Alte cereri. Decizia 1985/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2755/CAF/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1985
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S- a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.975 din data de 05 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.627/CAF/2005.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru intimatul OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier dup care,
Consilier juridic, pentru intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ arată că cererea de strămutare a fost soluționată.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ solicită respingerea contestației în anulare, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.318 Cod Procedură Civilă.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 8 octombrie 2004, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Mobiliară D și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, solicitând Tribunalului Dolj, anularea deciziei nr. 32 din 10 septembrie 2004, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, acordarea de daune materiale reprezentând suma veniturilor lunare reactualizate, daune morale în cuantum de 30 milioane lei, plus cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arătat că la data de 10 septembrie 2004, OCPI a emis decizia nr. 82/2004, prin care s- dispus eliberarea acesteia din funcție.
Urmare reorganizării Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie D în OCPI D, conducerea unității a sugerat tuturor angajaților să găsească un alt loc de muncă, venind totodată cu propunerea de a completa o fișă în care să fie exprimată opțiunea de a lucra în continuare, fără pune la dispoziția angajaților un regulament de organizare activității.
Una din opțiunile înscrise pe fișă era "funcționar public" însă ulterior, toți angajații care au optat pentru această variantă, printre care și reclamanta, au primit decizii de eliberare din funcție, neîncasând salariul.
Reclamanta a susținut că opțiunea făcută în 12 august 2004, nu reprezintă "demisia prin acord" așa cum susține pârâta.
Ca temei de drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta ANCP, s- solicitat respingerea acțiunii, invocându-se, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond faptul că prin opțiunea semnată de reclamantă, cu nr. 8461/D din 12 august 2004 și nota de subsol a opțiunii, precum și prin faptul că reclamanta cunoștea prevederile OUG nr. 41 din 27 mai 2004, denotă cum că aceasta a renunțat la raportul de serviciu cu OCPI D prin menținerea calității de funcționar public, salariata acestei instituții având doar calitatea de personal contractual.
S-a depus întâmpinare și de către pârâtul OCPI D, care a solicitat respingerea acțiunii, reiterând aceleași apărări ca și cele formulate de ANCPI
Reclamanta și- completat motivele acțiunii, precizând că de la data de 12 august 2004, i s- adus la cunoștință faptul că în urma apariției HG nr. 1210 din 29 iulie 2004 și OUG nr. 41 din 27 mai 2004, pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/1996, s-au înființat oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, ca unități cu personalitate juridică în subordine Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin reorganizarea OJCGC și putea opta între menținerea calității avute anterior reorganizării sau cea de personal contractual (art. 16 alin. 1 din HG nr. 1210/2004).
Conform formularului de opțiune (fila 4) personalul care opta pentru menținerea calității de funcționar public urma să fie pus la dispoziția ANFP, care se ocupă cu gestionarea și redistribuirea funcționarilor publici (art. 86-88 din Legea nr. 188/1999).
S-a susținut de către reclamantă că, deși optase pentru menținerea calității de funcționar public și punerea la dispoziția ANFP, prin decizia nr. 82 din 9 septembrie 2004, s-a dispus încetarea raportului de serviciu în baza art.84 alin. 1 lit. "b", adică prin acordul în scris și nu în baza art. 84 alin. 1 lit."c", prin eliberarea din funcție publică, întrucât instituția urma să se reorganizeze prin desființarea posturilor ocupate de funcționari publici (art. 84 alin. 4 lit."b").
.- raportul de serviciu în baza art. 84 alin. 1 lit."b", a fost pusă la dispoziția ANFP, relevantă fiind adresa nr. - din 20 octombrie 2004 emisă de ANFP din care reiese că lipsa acordului funcționarilor publici de trece pe noile funcții, are ca efect aplicarea dispozițiilor art. 86 alin. 2 și 3 din Legea nr. 188/1999, sau după caz, ale art. 84 alin. 1 lit."c" și art. 84 alin 1, lit."c" și art. 88 alin. 1, respectiv prin trecerea în corpul de rezervă gestionat de ANFP și păstrarea astfel statutului de funcționar public și implicit drepturilor dobândite în carieră, cu posibilitatea redistribuirii pe o funcție publică vacantă.
