Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1445/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1445
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "", împotriva sentinței civile nr.341/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR, având ca obiect vânzări spații comerciale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 29.09.2009 din partea pârâților - intimați o cerere privind comunicarea motivelor de recurs.
Reprezentanta pârâților - intimați depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului.
Reprezentanta pârâților - intimați pune concluzii de admitere a excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2008 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanta "" a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului T și Municipiul T prin Primar, să oblige pârâții la încheierea unui contract de vânzare - cumpărare cu privire la imobilul situat în T,-.
În motivarea acțiunii a arătat că între societatea reclamantă și pârâți a intervenit contractul de închiriere cu privire la spațiul cu altă destinație din T,-, în suprafață de 33,60 mp, înscris în col. nr.8358
La data de 01.09.2003, cu ocazia ședinței Comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale s-a stabilit vânzarea imobilului către societatea chiriașă contra sumei de 430.000.000 lei (ROL), conform negocierii directe purtate între reprezentanții pârâților și mandatara societății
După această dată au început demersurile în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare însă au fost refuzați de către pârâți pe motivul că exista un dosar privind imobilul din- care este însă înscris în același colectiv nr.8358 T, ca și imobilul pe care reclamanta îl solicită spre cumpărare. Reclamanta a învederat că imobilul pe care îl deține cu contract de închiriere și pe care este îndreptățit să îl cumpere se află pe strada - de nr.24, și nu pe-, despre care pârâții au arătat că ar fi un litigiu pe rolul instanțelor de judecată.
Reclamanta a solicitat ca instanța să țină cont de multitudinea de documente care i-au fost cerute pentru a putea participa la negocierea directă, precum și de complexitatea comisiilor cât și a aprobărilor de întocmire a contractelor de licitație.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.1073 și 1075 cod civil și Legea nr.550/2002.
La dosar au fost depuse înscrisuri: contractul de închiriere, planuri topo, certificat fiscal, extras din procesul verbal de la Comisia de Aplicare a Legii nr. 550/2002, corespondența purtată cu Primăria Municipiului T, extras
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Timiș - secția comercială și trimiterea dosarului instanței competente - Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ, având în vedere prevederile art.8 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2008, Tribunalul Timiș - secția comercială a admis excepția de necompetență funcțională a completului comercial și a înaintat cauza spre competentă soluționare la secția contencios administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din data de 24.02.2009, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că imobilul în litigiu nu a figurat în până la data de 29.03.2006, când prin încheierea cu numărul 15545 s-a notat adresa exactă ca fiind- pentru corpurile A și B și strada - de nr.24. a avut loc în nr.8358 T, nr. top 17411, imobil ce a fost revendicat în baza Legii nr.10/2001. Întrucât situația juridică a imobilului nu este definitiv clarificată, acțiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă, având în vedere prevederile art.24 alin.1 din Legea nr.550/2002 "procedurile de vânzare sunt suspendate de drept până la data încheierii procedurilor de restituire, prevăzute de Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dreptului de a depune o solicitare în condițiile prevăzute de art.17 alin. 1".
Potrivit alin.2 al aceluiași articol "contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor alin.1 sunt nule", motiv pentru care instituția pârâtă nu a finalizat procedurile privind încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
S-a mai arătat că instituția pârâtă nu poate fi obligată printr-o hotărâre a instanței să vândă imobilul în cauză reclamantei, având în vedere prevederile Legii nr.10/2001 și Legii nr.550/2002, din care rezultă că proprietarul "poate" să înstrăineze aceste imobile, însă nu este obligat, iar instanța nu se poate substitui voinței juridice a vânzătorului, impunându-i un consimțământ câtă vreme în baza art. 948 alin.1 pct.2 între condițiile esențiale este necesar "consimțământul valabil al părții care se obligă" iar pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să fie exprimat liber și neviciat. Mai mult, prin admiterea acțiunii de față s-ar încălca art.44 din Constituție, unde se precizează că dreptul de proprietate al persoanei juridice și fizice este garantat și ocrotit în mod egal de lege.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.550/2002, modificată și completată de nr.HG977/2002.
La termenul de judecată din data de 24.02.2009 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor dat fiind faptul că acțiunea se întemeiază pe prevederile Legii nr.550/2002 care nu dă în localităților sau primăriilor competența de a vinde imobile cu altă destinație decât cea de locuință.
La termenul de judecată din 24.03.2009, reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că Primăria municipiului T este parte contractantă în contractul de închiriere nr.1015/2000 cu privire la spațiul cu altă destinație din T,-, în suprafață de 33,60 mp, înscris în col. nr.8358 T, iar procesul verbal de predare - primire a suprafeței locative și procesul verbal încheiat la data de 01.09.2003 privind negocierea purtată între părți au ca antet Primăria.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului T, s-a solicitat respingerea excepției, deoarece în numele primarului a fost încheiat contractul de închiriere.
