Alte cereri. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 27.07.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.1450

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009

PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu

JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu

JUDECĂTOR 3: Răzvan

GREFIER:

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr.953/23.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimați CONSILIUL LOCAL, INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C-

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.

Instanța, invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei decizii care nu a evocat fondul și reține cauza spre soluționare pe excepție.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr- - 27.07.2009,revizuentul a solicitat revizuirea deciziei civile nr.953/23.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, arătând că motivele cereri le va depune după ce va lua cunoștință de conținutul deciziei atacate.

La data de 24.11.2009 revizuentul a depus un înscris prin care a arătat că la data de 27.06.2009 a formulat cerere pentru a i se comunica două exemplare ale deciziei pronunțate, cererea respectivă fiind trimisă Curții de APEL TIMIȘOARA prin poștă, cu recomandată și până în prezent nu i-a fost comunicată decizia, motiv pentru care se află în imposibilitatea de a motiva cererea de revizuire, respectiv să-și apere și să-și susțină drepturile și interesele legitime în cauză.

În drept au fost invocate dispozițiile art.322 și următoarele Cod procedură civilă.

Conținutul deciziei civile nr.953/23.06.2009:

Prin decizia civilă nr.953/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.429/19.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local, Primarul orașului și Instituția Prefectului C-S, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care nu se poate pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecății pe temeiul unor elemente noi, în funcție de motivele prevăzute de art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă.

Motivele de revizuire sunt prevăzute în mod limitativ de art.322 Cod procedură civilă și ele vizează împrejurări noi, survenite după pronunțarea hotărârii și în raport cu care starea de fapt reținută de instanță nu mai corespunde realității.

Astfel, revizuentul a considerat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției ridicate prin întâmpinarea depusă de acesta pentru termenul din data de 19.06.2008, respectiv a ridicat excepția puterii lucrului judecat, față de recursul pârâtului Consiliul Local privind încetarea mandatului său, prin constatarea dizolvării de drept a Consiliului Local la data de 06.09.2005, potrivit prevederilor art.14 din Regulamentul cadru aprobat prin nr.OG35/2002, situație juridică soluționată anterior prin sentința penală nr.425/01.11.2007 a Judecătoriei Reșița.

Revizuentul a mai arătat că în judecarea cauzei pe fond, instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra celui mai pertinent și veridic mijloc de probă, respectiv adresa nr. R 247/04.03.2008 a Consiliului Legislativ al României, adresă aflată la (fila 146-148 dosar fond).

În sensul dispozițiilor art.322 pct.2 Cod procedură civilă, prin,lucru cerut, trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.

Nepronunțarea instanței de recurs asupra unei excepții, asupra unei cererii de administrare a probelor, asupra unui motiv de apel sau motiv de casare nu se încadrează în noțiunea de,lucru cerut.

Sentința penală invocată de către revizuent se referă la infracțiunea de uzurpare de calității oficiale prevăzută de art.240 Cod penal și este pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.

Puterea de lucru judecat este o prezumție legală reglementată de dispozițiile art.1200 pct.4 cod civil și o excepție procesuală conform dispozițiilor art.166 Cod procedură civilă.

Potrivit dispozițiilor art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate, condiții ce nu sunt întrunite în speță.

Revizuentul a invocat faptul că instanța de recurs a acordat ceea ce nu s-a cerut, atunci când a concluzionat că dizolvarea de drept a unui consiliu local reprezintă o formă a încetării mandatului acestuia, motiv ce nu poate fi primit de către instanță, întrucât conform dispozitivului deciziei, instanța de recurs a admis recursurile declarate, în sensul că a modificat hotărârea recurată și a respins pe fond acțiunea reclamantului revizuent.

Revizuentul a invocat și faptul că instanța are obligația și poate să judece doar în baza legii, neavând dreptul să adauge la lege, și nici să-și motiveze hotărârile pe texte de lege abrogate și/sau cu propriile considerente care sunt în contradicție vădită cu textul, cu înțelesul și cu aplicarea legii, aspecte ce nu constituie motive de revizuire prevăzute de art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă.

Revizuentul a invocat și motivul prevăzut de art.322 pct.8 Cod procedură civilă, respectiv faptul că a fost împiedicat să se prezinte la judecarea recursului, însă acesta nu a făcut dovada că împiedicarea sa a constituit un caz de forță majoră, mai presus de voința sa, și că nu a putut înștiința instanța despre acesta.

Revizuentul a considerat că recursul a fost judecat nefiind îndeplinită procedura legală a citării sale, acesta precizând că nu a fost prezent și nu a avut posibilitatea să-și susțină cauza la ședința prezentată în preambulul deciziei atacate, însă revizuentul a avut termen în cunoștință, începând cu data de 19.06.2008, când a fost prezent la primul termen de judecată al recursului, iar conform practicalei deciziei nr.429/19.03.2009, acesta a fost prezent și la dezbaterea recursurilor, în ședința publică din 19.03.2009.

Motivele invocate de către revizuent nu se încadrează la nici unul din motivele prevăzute imperativ de art.322 pct.1-9 Cod procedură civilă, astfel că instanța a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de către revizuent

În prezenta cauză intimații, fiind legal citați nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, criticile revizuentului prin prisma dispozițiilor art. 322 din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Domnul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 953/23.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

Prin această decizie s-a respins o altă cerere de revizuire formulată de domnul împotriva deciziei civile nr. 429/19.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Examinând admisibilitatea revizuirii, Curtea constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a evocat fondul litigiului.

Or, potrivit art. 322 Cod de Procedură Civilă, se poate cere " revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul-".

Conform acestui text legal, revizuirea unei hotărâri date în recurs este admisibilă numai în situația în care această hotărâre evocă fondul litigiului, respectiv când prin această hotărâre se rejudecă fondul.

Or, prin decizia civilă nr. 953/23.06.2009, Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a evocat fondul litigiului, astfel încât Curtea apreciază ca fiind inadmisibilă prezenta cerere de revizuire.

Curtea subliniază că admiterea revizuirea depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea revizuirii și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.

Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".

În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că"admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.

Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat".

Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că " în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."

De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care "a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1."

În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."

Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.

În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea revizuirii și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge, ca fiind nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr. 953/23.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.953/23.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

RED:/16.12.09

TEHNORED:/16.12.09

2.ex./SM/

Primă instanță:Tribunalul C-

Judecător -

Instanța de recurs:Curtea de APEL TIMIȘOARA

Judecători - / Liber/

Președinte:Maria Cornelia Dascălu
Judecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 1450/2009. Curtea de Apel Timisoara