Prin încetarea raportului de serviciu în baza art. 84 alin. 1 lit."b" reclamanta nu putut fi pusă la dispoziția ANFP, încălcându-se astfel dreptul la muncă, la un salariu și chiar dreptul la protecție socială, asigurări de sănătate, neputând să beneficieze de ajutor de șomaj dacă nu găsea un loc de muncă.
Potrivit susținerilor reclamantei, în mod greșit OCPI și ANCPI au susținut că i-au adus la cunoștință articolul de lege în baza căruia i-ar înceta raportul de serviciu, acest articol nefiind menționat nici în formularul de opțiune și în nici unul din înscrisurile depuse de cele două instituții.
Reclamanta a solicitat, totodată, și emiterea unei decizii prin care să fie pusă la dispoziția ANFP-ului pentru a-și putea exercita profesia.
La termenul din 24 ianuarie 2005, fost admisă excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei ANCPI, având în vedere că raportul de muncă s- născut și s- modificat între reclamantă și pârâta OCPI
Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 101 din 14 martie 2005, respins contestația, reținând că salariații OCPI D, între care și reclamant, au avut de optat între a-și menține calitatea de funcționar public și de a înceta raportul de serviciu cu instituția, sau de deveni personal contractual și de a încheia contract de muncă cu OCPI
Reclamanta cunoștea prevederile art. VI alin. 3 din OUG nr. 41/2004, care preciza în urma parte că, personalul care va beneficia de prevederile prezentei ordonanțe de urgență este personalul contractual și cum a optat pentru menținerea calității de funcționar public, implicit a ales pentru încetarea raportului de serviciu conform art. 84 alin. 1 lit."b" din Legea nr. 188/1999.
Nu a fost reținută nici susținerea reclamantei privind nerespectarea de către pârât a prevederilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 R, având în vedere că OCPI D, prin adresa nr. 3528/D din 18 august 2004 a comunicat ANCPI, Situația personalului care a optat pentru menținerea calității de funcționar public" în vederea transmiterii ANFP, iar ANCPI a comunicat ANFP cu adresa nr. 82401/FC din 20 septembrie 2004, tabelul centralizator cu personalul care a optat pentru calitatea de funcționar public.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, care a susținut că instanța de fond face o interpretare și aplicare greșită a legii când a considerat că raporturile de serviciu au încetat conform art.84 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, respectiv prin acordul părților, luând ca probă opțiunea nr. 3461/D din 12 august 2004.
Actul juridic în forma respectivă nu îndeplinește condiția unui acord și se referă la acordul pentru personalul contractual, iar recurenta a exprimat opțiunea pentru a fi menținută în continuare ca funcționar public, astfel că în nici un caz nu putea să înceteze raportul de serviciu din funcția publică pe acest temei legal.
Recurenta a considerat că încadrarea corectă a speței este la art. 84 înființată, OCPI D, personalul în calitate de funcționar public, ci numai personal alin. 1 lit."c", prin eliberarea din funcție în sensul că nemaiexistând la unitatea nou contractul, prin efectuat OG nr. 41/2004, contractul de muncă trebuia să înceteze prin eliberarea din funcție.
Potrivit art. 84 alin.3 din Legea nr. 188/1999 R, OCPI trebuia să emită decizie de încetare a raporturilor de serviciu în termen de 5 zile lucrătoare și să comunice ANFP, decizia în termen de 10 zile lucrătoare, de la emiterea ei.