S-a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare, având în vedere că pârâții au fost cei care au inițiat procedura de vânzare prin negociere directă în anul 2003, iar, potrivit extrasului din procesul verbal de la comisia de negociere s-a precizat la începutul discuțiilor "constatăm că documentele sunt în regulă". În situația în care s-a procedat la negociere, se consideră că pârâta recunoaște că imobilul nu este revendicat în baza Legii nr.10/2001, astfel că nu se impune suspendarea procedurii de vânzare. Chiar dacă imobilul este trecut administrativ în nr.8358 T, spațiul solicitat spre vânzare nu face parte din imobilele solicitate spre revendicare, nefiind situat pe-, ci pe - de.
A arătat că în cazul în care este admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte înțelege să precizeze acțiunea în sensul chemării în judecată a Consiliului Local al Municipiului T în reprezentarea Statului român, proprietar tabular al imobilului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 341/24.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și în consecință a respins acțiunea formulata de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și MUNICIPIUL T prin PRIMAR, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la "precizarea" acțiunii:
Reclamanta a arătat că în situația în care excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două pârâte este admisă înțelege să precizeze acțiunea în sensul chemării în judecată a Consiliului Local al Municipiului T în reprezentarea Statului român, proprietar tabular al imobilului în litigiu.
Tribunalul a constatat că cererea reclamantei reprezintă o modificare de acțiune deoarece schimbă cadrul procesual inițial. Potrivit art.132 Cod de procedură civilă, cererea de modificare putea fi făcută până la prima zi de înfățișare (adică aceea în care părțile legal citate pot pune concluzii) care, în speță, a fost la data de 24.02.2009 (până la acea dată a fost stabilită instanța competentă iar pârâtele și-au pregătit apărarea). Așadar, cererea a fost tardiv formulată. De asemenea, ea este inadmisibilă deoarece este condiționată de soluția instanței cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Primăria Municipiului T și Municipiul T:
Tribunalul a constatat că imobilul a cărei vânzare o solicită reclamanta face obiectul Legii nr.550/2002. Potrivit art.4 alin.1 lit. a) din această lege, prin vânzător se înțelege "consiliul județean, consiliul local al comunei, orașului, municipiului, sectorului municipiului B sau regia autonomă de interes local care are în administrare, respectiv în patrimoniu, spații comerciale sau de prestări de servicii. Vânzătorul încheie contracte de vânzare-cumpărare în numele statului sau în nume propriu, după caz, în condițiile prezentei legi".
Așadar, nici Municipiul T și nici Primăria Municipiului T nu au calitatea de vânzător și nu pot fi obligate să încheie contractul solicitat de reclamantă.
În consecință, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ambelor pârâte și, pe cale de consecință, a respins acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta "" a solicitat prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș obligarea Primarulului Municipiului T și a Primăriei Municipiului T la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil închiriat reclamantei, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 550/2002, privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, aceasta declarând recurs împotriva acestei hotărâri.
În privința recursului formulat de reclamantă, Curtea a invocat din oficiu, la termenul din 24.11.2009, excepția inadmisibilității acestuia.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - conform cărora " instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii" - Curtea va examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
În examinarea acestei excepții, Curtea amintește că temeiul acțiunii reclamantei a fost Legea nr. 550/2002.
Curtea precizează că Legea nr. 550 din 14 octombrie 2002, privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002,fiind ulterior modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 331/2004, prin Legea nr. 306/2003, prin Legea nr. 331/2004 și prin Legea nr. 558/2004.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 550/2002, "prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spații comerciale sau de prestări de servicii."
În privința contractului de vânzare-cumpărare, art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 550/2002 prevăd următoarele:
(1) Contractul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial sau de prestări de servicii se încheie în termen de 15 zile de la data finalizării procedurii de vânzare, potrivit prezentei legi, și se semnează, din partea vânzătorului, de președintele consiliului județean sau de vicepreședintele desemnat în acest scop, de primar ori, după caz, de președintele consiliului de administrație al regiei autonome.
(2) Refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art. 8 alin. (3)".
Totodată, art. 8 alin. 3 din aceeași lege prevede că "raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzarepot fi contestatede persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului,la secția de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. Comisia este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie.Hotărârea este definitivă și irevocabilă".
Așadar, din cuprinsul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 550/2002 rezultă că în cazul refuzului autorităților administrative de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu privire la spațiul respectiv, sunt aplicabile dispozițiile procedurale prevăzute de 8 alin. 3 din aceeași lege.
Totodată, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 550/2002, acțiunea urmează a fi introdusă la secția de contencios administrativ a tribunalului, iar hotărârea tribunalului este definitivă și irevocabilă.
În consecință, este inadmisibil recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 341 /PI/CA/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, sentința civilă care este definitivă și irevocabilă.
Cu această motivare, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 341/PI/CA/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.341/PI/CA/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/16.12.09
TEHNORED:/16.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
