Alte cereri. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.149/CA
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
Reședinte - - -
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Judecător - I
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul MUNICIPIUL V - SERVICIUL FINANȚELOR PUBLICE LOCALE, prin PRIMAR,în contradictoriu cu intimații: PRIMARUL MUNICIPIULUI V, SC " " SRL I, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V, având ca obiect - contestație dispoziție, recurs
împotriva sentinței numărul 319/CA/11.12.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentul MUNICIPIUL V - SERVICIUL FINANȚELOR PUBLICE LOCALE prin PRIMAR și pentru intimații: PRIMARUL MUNICIPIULUI V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI V, și împuternicit pentru intimata SC " " SRL
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Reprezentanta intimatei SC SRL I depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea recursului pentru cele arătate în motivele de recurs și dovedite cu acte, fără obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta SC SRL I, arată că susține toate cele invocate în întâmpinare și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Vaslui, care a constatat că în mod greșit s-a stabilit că societatea datorează impozit doar pentru terenuri din categoria curți și construcții pentru că aceasta are și alte categorii de teren, putând beneficia de modul de calcul prevăzut de Codul fiscal în atare situații fiindcă îndeplinește cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, desfășoară activitate în domeniul agriculturii și înregistrează venituri și cheltuieli din această activitate.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 319/CA din 11.12.2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
A admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului
A respins cererea formulată de reclamanta SC SRL I cu sediul în I,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului V.
A admis cererea formulată de reclamanta SC SRL I în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului V și Serviciul finanțelor publice locale V cu sediul în V,-, județul
A anulat dispoziția nr. 374 din 5.06.2007 emisă de Primarul municipiului V și pe cale de consecință, admite contestația formulată de reclamantă privind modul de calcul a impozitului pe teren datorat în baza declarației de impunere nr. 7872 din 02.04.2007.
A constatat că impozitul datorat de reclamantă pentru terenul înregistrat la altă categorie de folosință decât terenuri cu construcții este cel prevăzut de art. 258 al.5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 și se calculează conform prevederilor art. 258 alin. 3-5 din aceeași lege.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 504,3 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că prin hotărârea nr. 7873 din 2.04.2007 Primăria municipiului Vas tabilit că societatea datorează impozitul pe teren calculat la tariful corespunzător categoriei de, terenuri cu construcții", neținând cont că în declarația de impunere și în realitate are în proprietate terenuri de diferite categorii de folosință.
Mai arată că a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 7873 ce a fost respinsă prin dispoziția nr. 374 din 5.06.2007.
Susține reclamanta că eronat a fost respinsă contestația întrucât beneficiază de prevederile art. 258 al.5 ind. 1 Cod fiscal, societatea deținând nu numai terenuri cu construcții, ci și terenuri de altă categorie de folosință. Terenul a fost înregistrat în registrul agricol, iar societatea a desfășurat activități agricole conform obiectului de activitate, înregistrând în evidența contabilă venituri și cheltuieli din agricultură.
S-au depus în xerocopie adresa nr. 9/29.03.2007, dispoziția nr. 374/5.06.2007, declarația de impunere, contestația nr. 9222/7.05.2007, HCL nr. 126/29.11.2006, anexele 2 și 3 la hotărâre, balanța de verificare la 31.12.2006, adresa nr. 10207/13.04.2007, nota internă nr. 8241/17.04.2007, statutul societății, adeverința nr. 18317/6.07.2007, adresa nr. 10180/13.04.2007.
Prin întâmpinare pârâta Primăria municipiului Vas olicitat respingerea cererii motivat de faptul că reclamanta nu figurează în registrul agricol cu terenuri de altă categorie decât cea de terenuri cu construcții și că nu a făcut dovada că a obținut venituri și a efectuat cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate înscris în statut.
Reclamanta a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 258 al.5 ind. 1 și al.5 ind. 2 din Legea nr. 571/2003, excepție ce a fost respinsă de Curtea Constituțională prin decizia nr. 240 din 4 martie 2008.
În cauză a fost introdus Serviciul finanțelor publice locale V emitentul actului fiscal contestat și s-a dispus efectuarea unei lucrări de expertiză contabilă.
Expertiza a concluzionat că societatea reclamantă putea beneficia de prevederile art. 258 al.5 ind. 1 Cod pr. civilă.
Din oficiu instanța a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului
Pârâta Primăria municipiului Vas olicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii formulată împotriva sa.
Excepția este întemeiată având în vedere că prin cererea formulată a fost contestată dispoziția nr. 374 din 5.06.2007, act emis de Primarul mun.
Adresa nr. 7873 din 2.04.2007 emisă de Primăria nu este o hotărâre, ci un răspuns la o cerere formulată de reclamantă, ceea ce nu conferă pârâtei calitate procesuală pasivă cât timp nu s-a cerut anularea acestui act.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta SC SRL I, a investit instanța cu soluționarea unei cereri formulate împotriva dispoziției nr. 374 din 5.06.2007 emisă de Primarul municipiului
Prin dispoziția nr. 374 din 5.06.2007 Primarul municipiului Var espins contestația formulată de reclamantă împotriva modului de calcul a impozitului pe teren datorat în baza declarației de impunere depusă de reclamantă la data de 30.01.2007. În baza declarației de impunere s-a emis avizul de plată impozitului.
La stabilirea impozitului pe teren Serviciul finanțelor publice locale V nu a avut în vedere mențiunile reclamantei din declarația de impunere referitoare la categoriile de folosință a terenurilor.
Astfel, a fost încadrat la categoria de folosință teren curți construcții și terenul deținut de reclamantă, înregistrat în registrul agricol, teren pentru care aceasta a efectuat cheltuieli și a obținut venituri.
Potrivit dispozițiilor art. 258 al.5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. 3-5 numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate agricultura; b) au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la litera,a".