In speța de față, având loc o reorganizarea activității prin înființarea OCPI D, prin reducerea în totalitate funcțiilor publice conform art. 84 alin.4 lit."b" aceasta avea obligația să emită decizie pentru eliberarea din funcție și conform art. 86 alin. 1, 2 și 3, să solicite ANFP lista funcțiilor m publice vacante pentru un eventual transfer în interesul serviciului sau la cerere, așa cum a răspuns ANFP cu adresa nr. - din 30 octombrie 2004.
Intimatul pârât făcut aceeași încadrare juridică, și la personalul care renunțat la funcția publică și a optat pentru personalul contractual, dovedind astfel necunoașterea legii.
Dacă acesta ar fi respectat dispozițiile legale invocate de recurentă (art. 84 alin. 4, art. 85 și 86 din Legea nr. 188/1999) atunci reclamanta ar fi intrat sub incidența prevederilor art.88 alin. 1 și ar fi făcut parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici, beneficiind astfel de o redistribuire pe funcții publice vacante sau ajutor de șomaj.
Intimatul a făcut demersuri prin ANCPI, însă acestea privesc numai opțiunea și nu respectat prevederile legale. așa cum comunicat ANFP cu adresa nr. - din 20 octombrie 2003, vătămând grav interesele recurentei.
Cu rea credință, intimatul a depus la ultimul termen, o adresă într-un singur exemplar, prin care susține că celelalte persoane aflate în situația recurentei ar fi găsit loc de muncă, lăsând să creadă că aceasta nu vrea să muncească și că i s-ar fi oferit un loc de muncă.
Realitatea este că aceste persoane au studii medii și s-au dus pe posturi contractuale și nu în calitatea de funcționari publici, nebeneficiind de drepturile legale ale funcționarilor publici.
Potrivit recurentei, nu dat dovadă de pasivitate în sensul că a încercat să ocupe un post de funcționar public numai prin concurs în instituțiile publice din județul D, însă nu a reușit, astfel că după o perioadă de 7 luni de zile nu beneficiază nici măcar de șomaj.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de adresa nr. - din 20 octombrie 2004, în car4e ANFP face referire la modul cum trebuia să opereze în speță intimatul.
S-au depus ca acte doveditoare următoarele: adresa nr. - din 20 octombrie 2004, adresa nr. - din 10 decembrie 2004, adeverința nr. 31451 din 5 mai 2005, adresa nr. 2805 din 4 mai 2005, adeverința nr. 2474 din 3 mai 2005, adresa nr. - din 23 februarie 2005, adresa nr. - din 25 octombrie 2004, sentința civilă nr. 851 din 23 februarie 2005 tribunalului București, sentința nr. 114 din 14 iunie 2005 Tribunalului O l t, adresa nr. 8223 din 10 august 2004, formulatul de opțiune, situația centralizată a opțiunilor, adresa nr. 3528 din 17 aprilie2004, adresa nr. 3528/D din 18 august 2004, adresa nr. - din 21 septembrie 2004, adresa nr. 5139 din 21 noiembrie 2004, adresa nr. 82936 din 25 noiembrie 2004, adresa nr. 2409/D din 10 mai 2005, adresa nr. - din 16 mai 2005, adresa nr. 5153 din 25 noiembrie 2004, adresa nr. 2381/D din 31 mai 2004, adresa nr. 16A din 1 iunie 2004, adresele nr. 90, 20, 36, 39, 255 din 31 mai 2004, opțiuni ale numiților, adresa nr. 82389 din 17 septembrie 2004, adresa nr. 4671 din 6 septembrie 2005, adresa nr. - din 23 februarie 2005, adresa nr. - din 10decembrie 2004, adresa nr. - din 12 iulie 2005, decizia nr. 638 din 14 iunie 2005, adresa nr. 3745 dinn7 septembrie 2005, HG nr. 869&2005.
