Alte cereri. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.11.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.144
Ședința publică din 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL T împotriva deciziei civile nr.1050/16.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și SC SRL M Nouă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatoare avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea contestației în anulare.
Avocata contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar extras de cont și factura, cu care face dovada cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra contestației de față constată:
Prin contestația în anulare întemeiată pe prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă SC SRL Tas olicitat anularea deciziei civile nr.1050/16.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA dezlegarea este rezultatul unei erori matriale și instanța nu s-a pronunțat asupra cererii contestatoarei.
Astfel, contestatoarea arată că prin acțiunea introdusă la Tribunlaul T, a solicitat în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, STRUCTURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ, SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, și " " M - NOUĂ, în temeiul în temeiul art. 187 al. 2 Codul d e procedură fiscală coroborat cu art. 1 al. (1) din Legea nr.554/2004, în principal, anularea obligației fiscale suplimentare stabilită prin decizia de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr.482 din 24.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, anularea obligațiilor fiscale suplimentare, și anume: taxa pe valoarea adăugată pentru suma de 1.089 RON și majorările de întârziere pentru suma de 34 lei. De asemenea, s-a solicitat anularea măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. 2572/24.08.2007 la. T, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, privind înregistrarea în contabilitate a diferenței de TVA în cuantum de 1.089 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 4423), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal și înregistrarea în contabilitate a majorărilor de întârziere la diferența de TVA în cuantum de 34 RON constată cu ocazia inspecției fiscale (articol contabil 658/analitic distinct = 448), datorită faptului că cheltuiala ar fi nedeductibilă fiscal.
Reclamanta a mai solicitat anularea răspunsului primit de pârâtă în cadrul procedurii prealabile și suspendarea executării măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Serviciul Inspecție Fiscală, înregistrat sub nr. 2572/24.08.2007 la.
Reclamanta a solicitat în subsidiar - în situația respingerii capetelor principale de cerere având în vedere că în raportul de inspecție fiscală (pagina 4, paragraf 6) organul de control reține faptul că: "în lunile ianuarie și februarie 2006 societatea deduce TVA de pe facturile de chirie, cu toate că " " - în calitate de locator nu a depus la organul fiscal teritorial notificarea privind opțiunea de taxare" - obligarea " " la plata către reclamantă a sumei de 1123 RON din care: 1.089 RON reprezentând TVA, aferent facturilor emise de către societatea pârâtă către reclamantă în luna ianuarie și februarie 2006 în baza contractului de închiriere nr.241 din 01.12.2004, considerat nedeductibil de către inspecția fiscală; 34 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA - ului nedeductibil în sumă de 1.089 calculate de către inspecția fiscală; obligarea " " la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1123 RON calculate începând cu data de 24.08.2007 până la plata integrală a sumei; obligarea " " la plata către reclamantă a oricărei cheltuieli de judecată pe care ar trebui să o suporte ca urmare a respingerii capetelor principale de cerere.
Prin sentința nr.435/CA/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta: Respingînd primul capăt de cerere din acțiunea reclamantei pentru motivele expuse și avțnd în vedere dispozițiile art.1 și urm. Din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere avînd ca obiect suspendarea executării măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscală și prin decizia de impunere fiscală, în raport de art.14 alin.1 din aceeași lege.
Având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere solicitate de reclamantă, a formulat recurs împotriva sentinței nr.435/CA/07.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Timiș, prin care a soliciat instanței de recurs: în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cautei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării tuturor capetelor de cerere și în subsidiar, desființarea în tot a sentinței civile pronunțate de către Tribunalului Timiș în dosarul menționat.
Curtea de APEL TIMIȘOARAa pronunțat în cauză decizia nr.1050 din 16.10.2008 prin care s-a dispus respingerea recursului declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr.435/CA/07.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Contestatoarea susține că dispozitivul deciziei nu se referă la cererea de admitere a recursului pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat cu vprivire la cel de-al doilea capăt de cerere prin care a solicitat, "în subsidiar, în situația respingerii capetelor principale de cerere obligarea pârâtei SC SRL.
Dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Dispozițiile procedurale cuprinse în art.318 alin 1 teza I Cod procedură civilă arată: "hotărâriloe instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
A solicitat "în subsidiar, în situația respingerii capetelor principale de cerere obligarea pârâtei SC SRL.
