Obligația de a face. Sentința 171/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 171/CA
Ședința publică de la 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.09.2008, cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictor cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României, a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia conform Legii 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei din anul 2007 la culturile de soia pe raza județului
De asemenea solicită reclamanta a fi obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României de a îndeplini toate formalitățile administrative prevăzute de lege, în vederea acordării efective a acestor despăgubiri.
Totodată se solicită a fi obligat Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (privind seceta din anul 2007) precum și stabilirea condițiilor și limitelor despăgubirilor la care reclamanta este îndreptățită.
În fapt arată reclamanta că în primăvara anului 2007 însămânțat o suprafață de 100 ha. soia pe raza comunei, județul
Conform procesului-verbal nr.1938 din 27.03.2007 emis de Primăria, județul I, s-a stabilit cu privire la această cultură și în urma verificărilor efectuate faptul că lucrările agricole au fost executate în timpul optim și de bună calitate și s-a folosit sămânță certificată.
Această cultură a fost asigurată la Societatea de asigurări Asigurări SA prin contractul de asigurare nr.- din 22.05.2007.
Culturile agricole însămânțate în toamna anului 2006 și în primăvara anului 2007 au fost afectate de secetă excesivă și persistentă în timp, fapt ce a determinat declararea de către Guvernul României prin HG 636 din 20.06.2007 a stării de calamitate naturală în agricultură și pentru zona geografică a, inclusiv județul I, dar numai pentru culturile de, triticale, orzoaică, rapiță. Prin HG nr.1202 din 04.10.2007 se adaugă la acestea culturile de porumb boabe și -soarelui. Cultura de soia nu se regăsește în aceste acte normative.
Însă potrivit Legii nr.381/2002 sunt considerate calamități naturale pierderile cantitative și calitative de recolte printr-o manifestare distructivă a unor fenomene naturale pe areale extinse. Or, atât timp cât starea de calamitate naturală pentru, triticale, orzoaică, rapiță, porumb boabe și -soarelui cultivate în toamna anului 2006 și primăvara anului 2007, fost recunoscută, conform HG nr.636&2007 și HG nr.1202/2007, pe un areal extins, având în vedere că aceleași informații au fost folosite de către Administrația Națională de Meteorologie pentru caracterizarea condițiilor agrometeorologice, fiind aceleași pentru culturile de toamnă cât și pentru cele de primăvară, pagubele datorate unei secete excesive se manifestă la toate plantele de cultură fie de toamnă, fie de primăvară. În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-, unde prin sentința nr.65 din 22.03.2006, definitivă și irevocabilă, instanța a dispus obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art.14 din Legea nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, cu modificările ulterioare, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în județul
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Implementare Politici Agricole, a refuzat să recunoască dreptul prevăzut de Legea nr.381/2002 de a fi despăgubită pentru pierderile înregistrate, deși a dovedit respectarea procedurii prealabile prevăzută de Normele metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002, respectiv a înștiințat Primăria în termen legal de producerea calamității. Prin Ordinul Prefectului nr.535 s-a format Comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii despăgubirilor, sens în care s-a întocmit Procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor nr.115 din 10.07.2007.
În drept reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii 381/2002.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri (filele 5-18).
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că în cauză nu a fost respectată procedura plângerii administrative prealabile, astfel că numai după parcurgerea acestei etape și apoi conform art.12 din Legea 554/2004 urma a depune la dosarul cauzei copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică.
Faptul că reclamanta s-a adresat Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru a i se recunoaște acest drept, nu poate justifica existența plângerii administrative prealabile față de emitentul actului în condițiile art.7 din Legea 557/2004.
Pe fondul cauzei, susține pârâtul că acțiunea nu este fondată avându-se în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că a îndeplinit toate procedurile în termenele și condițiile stabilite imperativ de legea specială.
Mai mult, conform art.2 din Legea 381/2002 trebuie să se facă dovada că fenomenele naturale distructive nominalizate de reclamantă trebuie să se fi produs pe areale extinse, pentru a se promova o hotărâre de Guvern prin care să se declare stare de calamitate.
