Alte cereri. Sentința 177/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 177/CA
Ședința publică de la 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier:- -
S-a luat în examinare acțiunea introdusă de reclamanții și Asociația Agricolă "" în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului V, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța a dat cuvântul reclamantului, care a precizat că cererea sa de verificare a legalității actului de numire în funcție a polițistului - are semnificația unei excepții de nelegalitate, întemeiată pe art.4 din Legea nr.554/2004, apreciind că Tribunalul Vaslui este competent să soluționeze acțiunea intentată
Instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamantul a solicitat, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Asociației Agricole "", în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V, ca pârâtul să fie obligat la: "rezilierea contractului de muncă dintre V și -, scoaterea postului la concurs, returnarea drepturilor salariale către bugetul de stat, pe toată această perioadă, primite de impostorul -, verificarea acelor acte care au stat la baza încadrării lui pe postul de ofițer de poliție precum și verificarea legalității acestei încadrări".
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr.1975 din 19 octombrie 2006, Tribunalul Vaslui, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a respins cererea formulată de, în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului
Prin decizia nr.250 din 27 martie 2007, Curtea de APEL IAȘI - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința nr.1975 din 19 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Vaslui, dispunând trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Vaslui - Secția contencios administrativ, unde pricina a fost reînregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.117/CA/ din 14 aprilie 2008, Tribunalul Vasluia declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de, împotriva Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Inspectoratului de Poliție al Județului V, în favoarea Curții de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că, prin Ordinul nr. II/011.489 din 1 august 1999, ministrul de interne a dispus mutarea, la cerere, a căpitanului -, din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, la Inspectoratul de Poliție al Județului V, unitate care, prin Ordinul nr.097 din 1 august 1999, l-a numit pe cel în cauză în funcția de ofițer operativ la Biroul pentru combaterea criminalității economico-financiare din cadrul Poliției municipiului Bîrlad.
Urmare cercetărilor efectuate de către - în dosarele 580/P/2003, 106/P/2004, 107/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui și respectiv în dosarele nr.1211/P/2003, 2639/P/2003, 2702/P/2003, 807/P/2004 și 1392/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bîrlad, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.181din Legea nr.78/2000 și art.292, 215, 290 și 208 Cod penal, cel în cauză fiind condamnat la mai multe pedepse privative de libertate.
În prezent, reclamantul se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, în Penitenciarul Vaslui.
Apreciind că cercetarea sa a fost abuzivă, a solicitat începerea urmăririi penale a ofițerilor de poliție judiciară și -, acuzați de săvârșirea infracțiunilor de: abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, denunțare calomnioasă, favorizarea infractorului, arestare nelegală și cercetare abuzivă, mărturie mincinoasă și fals în declarații.
Prin rezoluția dată în dosarul nr.124/P/2005, la data de 13 decembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa dispus neînceperea urmăririi penale față de și -.
Considerând că "angajarea numitului -, în anul 1999, ca ofițer de poliție, s-a făcut fără a avea studiile necesare, fără a susține examen la încadrare" și că acesta "a efectuat acte de cercetare penală în mod abuziv", a promovat prezenta acțiune, despre care afirmă, în cererea de recurs înregistrată sub nr.5723/89/14 decembrie 2006, că "am introdus acțiune în justiție împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului V pe calea contenciosului administrativ, nu pe calea dreptului comun, pentru a se desființa un act abuziv, încheiat fără respectarea normelor legale de ocupare a unui post de funcționar public".
Prin cererea înregistrată sub nr- din 11.09.2008, reclamantul solicită Curții de Apel "să verifice veridicitatea, legalitatea și autenticitatea ordinului ministrului de interne" pe motiv că acesta nu este ștampilat, nu este semnat, nu este publicat în Monitorul Oficial și nu poate avea caracter secret", precizând că "abia după stabilirea legalității actului în cauză se va putea pronunța pe fond", cerere căreia i s-a dat semnificația unei excepții de nelegalitate, întemeiată pe dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004, excepție cu a cărei soluționare Curtea se consideră legal investită.
Examinând, cu prioritate, excepția de nelegalitate ridicată de reclamanți, Curtea constată că ea vizează un act administrativ emis în anul 1999, în regim de putere publică, de către ministrul de interne, prin care raportul de serviciu născut între Ministerul d e Interne și cpt. - a fost modificat, în sensul că ofițerul menționat a fost mutat, la cerere, de la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră la Inspectoratul de Poliție al Județului V, păstrându-i-se statutul de polițist.