La 6 septembrie 2005, s-a depus întâmpinare de către OCPI D, prin care s-a solicitat respingerea recursului pe considerentul că recurenta și-a exprimat de bună voie opțiunea și anume cea de menținere a calității de funcționar public, în declarația pe care a semnat-o în acest sens, nr. 3461/D din 12 august 2004, fiind menționate consecințele legale care decurg prin oricare dintre cele două opțiune, respectiv de încadrare pe post după promovarea testului profesionale sau de încetare a raporturilor de serviciu, în cazul opțiunii de menținere a calității de funcționar public.
Obligația impusă de art.86 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 este incidentă doar în cazul încetării raportului de serviciu în temeiul art. 84 alin. 4, lit."a-c", deci nu și în cazul încetării raporturilor de serviciu în baza acordului reglementat de art. 84 alin. 1 lit."b".
Reorganizarea care avut loc în cadrul ANCPI, cât și OCPI, nu este conformă cu cea reglementată de prevederile art. 84 alin. 4, art. 85, 86 din Legea nr. 188/1999.
Deși opțiunea a fost dată la 12 august 2004, până la emiterea deciziei de încetare raportului de serviciu (9 septembrie 2004) dată la care a fost susținut și testul profesional de salariații care au optat pentru calitatea de personal contractual, contestatoarea nu și- manifestat în nici un fel dorința de renunța la opțiunea formulată, la conducerea instituției găsind înțelegere în acest sens.
S-a răspuns la întâmpinarea intimatului de către reclamantă, în care reiterează faptul că OCPI D făcut o interpretare și aplicare greșită a legii, aducând aceleași argumente.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 975 din 5 octombrie 2005 respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 101 din 14 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr. 1724/CA/2004.
În considerentele deciziei s-a reținut că litigiile apărute în ceea ce privește activitatea de cadastru au luat naștere în urma adoptării OG nr. 41/2004, privind modificarea și completarea Legii cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, prin care s-a înființat Agenția Națională, de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituție publică cu personalitate juridică, în urma reorganizării Oficiului Național de Cadastru Geodezie și Cartografie și prin preluarea activității de publicitate imobiliară de Ministerul Justiției.
S-au înființat oficiile județene de cadastru și publicitate imobiliară, iar personalul din cadrul oficiilor de cadastru și cel al birourilor de carte funciară a fost preluat în baza art. VI alin. 1 din OUG nr. 41/2004, la noile structuri.
La alin 2 al art. VI s-a stipulat că personalul preluat poate opta între menținerea calității avute anterior reorganizării sau cea de personal contractual.
In lumina acestor prevederi a fost adoptată HG nr. 1210/2004, care, la art. 17 alin. 1, s-a precizat că încadrarea în noile structuri a personalului existent se va face după opțiunea acestuia, respectiv între calitatea avută anterior reorganizării și cea de personal contractual, opțiune ce trebuia făcută înainte de preluarea personalului de către noile structuri înființate.
Pentru materializarea acestei situați, în cadrul OCPI s-a pus la dispoziția personalului o cerere-model pe care fiecare persoană trebuia să o completeze și în cuprinsul căreia s-a prevăzut posibilitatea pentru a opta între calitatea de personal contractual în cadrul ANCPI, OCPI, de funcționar public sau de personal auxiliar în cadrul judecătoriei.
Potrivit acestui formular, în situația în care persoana respectivă a optat pentru calitatea de personal contractual, încadrarea pe post urma să se facă numai după promovarea unui test profesionale prevăzut de art. 17 alin. 3 din HG nr. 1210/2004.
A doua precizare se referă la cei care optau pentru menținerea calității de funcționar public, situație în care, la încetarea raporturilor de serviciu, urmând a fi puși la dispoziția ANFP.
Într-o astfel de situație, s-a aflat și recurenta reclamantă, care a invocat faptul, că nu și- dat acordul în scris decât cu privire la menținerea calității de funcționar public, nesemnând subsolul acestui formular.