De asemeni arată pârâtul că, reclamanta a dat dovadă de lipsă de diligență, asumându-și riscul înființării culturilor în sistem neirigat sau neprocedând, ulterior înființării, conform tehnologiei, la irigarea culturii de soia. În acest sens reclamanta nu poate invoca propria culpă.
La filele 40-62 reclamanta a depus documentația necesară ce a însoțit plângerea prealabilă adresată Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de primul capăt de cerere și teza finală al celui de-al doilea capăt de cerere, motivat de dispozițiile imperative ale Legii 381/2002 și Ordinul 419/2002, de la care nu se pot face derogări.
Pe fondul cauzei apreciază pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile prealabile prevăzute de art.19 și 20 din Legea 381/2002 și art.10 din Ordinul 419/2002.
La filele 88-121 fost depusă documentația solicitată de reclamant și instanță - obligatorii în acțiunile formulate în contencios administrativ și fiscal.
La termenul din 31.03.2008 reclamanta prin avocat a precizat că renunță la judecarea celui de al 3-lea capăt de cerere.
În cauză nu au fost solicitate și alte probatorii.
Curtea examinând acțiunea și toate înscrisurile depuse atât în dovedirea acțiunii cât și în combaterea acesteia, va reține următoarele:
Prin acțiune reclamanta precizează că a însămânțat în primăvara anului 2007 o suprafață de 100 ha. soia, pe raza comunei, județul I, cultură care a fost afectată de secetă excesivă și persistentă în timp. Reclamanta mai menționează că lucrările agricole au fost executate în timpul optim și de bună calitate, fiind folosită sămânță certificată, de asemenea cultura fiind asigurată conform Contractului de asigurare nr.-/22.05.2007. Față de toate acestea, reclamanta se consideră îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei la această cultură.
În vederea obținerii acestor despăgubiri, legiuitorul a prevăzut îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilită în mod imperativ de dispozițiile Legii 381/2002 și ale Ordinului 419/2002, respectiv normele metodologice de aplicare a legii.
Constatarea pagubelor și stabilirea nivelului despăgubirilor acordate se fac în prezența producătorului agricol afectat, de către o comisie specială, numită de către prefectul județului afectat, la propunerea directorului executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, formată din primarul localității pe raza căreia s-a produs fenomenul meteorologic extrem, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, un delegat din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice și reprezentantul societății de asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol are încheiată asigurarea potrivit Legii 381/2002 (art.9 din lege și norme metodologice).
Potrivit aceluiași articol (art.9 alin.2) coroborat cu art.7 alin.9, comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii despăgubirilor va utiliza devizele-cadru elaborate de Institutul de Economie Agrară și normele tehnice de constatare-evaluare a pagubelor și stabilire a despăgubirilor, elaborate de societățile de asigurare și asigurare-reasigurare, cu care producătorul agricol a încheiat asigurarea.
Potrivit art.19 și 20 din Legea 381/2002 coroborate cu dispozițiile art.10 din Ordinul 419/2002, pentru a putea beneficia de despăgubiri, producătorul agricol afectat are obligația, în prealabil:
- să declare și înregistreze culturile agricole, contractele de concesionare și arendare în registrele agricole deschise la nivel de comună, oraș sau sector;
- să întrețină culturile agricole potrivit tehnologiilor și să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli și dăunători;
- să facă dovada efectuării lucrărilor anterior menționate, pentru a se putea stabili nivelul cheltuielilor efectuate la culturile agricole și plantațiile care au fost afectate;
- de a depune o înștiințare, în scris, cel mai târziu în 48 ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele, conform modelului prezentat în anexa 1 la Ordinul 419/2002, cu respectarea metodologiei de lucru reglementată de Legea 381/2002, prezentând, cu bună-credință și în conformitate cu realitatea din teren, nivelul estimativ al pagubelor înregistrate.
Reclamanta nu a îndeplinit această obligație prealabilă prevăzută în mod imperativ de lege.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că aceasta a transmis înștiințarea la Primăria - la data de 26.06.2007 (nr.2842), însă nu în forma cerută de lege (art.19 alin.1 lit. c) din lege coroborat cu art.10 din Ordinul 419/2002) pentru a putea verifica dacă a fost respectat termenul imperativ de 48 ore prevăzut de lege, deci cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Cum dispozițiile legale arătate prevăd imperativ că înștiințarea se depune cel mai târziu în 48 ore de la data producerii fenomenului, iar în înștiințare nu s-a consemnat data și ora producerii fenomenului, se va constata să reclamanta pretinde admiterea cererii prin ignorarea și încălcarea dispozițiilor legale în materie.