Ordinul prin care s-a dispus mutarea ofițerului de poliție - este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, ce a fost emis anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, lege prin care s-a instituit procedura de soluționare a excepției de nelegalitate a actelor administrative.
Chiar dacă Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 sunt constituționale, Curtea, raportându-se la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, în materie, reține că, în principiu, nu este posibilă cenzurarea, fără limită de timp, pe cale incidentă, a legalității actelor administrative individuale, emise anterior adoptării Legii nr.554/2004 întrucât s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, principiul securității raporturilor juridice și principiul dreptului la justiție, garantat de aceeași normă internațională evocată.
Mai mult decât atât, nici legislația națională și nici convențiile internaționale în care România este parte nu recunosc persoanelor fizice și juridice, străine raportului juridic dedus judecății, precum este raportul de serviciu născut între Ministerul d e Interne și -, dreptul de a cere și de a obține verificarea de către instanța de contencios administrativ a legalității actelor referitoare la nașterea, modificarea sau atingerea raporturilor de serviciu, și cu atât mai puțin dreptul de a cere: " rezilierea contractului de muncă, scoaterea postului la concurs, returnarea drepturilor salariale".
Reclamantului îi este garantat doar dreptul de petiționare, prevăzut de art.51 din Constituția României, revizuită, dar nu și dreptul de a se interfera în raporturile de serviciu născute între o instituție publică și un funcționar public cu statut special, cum este cazul lui -, celor străini de raportul de serviciu nefiindu-le recunoscut dreptul de a cere și de a obține o modelare a conduitei instituției publice și a autorității în drept a decide funcție de viziunea și interesul petenților.
Desigur că, în ipoteza în care, în exercitarea funcției publice, - ar fi săvârșit acte contrare legii și drepturilor legal recunoscute reclamantului, acesta din urmă este în drept a le contesta în procedura specifică, aplicabilă fiecărui act juridic în parte, fără însă a-i fi recunoscut dreptul, chiar și în ipoteza în care cele afirmate ar fi reale, să ceară în instanță încetarea raportului de serviciu, acest atribut revenind exclusiv ministrului de interne, care lucrează pe baza propriei sale evaluări, independent de voința și dorințele celor ce se declară nemulțumiți de activitatea unui funcționar public.
Curtea mai constată că actul contestat a fost emis de ministrul de interne în limita competențelor recunoscute prin lege, că mutarea unui cadru activ al Ministerului d e Interne, de la o structură organizatorică la alta, la cerere, nu era supusă nici unei condiții și nu încalcă nici o dispoziție imperativă a legii și că, datorită specificului activității desfășurate de structurile militare (la data emiterii actului), informațiile nu erau publice, neexistând prin urmare nici obligativitatea publicării ordinului în Monitorul Oficial al României, considerente pentru care excepția de nelegalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantul și Asociația Agricolă "", în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V, Curtea, raportându-se la statutul pârâtului de organ descentralizat al administrației de stat și la dispozițiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă, ca și la prevederile art.10 alin.1 teza întâi din Legea nr.554/2004, constată că nu are competența materială de a soluționa acțiunea în această parte, motiv pentru care, în temeiul art.158 alin.3 Cod procedură civilă, își va declina competența în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.
Constatând că s-a născut un conflict negativ de competență între Tribunalul Vaslui și Curtea de APEL IAȘI, în ceea ce privește competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V, Curtea, în temeiul art.21 și art.22 Cod procedură civilă, va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea emiterii regulatorului de competență, suspendând totodată judecata acestui capăt de acțiune, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii în partea referitoare la soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. II/011.489 din 1.08.1999, emis de ministrul de interne.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Ordinului nr. II/011.489 din 1 august 1999, emis de ministrul de interne, în partea ce privește pe -, excepție ridicată de către reclamantul, în nume propriu și în calitate de administrator al Asociației Agricole "", județul V, născut la 23.02.1968, fiul lui și, aflat în prezent în Penitenciarul Iași, în contradictor cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având sediul în B, nr.1, Sector 1.
Disjunge judecata cererii formulate de reclamantul și Asociația Agricolă "" în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul și Asociația Agricolă "", în contradictor cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului V în favoarea Tribunalului Vaslui, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ. Suspendă judecata acestui capăt de cerere.
Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vaslui și Curtea de APEL IAȘI, în partea referitoare la acțiunea intentată pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului
Cu recurs în 5 zile de la comunicare în ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate și în termen de 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește declinarea competenței.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
10.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