Reclamanta îndeplinește, cumulativ, ambele condiții. Astfel, are prevăzut în actul constitutiv obiectul de activitate producție agricolă, coduri 0111, 0112,0121, 0124, 0125, 0130 și a efectuat cheltuieli pentru care a obținut venituri.
Susținerile pârâtului că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate și a veniturilor obținute nu sunt întemeiate.
Reclamanta a făcut dovezi în acest sens cu balanța de verificare la 31.12.2006, balanța analitică, iar expertiza efectuată în cauză ce a avut la bază evidența financiar - contabilă, a confirmat acest lucru.
Tot expertul a constatat că Serviciul finanțelor publice locale V nu a respectat prevederile HCL nr. 126/29.11.2006, stabilindu-se un impozit de 27.882 lei față de 7.502 lei, rezultând o diferență totală achitată în plus de 22.588 lei din care impozit de 20.118 lei și majorări de întârziere de 2470 lei.
Pentru considerentele reținute mai sus instanța va admite cererea formulată de reclamantă și va anula dispoziția nr. 374 din 5.06.2007 emisă de Primarul municipiului
Va admite contestația formulată de reclamantă privind modul de calcul a impozitului pe teren datorat în baza declarației de impunere nr. 7872/2.04.2007.
Va constata că impozitul datorat de reclamantă pentru terenul înregistrat la altă categorie de folosință decât terenuri cu construcții este cel prevăzut de art. 258 al.5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 și se calculează potrivit prevederilor art. 258 al. 3-5 din aceeași lege.
Conform dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, va obliga pârâții să plătească reclamantei cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorar apărător.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Municipiul V - Serviciul Finanțelor Publice Locala, prin reprezentanții săi legali, care critică hotărârea primei instanțe motivat de faptul că ignorat dispozițiile art. 258 alin. 5 ind. 2 din Codul fiscal, aplicabile în cauză, având în vedere faptul că reclamanta nu e prezentat dovezi care să ateste faptul că îndeplinește cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 258 alin. 5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv nu făcut dovada cheltuielilor din desfășurarea obiectului de activitate.
Concluzionând recurenta solicită, având în vedere și raportul de expertiză contabilă neconcludent în ceea ce privește aspectele invocate, admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și menținerea hotărârii emisă de organul fiscal.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că sentința instanței de fond este întemeiată, având la bază și concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, criticile aduse de recurentă fiind neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiat recursul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art. 258 alin. 5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează potrivit alin. 3 - 5 din textul menționat, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) au prevăzut, în statut, ca obiect de activitate agricultura;
b) au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la litera "a".
Prin hotărârea nr. 7873 din 2.04.2003 Primăria municipiului Vas tabilit că societatea reclamantă datorează impozitul pe teren calculat la tariful corespunzător categoriei de "terenuri cu construcții, deși aceasta - societatea reclamantă - a făcut dovada atât scriptic, cât și faptic, că are în proprietate terenuri de diferite categorii de folosință, aspect menționat și în declarația de impunere.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză, pentru stabilirea modului de calcul a impozitului datorat de societatea reclamantă, rezultă că aceasta îndeplinește în mod cumulativ cele două condiții impuse de prevederile art. 258 din Legea nr. 571/2003, privind impozitarea terenurilor în conformitate cu dispozițiile art. 258 alin. 5 ind. 1 din lege.
Astfel, în actul constitutiv al societății se prevede ca obiectiv de activitate producția agricolă, coduri 0111,0112, 0121, 0124, 0125, 0130, iar din declarația de impunere și din înregistrările efectuate în registrul agricol al municipiului V, rezultă că reclamanta are în proprietate terenuri și pe alte categorii de folosință decât "terenuri cu construcții, respectiv teren agricol, teren neproductiv etc.". Această împrejurare rezultă și din raportul de expertiză contabilă, unde se precizează că "neînregistrarea terenurilor în Registrul Agricol decât în cursul lunii iunie 2007 - deci după emiterea deciziei de impunere - nu este imputabilă societății, care făcut demersurile necesare în acest sens, culpa aparținând operatorului - respectiv Primăria municipiului V".
În ceea ce privește condiția de la lit. baa rt. 258 alin. 5 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, privind efectuarea de cheltuieli în scopul realizării obiectivului de activitate, aceasta rezultă atât din actele contabile ale societății - respectiv balanța de verificare din 31 decembrie 2006, balanța analitică, cât și din concluziile raportului de expertiză contabilă, ce a avut la bază evidența financiar - contabilă. Concluzionând, expertul a constatat că Serviciul Finanțelor Publice V nu a respectat prevederile nr. 126/29.11.2006, privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2007, stabilind un impozit diferențiat pentru societatea reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură penală, atunci când este necesară lămurirea unor împrejurări care implică cunoștințe de specialitate, judecătorul, din oficiu sau la cererea părților poate dispune efectuarea unei expertize.
În ceea ce privește valoarea probantă a raportului de expertiză, în principiu, acesta nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, însănici nu trebuie omis când constatările expertizei nu sunt combătute prin nici un alt mijloc de probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că exprimă un punct de vedere corect (a se vedea în acest sens și a contenciosului administrativ, decizia nr. 2793 din 1.10.2004, în 1990 - 2003, pr. 911).
Așa fiind, câtă vreme recurenta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nu a uzat de nici un alt mijloc de probă prin care să combată concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, criticile aduse hotărârii instanței de fond, nesusținute de nici un mijloc de probă, apar ca fiind neîntemeiate.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de Primăria municipiului V - Serviciul Finanțelor Publice Locale și să mențină, ca legală și temeinică, sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de Municipiul V - Serviciul Finanțelor Publice Locale prin primar, împotriva sentinței civile nr. 319/CA din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