A formulat această solicitare atât în primă instanță, cât și în recurs. Nici instanța de fond și nici cea de recurs nu s-au pronunțat asupra acesteia, ci s-au rezumat la aoa minti în cuprinsul considerentelor, fără însă aoî nlătira sau a face asupra ei vreo apreciere.
Din motivarea sentiței civile nr.435/CA/07.05.2008 pronunțată de către Tribunaul, reiese faptul că insanța de fond nu a cercetat fondul cauzei corect, neexaminând cu atenție raportul dintre cele două proceduri promovate de aceasta: o acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea actului administrativ emis de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și suspendarea executării măsurilor stabilite prin raportul de inspecție fiscal; o acțiune comercială formulată împotriva pârâtei SC SRL având ca obiect pretenții.
Prin sentința civilă nr. 435/CA/07.05.2008 instanța de fond s-a pronunțat doar cu privire la primul capăt de cerere, respectiv ce a solicitat în principal, respigând acțiunea formulată de aceasta, nemotivând în niciun fel cel de al doilea capăt de cerere, respectiv ce a solicitat în subisdiar.
La fel a procedat și instanța de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr.1950 din 16.10.2008 fără a analiza acest aspect, instanța nepronuțându-se asuprea cererii sale.
Așa cum a arătat, dispozitivul deciziei nu se referă la cererea sa de admitere a recursului ca fiind întemeiat având în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere subsidiar.
Instanța de recurs se rezumă a relua, în cuprinsul considerentelor hotărârii, motivarea Tribunaloului T concluzionând succint și nemotivat "cum în recurs nu au fost invocate motive care sî ducă la modificarea ori casarea sentinței recurate. Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.435/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Nepronunțarea asupra capătului de cerere subsidiar formulat de reclamantă constituie eroare materială.
Această reprezintă o eroare materială, în înțelesul dispozițiilor procedurale în art.318 alin1 teza I Cod procedură civilă. Greșeală materială constă în neaprecierea de către instanță a solicitării sale.
Hotărârea atacată este, așadar, rezultatul unei greșeli formale, săvârșite de instanță, ca urmare a omiterii aprecierii asupra solicității reclamantei, determinantă în soluția pronunțată. Greșeala reclamată este una materială, de ordin proceduarl, nu se referă la o apreciere de fapt a instanței, ci la lipsa oricărei aprecieri.
Examinând contestația în anulare în raport cu prevederile art.318 alin.1 Cod procedură civilă seconstată că este nefondată și se respinge pentru că:
În esență, contestatoarea își întemeiază cererea pe considerentul că dispozitivul deciziei cu nr.1050/16.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA nu se referă la cererea contestatoarei de admitere a recursului pe motiv că instanța de fond nu s-a pronuntat cu privire la cererea cu caracter subsidiar ce a făcut obiectul acțiunii și susține că această nepronunțare constituie o eroare materială, în sensul art.318 Cod procedură civilă.
Prin art.318 Cod procedură civilă se prevede că hotărârea instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin noțiunea de greșeli materiale se înțeleg greșeli legate de denumirea părților din litigiu, cele de ordin matematic, de calculul unor termeni de procedură etc. deci greșeli care nu vizează actul de judecată care presupune, spre exemplu, aplicarea unor norme juridice raportului juridic dedus judecății, interpretarea unor noțiuni juridice, sau a probelor din dosar.
Contestația de față privește critici la adresa modului în care instanța de recurs a interpretat natura juridică a unor acte deduse judecății și apoi a dispozițiilor procedurale pe care le-a aplicat acestora, ceea ce denotă că prezenta contestație în anulare nu este fondată pe art.318 Cod procedură civilă, nerelevându-se erori materiale, motiv pentru care se respinge ca nefondată.
Contestația de față nu evocă nicio greșeală materială strecurată în decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, criticându-se nepronunțarea asupra uneia din cererile cuprinse în recursul formulat la sentinșa civilă nr.435/2008 a Tribunalului Timiș, privitor la o cerere subsidiară cuprinsă în acțiune, ipoteză care nu se înscrie în sintagma de eroare materială, întrucât vizează modul de soluționare a unei cereri de recurs, deci un act de judecată, ceea ce nu cade sub incidența art.318 Cod procedură civilă, astfel că prezenta contestație se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
N NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SRL T împotriva deciziei civile nr.1050/16.2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 4.II.2009 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.- - 17. 02.2009
Tehnored. /2.03.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători: Liber, și
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