Susținerea recurentei nu poate fi primită în acest sens, pentru că, oricum, mențiunile de la subsol erau în completarea acestui formular și ofereau o explicație în ceea ce privește consecințele opțiunii, pentru că cei care optau pentru calitatea de personal contractual urmau să promoveze un test profesional și ulterior să fie încadrați în cadrul ANCPI, în timp ce pentru funcționarii publici opera încetarea raporturilor de serviciu și punerea la dispoziția ANFP.
Prin urmare, în cadrul OCPI D, urma să fie încadrat numai personalul contractual, astfel că nu se putea pune problema reîncadrării unei persoane, care avea calitatea de funcționar public.
Cum reclamanta și- exprimat opțiunea de a-și menține calitatea de funcționar public, având în vedere principiul stabilității funcționarilor publici, renunțat implicit și la posibilitatea de a fi angajată ca personal contractual, deși ar fi putut să reveni, cu permisiunea conducerii intimatului (conform afirmațiilor din întâmpinare), însă numai până la 9 septembrie 2004, data promovării testului profesional pentru persoanele care urmau să fie încadrate ca personal contractual.
Cu privire la îndeplinirea obligației de către intimat privind comunicarea către ANFP a tabelului cu funcționarului publici care au optat pentru păstrarea acestei calități, adresele nr. 5139/D din 24 noiembrie 2004, OCPI D, 82936 din 25 noiembrie 2004 ANCPI și nr. - din 10 decembrie 2004, atestă îndeplinirea acestei obligații.
Faptul că prin adresa nr. - din 10 decembrie 2004, a ANFP comunicat recurentei reclamante că este necesară o clarificare legală în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, nu înseamnă că aceasta nu putea să beneficieze de un post de funcționar public și să facă parte din corpul de rezervă al funcționarilor publici, pentru că cele comunicate reprezintă doar un punct de vedere al ANFP.
În mod corect a reținut instanța de fond, cum că reorganizarea care avut loc în structurile ANCPI și OCPI s- realizat în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2004 și HG nr. 1210/2004,și nu potrivitart.84 alin. 4, art. 85 alin. 1 și art. 86 din Legea nr.188/1999, pentru că aceasta din urmă reprezintă cadrul general, iar OUG nr. 41/2004 și HG nr. 1210/2004 constituie legea specială, cu incidență în ceea ce privește funcționarii publici.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatoarea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a susținut că i s-a încălcat dreptul de a fi funcționar public, considerând că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze formularul de opțiune, cererea de încetare a raportului de serviciu precum și un acord al părților conform, art. 55 lit. b din Codul muncii.
De asemenea, contestatoarea arată că instanța de recurs nu a cercetat documentele emise de ANFP și extrasul de pe carnetul de muncă a unui angajat al OCPI D care a renunțat la funcția publică, nu a analizat afirmațiile intimatei în care se susține că, contestatoarea ar fi cunoscut consecințele juridice ale opțiunii sale și a omis din greșeală să studieze probele dosarului în ceea ce privește practica judiciară în materie.
La dosarul cauzei s-au depus decizia nr. 223/28.02.2006 a Curții de Apel Craiova și precizări formulate de contestatoare în care sunt reiterare motivele invocate în contestația în anulare, raport de evaluare, organigrama OJCGC D, centralizator de funcții.
Pârâtul OCPI Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestatoare, susținând în esență că prin decizia de recurs au fost analizate toate motivele invocate de recurenta reclamantă.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.318 Cod pr. civilă, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale", ori în cauza dedusă judecății se invocă greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Deci, motivele invocate de contestatoare vizează greșeli de judecată, și nu greșeli materiale, care au în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
materiale, în sensul art.318 Cod pr. civilă sunt: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înlăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat, deși exista dovada taxei de timbru, etc.
Avându-se în vedere considerentele de mai sus, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art.318 Cod pr. civilă, urmând să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.975 din data de 05 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.627/CAF/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.2//24.10.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
