Alte cereri. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 157/CA

Ședința publică din 17 aprilie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu

JUDECĂTOR 2: Revi Moga

JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăAUTORITATEA NAȚIONALĂ PETNRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în T,-, -.B,.3, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2676/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect Legea nr.9/1998.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 17.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului contencios administrativ de față:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul, a solicitat anularea deciziei 279/26.02.2008 emisă de vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B, privind respingerea contestației, împotriva hotărârii nr.1814/7.11.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T, ca nelegală.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că potrivit situației de avere imobiliară rurală întocmită de Comisia mixtă româno - bulgară, antecesorii săi și I au deținut 10 ha teren agricol, o casă cu dependințe, 2000 mp teren intravilan (curte) precum și o cultură abandonată de 2 ha porumb.

Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, autorii săi au primit 10 ha teren arabil, o casă cu dependințe precum și 1000 mp teren intravilan curte.

Urmare cererii reclamantului, formulată în baza Legii nr.9/1998, Comisia județeană pentru aplicarea acestei legi Cae mis hotărârea nr.1814/2007, prin care s-a stabilit că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensații bănești sunt: 0,1 ha teren arabil în valoare de 881,29 lei și 2 ha porumb în valoare de 604,8 lei.

S-a mai arătat că împotriva acestei hotărâri petentul a formulat contestație, însă aceasta i-a fost respinsă prin decizia nr.279/26.02.2008 a vicepreședintelui a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B, motivat de împrejurarea că antecesorii săi au primit la recolonizare, în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1948, curte în suprafață de 1.000 mp, astfel încât diferența de 1.000 mp se va acorda în echivalent agricol și nu ca teren intravilan.

S-a susținut în continuare că prin acordarea compensațiilor cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în procedura Legii nr.9/1998 și a normelor metodologice, se urmărește diferențierea pe de o parte între bunurile imobile deținute de foștii proprietari și bunurile primite în compensare prin recolonizare de la Statul Român.

In baza disp. art.12 din HG nr.753/2008 terenurile aferente locuințelor respectiv terenul de sub construcție și curtea se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor în funcție de mediul sau rural, iar diferența de teren se compensează ca teren agricol în condițiile art.8 din Normele metodologice.

Ori, prin Legea nr.50/1991, republicată, se prevede pentru localitățile rurale suprafața de 1.000 mp teren limită teren intravilan.

S-a susținut că pârâta a interpretat în mod greșit prev art.12 din Normele metodologice în sensul că, prin recolonizare, dacă antecesorii reclamantului au primit teren intravilan, orice diferență de teren intravilan se acordă ca echivalent agricol și nu ca teren intravilan, întrucât principiul diferențierii între aceleași categorii de bunuri deținute în și cele primite prin recolonizare a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea actului normativ, astfel încât a se proceda de această manieră nu corespunde ideii de reparație a legiuitorului.

S-a mai arătat că, limitarea la suprafața de 1000 mp se referă numai la compensarea suprafețelor de teren intravilan, care constituie diferența dintre terenul intravilan deținut în Bulgaria și cel cu care antecesorii beneficiari ai Legii nr.9/1998 au fost recolonizați de Statul Român.

În drept, contestația a fost întemeiată pe disp. art.8 din HG 753/1998 și art.8 al.2 din Legea nr.9/1998.

Au fost depuse în copie decizia nr.279/26.02.2008, hotărârea nr.1814 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.9, T, precum și de pe actele avute în vedere la emiterea acestora,

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca netemeinică și nelegală întrucât susținerile petentului contravin disp. Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor în ceea ce privește limita de teren intravilan aferentă construcțiilor din mediul rural.

De asemenea au fost invocate disp.art.3 din Legea nr.9/1998 și ale art.1 din Decretul nr.553/1953.

La termenul din 5.09.2008 apărătorul reclamantului a solicitat și instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile pentru evaluarea suprafeței de 1.000 mp teren intravilan în baza criteriilor prevăzute la Legea nr.9/1998 și Normele metodologice de aplicare a acesteia.

Prin sentința civilă nr. 2676/12.12.2008, Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a anulat decizia nr.279/26.02.2008 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să dispună acordarea compensației pentru suprafața de 0,1 ha teren intravilan, la valoarea actualizată de 188.292 lei, conform expertizei tehnice către petentul.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși autorii reclamantului au primit prin recolonizare teren intravilan în suprafață de 1.000 mp curte în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1948, această situație nu a fost avută în vedere prin disp. art.12 al.2 din Legea nr. 9/1998 întrucât ar fi contrară caracterului reparatoriu al actului normativ menționat, limitând ideea de reparație doar la o parte din bunurile pe care autorii reclamantului le-au deținut în proprietate în Bulgaria.

In opinia instanței, disp. art.12 al.1 din Normele metodologice de aplicarea Legii nr.9/1998, se referă la compensarea suprafețelor de teren intravilan reprezentând diferențierea dintre suprafețele de teren intravilan avute în Bulgaria și cele care s-au acordat autorilor reclamantului prin recolonizare, de către Statul Român.

În această situație, compensația acordată reclamanților în baza Legii nr.9/1998 urma a se stabili în baza disp. art.12 al.3 din HG nr.753/1998 prin stabilirea valorii compensației la categoria de teren intravilan și nu teren arabil.

Potrivit expertizei contabile efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea compensațiilor bănești rezultate din evaluarea suprafeței de 1000 mp teren intravilan este de 188.292 lei la data efectuării acesteia.

In atare condiții, în baza disp.art.7 al.4 din Legea nr.9/1998, s-a admis contestația și a fost anulată decizia nr.279/26.02.2008 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților B, ca netemeinică și nelegală, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să valideze hotărârea nr.1814 a Comisiei județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin acordarea de compensații, în ceea ce privește suprafața de 0,1 ha teren intravilan la valoarea actualizată de 188.292 lei.

Impotriva acestei soluții, a declarat recurs pârâta, susținând că acordarea despăgubirilor și pentru suprafața de 0,1 ha intravilan contravine prevederilor Legii nr.50/1991, care limitează suprafața de terenuri aferentă construcției în mediul rural la 1000. pentru o locuință, diferența calculându-se în teren agricol.

De asemenea, s-au calculat corect și despăgubirile pentru recoltele neculese.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este întemeiat, din următoarele considerente:

Prin hotărârea nr.1814/7.11.2007, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 Taa dmis contestația formulată de petenții, și, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.8/1998 și a acordat compensații în valoare de 1486,09 lei reprezentând 881,29 lei compensații pentru teren arabil și 604 lei compensații pentru recolta de 2 ha porumb.

Fiind nemulțumiți de hotărârea sus-menționată, petenții au formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr.279/26.02.2008 emisă de pârâtă.

Pârâta a reținut că autorii reclamantului, și I, au abandonat în Bulgaria 10 ha teren agricol, un imobil compus din 2 camere și sală, 2000. teren intravilan și recolte de porumb de pe 2 ha.

In baza contractului de vânzare-cumpărare din 1947, autorul a primit la recolonizare un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă compusă din 3 camere, o sală și 1000. teren intravilan în comuna, jud.

Cu privire la despăgubirile solicitate pentru suprafața de teren de 0,1 ha, pârâta a reținut că cererea este neîntemeiată în raport cu dispozițiile Legii nr.50/1991 care prevăd că suprafața de teren în mediul rural este 1000. pentru diferență calculându-se echivalent agricol.

Potrivit art. 12 al.2 și 3 din HG753/1998, erenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legeanr. 50/1991privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate ( urbană sau rurală); diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate.

Art.18 lit.b din Legea nr.50/1991, republicată, stabilește pentru localitățile rurale o limită de 1000. teren aferent locuinței.

In speță, potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, despăgubirile ce s-ar fi cuvenit petenților erau pentru suprafața de 1000. teren agricol și nu pentru 1000. teren intravilan, întrucât autorii acestora au primit 1000. intravilan.

In atare situație, atât Comisia Județeană cât și pârâta au stabilit că reclamantului i se cuveneau despăgubiri pentru 1000. teren agricol, suprafață de depășea limita de 1000. primită în natură și care se încadra în prevederile Legii nr.50/1991.

Intrucât nu au fost stabilite despăgubiri și pentru recolta abandonată, criticile cu privire la acest aspect nu au nici un fundament.

Având în vedere că actul contestat respectă disp.art.12 pct.2 rap.la art.18 din Legea nr.50/1991, instanța va admite recursul declarat de pârâtă, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăAUTORITATEA NAȚIONALĂ PETNRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR- cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.202, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - cu domiciliul în T,-, -.B,.3, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2676/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.

Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

17.05.2009

Tehnored.-gref.

4ex./1.06.2009

Președinte:Nicolae Stanciu
Judecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Constanta