După constatarea pe teren a producerii fenomenelor naturale prevăzute și a valorii pagubelor, comisia va proceda la întocmirea documentației.
Potrivit art.12 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 381/2002, aprobate prin Ordinul 419/2002, "Pentru culturile agricole și plantațiile afectate parțial, se va face o constatare preliminară a pagubelor și a cheltuielilor efectuate la data producerii fenomenului".
În conformitate cu dispozițiile alin.2 al aceluiași articol, "La sfârșitul ciclului de producție se va face o constatare definitivă a pagubelor, cu încadrarea în prevederile art.8 alin.1 lit. a) din Legea 381/2002 și ale art.7 din prezentele norme metodologice".
Rațiunea pentru care legea prevede mai întâi constatarea preliminară a pagubelor și ulterior, la sfârșitul ciclului de producție, constatarea definitivă a lor, este aceea că unele plante își revin, influențând întinderea pagubelor și, implicit, nivelul despăgubirilor.
Constatarea definitivă a pagubelor prezintă relevanță și din punct de vedere al încadrării în procentul prevăzut de lege cu privire la întinderea plantației afectate de calamitățile naturale.
Reclamanta nu face însă dovada constatării definitive a pagubelor.
Pentru a putea pretinde recunoașterea dreptului de încasare a despăgubirilor trebuie să se dovedească și că terenul nu a fost amenajat la irigat ori că nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigare preexistent (art.2 Legea 381/2002 și Norme metodologice de aplicare), această dovadă fiind o altă condiție de admisibilitate a acțiunii, de a cărei îndeplinire este ținută admiterea acțiunii, pe care reclamanta nu o face.
Atât pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse de calamitățile naturale, cât și pentru stabilirea nivelului despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli afectați, Legea nr.381/2002 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr.419/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, au prevăzut o procedură prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate naturală prin hotărâre.
În cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face în prezența producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul județului, la propunerea directorului general al direcției județene pentru agricultură, formată din primarul localității pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, un delegat din partea organelor județene ale Ministerului Finanțelor Publice și reprezentantul societății de asigurare-reasigurare la care producătorul agricol a încheiat asigurare potrivit Legii nr.381/2002.
Rezultatul constatărilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal care, împreună cu documentele întocmite, se centralizează la direcția județeană pentru agricultură, urmând ca în termen de 3 zile să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.
Pentru culturile agricole, comisia este convocată în cel mult 3 zile de la producerea fenomenului de către primarul comunei sau al orașului, în baza înștiințării depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului.
În cauză, se constată că nu a fost îndeplinită această procedură prevăzută expres de legea specială pentru recunoașterea dreptului pretins prin cererea de acordare a despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură.
Pentru dovedirea dreptului său, reclamanta nu a depus la dosar înștiințare cu privire la pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, întocmite în termen legal și în conformitate cu modelele prezentate în anexele nr.1 și 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de -soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafețe afectate.
Deși despăgubirile au fost solicitate pentru pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă din anul 2007, nu a fost depusă la dosar documentația întocmită conform legii în perioada respectivă pentru suprafețele cultivate de reclamantă.
Așa fiind urmează a fi admisă excepția lipsei parcurgerii procedurii reglementate de Legea 381/2002 și de normele metodologice aprobate prin Ordinul 419/2002 și a fi respinsă acțiunea promovată de reclamanta - - SRL, județul I în contradictor cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României.
Având în vedere analiza cauzei pe excepția lipsei parcurgerii procedurii reglementată de Legea 381/2002 și de Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.419/2002, nu va fi analizată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei parcurgerii procedurii reglementate de Legea 381/2002 și de Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.419/2002.
Respinge acțiunea promovată de reclamanta SRL, județul I în contradictor cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Guvernul României.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
31.2008.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț
