier juridic pentru recurenții-pârâți pune concluzii de admitere a celor două recursuri, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursurilor de față, declarate în termen de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție Județean B, împotriva sentinței civile nr.274/2.07.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și cererea de chemare în garanție.
Intimatele, Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul de Poliție Județean B, au fost obligate să restituie contestatorului cota de impozit de 30% lunar, pentru perioada 25.10.2004 - 14.05.2007.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul ocupă funcția de ofițer de poliție, calitate în care i s-a acordat Brevetul "În Serviciul Patriei" prin Decizia nr.838/25.10.2004. Conform dispozițiilor art.10 din Legea nr.80/1995, reclamantul ar fi urmat să beneficieze de reducerea impozitului pe venit cu un procent de 30%.
Reclamantului nu i s-a aplicat această reducere, cu motivarea că dispozițiile menționate au fost abrogate expres, prin art.86 din nr.OG73/1999, însă și aceasta a fost abrogată prin Legea nr.571/2003.
OG nr.73/1999 a fost respinsă prin Legea nr.206/2002.
Apreciind că în urma abrogărilor dispuse au rămas în vigoare dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995, instanța de fond a concluzionat în sensul că acțiunea reclamantului este întemeiată, aceasta fiind îndreptățit la restituirea cotei de 30 % lunar pentru perioada 25.10.2004 - 14.05.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție
Recurenții - pârâți au invocat nelegalitatea sentinței atacate, pe considerentul că s-a făcut o interpretare greșită a legii.
Astfel, recurenții au susținut că în condițiile în care nr.OG 73/1999 (prin care s-au abrogat dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995), a fost, la rândul ei, abrogată prin nr.OG 7/2001, faptul că ulterior abrogării, nr.OG 73/1999 a fost respinsă prin lege, nu putea să producă nici un efect, deoarece momentul respingerii a fost ulterior celui al abrogării, iar legea nu poate să dispună decât pentru viitor.
În sprijinul acestei susțineri a fost invocată decizia nr. 55/4.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 20/2007.
Au mai invocat recurenții faptul că Legea 571/2003 nu cuprinde dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe veniturile aferente drepturilor de salariu ale cadrelor militare și polițiștilor, iar potrivit art. 1 al. 3 din lege, dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate de recurenți și în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea de apel constată întemeiate recursurile declarate, pentru următoarele considerente:
legislativ al normei ce prevede dreptul reclamat prin acțiune este cel reținut de prima instanță, respectiv: nr.OG 73/1999 (care abrogă dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995) a fost abrogată prin nr.OG 7/2001; la rândul ei OG7/2001 a fost abrogată prin Legea 571/2003, iar nr.OG 73/1999 a fost - ulterior abrogării - respinsă de Parlament prin Legea 206/2002.
Legat de interpretarea dată acestor evenimente legislative, prin prisma dispozițiilor Legii 24/2000, trebuie menționat un aspect esențial, pe care instanța de fond nu l-a avut în vedere, și anume: art. 60 al. 3 din Legea 24/2000 (devenit art. 62 în urma republicării) prevedea că "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Textul a avut acest conținut până la republicarea legii, la data de 25 august 2004, când art. 62 (fost art. 6o) a fost completat cu mențiunea: "fac excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
În speță însă nu are incidență textul modificat în 2004, ci dispozițiile art. 60 alin. 3, astfel cum apar în forma inițială a legii, pentru că la data abrogării art. 10 din Legea 80/1995, prin OG73/1999 și la data adoptării OG7/2001, Legea 24/2000 nu fusese încă modificată.
Ca urmare, față de dispozițiile art. 60 al. 3 din Legea 24/2000, care consacră principiul potrivit căruia abrogarea unui act normativ are caracter definitiv, concluzia ce se impune este că abrogarea dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 (intervenită prin OG73/1999) este definitivă, iar dispozițiile normative ulterioare sub acest aspect sunt caduce.
În consecință, dreptul solicitat prin acțiune nu are temei legal, acțiunea reclamantului fiind nefondată.
De altfel, acțiunea este nefondată și în raport de dispozițiile Legii 571/2003, care a reglementat în mod unitar scutirile de impozit pe venit.
Nu se poate pune în discuție prevalenta altor dispoziții legale, care să aibă
caracter special față de dispozițiile Codului fiscal, întrucât, în scopul realizării unei
politici fiscale unitare, legiuitorul a prevăzut la art. 1 al. 3 din Legea 571/2003 că
"dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal", fiind lipsit de eficiență astfel principiul "specialia generalibus derogant".
În concluzie, dispozițiile art. 10 din Legea 80/1995 fiind în conflict cu dispozițiile Codului fiscal, prevalează aplicarea acestui din urmă act normativ, in temeiul art. 1 alin. 3 din legea 571/2003.
Întrucât Codul fiscal nu conține dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe venituri, de natura celor solicitate de reclamant, acțiunea acestuia apare ca nefondată și din această perspectivă.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile pârâților și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate de recurenții - pârâțiMINISTERULINTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu
sediul în B, P-ța - nr. 1, Sectorul 1 șiINSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B,cu sediul în-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 274 din 2 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant,domiciliat în B,- B, județul
Modifică în tot sentința civilă nr.274 din 2.07.2007 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. sent.
red. /8.02.
tehnored. /3 ex.; 13/14.02.08
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Aurelia Saftiuc, Vera
