Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 159/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 159/CA
Ședința publică din 17 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-pârâtMINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE- cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, IA, ( ), G, G, G, G, G, - toți cu domiciliul ales în C, str.- din 22 2. nr.17-19, jud.C și intimata-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI - cu sediul în C, str.- din 22 2. nr.17-19, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1773/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 17.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții, ia, -, -, (), -, -, G, -, -, G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004 până la plata efectivă, actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată.
Reclamanții motivează că au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală C și nu au beneficiat de un drept legal și imperativ dispus prin lege, și anume acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază.
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c și d din Lege.
Relevant este faptul că, potrivit art.XIII din Legea nr.251/2006 prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
Prin urmare, solicită a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamanți trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, refuză acordarea acestora lună de lună.
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata că, potrivit art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2004 până la data de 01.01.2007.
Această prevedere legală, respectiv art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată până la data de 31.12.2006, prin art.4 din nr.OUG92/2004.
În acest sens, solicită a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României care prevede că "Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Examinând textul art.44 din nr.OUG92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică (respectiv Codul muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul (prin nr.OUG92/2004), cât și legiuitorul (prin Legea nr.76/2005 pentru aprobarea nr.OUG92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.31 alin.1 lit.c și d și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
Pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, prin reprezentantul legal, a învederat la dezbaterea pe fond a cauzei, că înțelege să lase la aprecierea instanței legalitatea acțiunii formulată de reclamanți.
Pârâtul, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, legal citat nu și-a precizat poziția procesuală față de obiectul cererii dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 1773/9.12.2008, Tribunalul Constanțaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtele să acorde fiecărui reclamant suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 01.01.2004 până la plata efectivă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație din momentul nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții, așa cum recunoaște pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța urmează să o respingă, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și va obliga pârâții să acorde fiecărui reclamant menționat în cerere, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioada de 01.01.2004 până la plata efectivă, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Impotriva acestei soluții, a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând, în principal, admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
1.Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prev.de art.304 pct.3 Cod procedură civilă.
In speță, litigiul privește drepturi salariale ale funcționarilor publici, încadrați la o autoritate publică locală, cauza judecându-se în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, doar în calitate de ordonator principal de credite pentru opozabilitate, astfel că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și părțile cu care au înțeles reclamanții să se judece în contradictoriu, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.3 al.1 Cod procedură civilă, competența materială în soluționarea cauzei aparține Curții de APEL CONSTANȚA.
2.Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.554/2004, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.a Cod procedură civilă.
Se arată că, reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, prevăzută art.7 al.1 din Legea nr.554/2005, astfel că acțiunea este inadmisibilă.
3.Pe fondul cauzei, se arată că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a reținut că reclamanții au drepturile la sporurile invocate, acestea constituit un drept de creanță.
Se arată că într-adevăr, în conf.cu art.31 al.1 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Insă, sistemul de salarizare a funcționarilor publici, reglementat de dispozițiile nr.OUG92/2004 (pentru anii 2004-2005), nr.OG2/2006 (pentru anul 2006) și de OG6/2007 (pentru anul 2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici, nu au prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor asemenea suplimente.
Conform prevederilor actelor normative prin care s-a dispus suspendarea sporurilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are obligația legală să respecte aceste dispoziții.
Se mai critică hotărârea atacată și pentru faptul că instanța a reținut că există bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Se arată că, pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea/executarea art.29 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forța juridică de lege ori Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a acestor suplimente, instanțele nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Excepția necompetenței materiale a instanței de fond va fi respinsă.
Ca temei juridic, recurenta a invocat în principal disp.art.10 al.1 din Legea nr.554/2004.
In cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ potrivit art. 109 din legea nr. 188/1999, competența fiind stabilită în raport de angajator, respectiv Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Prin obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond a fost legal sesizată cu o acțiune privind plata unor drepturi bănești.
In aceste condiții, competența materială în primă instanță aparține tribunalului.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii invocată de recurent, instanța reține că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 al.1 din Legea nr.554/2005, întrucât nu ne aflăm în fața unui drept sau interes legitim vătămat printr-un act administrativ, care să impună îndeplinirea procedurii prealabile, intimații-reclamanți solicitând prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului la plata unor drepturi bănești.
Pe fondul cauzei, recursul este fondat.
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Însă, cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru toată perioada vizată, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Stabilirea cuantumului suplimentelor de către reclamanți la un procent de 25% din salariul de bază este aleatorie, fără nici o bază legală. Instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a acorda aceste suplimente, o hotărâre judecătorească generală nefăcând altceva decât să constate existența dreptului care de altfel nu este contestată nici de către pârâtă.
Așa fiind, Curtea va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-pârâtMINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE- cu sediul în B,-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, IA, ( ), G, G, G, G, G, - toți cu domiciliul ales în C, str.- din 22 2. nr.17-19, jud.C și intimata-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUI - cu sediul în C, str.- din 22 2. nr.17-19, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1773/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 aprilie 2009.
Președinte, - - | Pt.Jud.- -, semnează,cf.art. 261 pr.civ. Președinte instanță, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
4ex.
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
