Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1984/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1984
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de către reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D, acțiune reținută spre rejudecare prin decizia nr. 1350 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- în urma casării sentinței nr.284 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat, pentru reclamanta - și consilier juridic, pentru pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care, Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantei să precizeze temeiul de drept al acțiunii.
Avocat, pentru reclamanta - L arată că temeiul de drept al acțiunii în constituie dispozițiile art.4042alin.2 Cod Procedură Civilă și apreciază că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Craiova.
Consilier juridic, pentru pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D, arată că nu este de acord cu declinarea la Judecătoria Craiova. Apreciază că singurul temei de drept ar fi dispozițiile Codului d e procedură Fiscală. Menționează că titlurile de creanță devenite executorii sunt acte de inspecție fiscală.
În subsidiar, avocat solicită admiterea acțiunii și trimiterea dosarului la Tribunal pentru judecarea în fond, deoarece Tribunalul s-a pronunțat numai pe excepție.
Consilier juridic, pentru pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D solicită respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea formulată la 10 februarie 2006 la Tribunalul Dolj, reclamanta -" "SRL a chemat în judecată pârâții DGFP și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 13.686 lei RON, ce reprezintă actualizarea sumei de 103.998.564 lei ROL, plătită necuvenit, cu titlu de impozit pe venit, majorări de întârziere și penalități.
În motivarea acțiunii a arătat că prin procesul verbal încheiat la 27 iulie 2000 și menținut de DGFP D prin dispoziția nr. 75 din 19 decembrie 2000 fost obligată la plata sumei de 103-998-564 lei ROL, din care 37.000.849 lei ROL, impozit pe venit, 37.000.849 lei ROL penalități 100% și 29.996.866 lei ROL, majorări de întârziere.
În luna august 2000, reclamanta a achitat prin compensare suma de 103.998.564 lei RON, conform documentului nr. 782/2000 al AF C, însă ulterior prin sentința civilă nr. 620 din 5 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1099/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost anulat actul de control al DGFP D și dispoziția nr.75/2000, referindu-se că suma reținută drept impozit pe venit plus majorări de întârziere și penalități nu au suport legal, ceea ce înseamnă că s-a făcut o plată nedatorată care trebuie să fie restituită conform dispozițiilor art.992 și 1092 Cod civil.
Urmare a cererii înregistrate sub nr.42504/02.06.2005, pârâtul Car estituit prin compensare suma reținută de 103.998.564 lei ROL, fără a restitui și diferența de 136.862.110 lei ROL, reprezentând actualizarea sumei plătite necuvenit cu indicele 2,316 comunicat de Direcția de Statistică.
A mai arătat reclamantul că este necesară repunerea sa în situația anterioară efectuării plății, astfel că obligația de restituire trebuie să cuprindă valoarea actualizată cu indicele de inflație, în același sens fiind și jurisprudența CEDO, cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 care protejează dreptul de proprietate și jurisprudența - decizia nr.7245/2004 - secția de contencios administrativ.
DGFP Dad epus întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului la restituirea sumelor achitate de reclamant în conformitate cu dispozițiile art.167/1958. S-a invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât petentul nu a urmat procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea 554/2004.
Prin sentința nr.1069 din 10 octombrie 2006, Tribunalul Dolj, respingând excepțiile invocate, a admis în parte acțiunea reclamantei -" ITALIENE "SRL, a obligat pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală asupra sumei de 103.998.564 lei ROL, începând cu data de 17.07.2005 și până la 02.11.2005.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului nu este prescris, curgând de la data pronunțării deciziei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în ce privește excepția inadmisibilității, reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prev de art. 7 din Legea nr. 554/2004
Pe fondul cauzei s-a reținut că pârâta datorează dobânda legală începând cu data la care reclamanta a formulat cerere - 2 iunie 2005 și până la data când a operat compensarea - 25.10.2005, astfel încât, în temeiul dispozițiile art.199 și 113 Cod procedură fiscală, precum și dispozițiile art.111 și 120 Cod procedură fiscală pârâta are obligația de a achita dobânda numai pe acest interval.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C și DGFP D, precum și reclamanta -" ITALIENE "SRL.
Prin decizia nr. 117 din 24 ianuarie 2007 Curtea de Apel Craiovaa admis recursurile declarate de pârâții DGFP D și Administrația Finanțelor Publice C și reclamantul - " " SRL, împotriva sentinței nr. 1069 din data de 10 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.487/CAF/2006.
A casat sentința nr.1069/10.10.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, acesta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei ce reprezintă actualizarea sumei de 103.998.564 lei, plătită necuvenit cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități.
Prin sentința nr.1069 din 10.10.2006, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâtele la plata dobânzii legale asupra sumei de 103.998.564 lei ROL, cerere ce nu a fost formulată în cauză.
Ca atare, s-a reținut că instanța de fond nu a făcut o cercetare asupra fondului cauzei cu care a fost investit de către reclamantă, fiind incidente în cauză dispozițiile art.312 alin.5 coroborate cu dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr. civilă.
Primind dosarul spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
La termenul de judecată din data de 05.02.2007, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual pasive a D, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, excepții care, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă vor fi analizate cu precădere.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 284 din 5.02.2008 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea privind pe reclamanta și pe pârâții D, C, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, ca fiind prescrisă.
În considerentele sentinței s-a reținut că excepția lipsei calității procesual pasive a De ste justificată calitatea procesual pasivă a acestei pârâte chiar dacă, în mod concret restituirea sumelor plătite nedatorat și accesoriilor acestora se face de Administrația Finanțelor Publice C, unitate aflată în structura D, așa încât aceasta urmează să fie respinsă.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s- constatat de asemenea că nu este întemeiată.
Astfel, deși pârâta Dai nvocat inexistența unei cereri formulată de reclamantă pentru restituirea sumei ce reprezintă actualizarea sumei de 103.998.564 ROL din analiza înscrisurilor depuse la dosar, s-a reținut că prin cererea adresată Direcției Generale a Finanțelor Publice D, la data de 02.06.2005, înregistrată sub nr. 42509/2005, reclamanta a solicitat în mod expres pârâtelor atât restituirea sumei plătite nedatorat cât și actualizarea acesteia.
În aceste condiții, având în vedere și faptul că cererea reclamantei se întemeiază pe sentința mr. 620/2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost desființat actul administrativ fiscal emis de în privința căruia, așa cum rezultă din considerentele sentinței menționate, reclamanta a urmat procedura prealabilă, nu i se poate imputa acesteia neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004 în raport cu un răspuns al pârâtelor ( nota privind compensarea obligațiilor fiscale) emis ca o consecință a urmării acestei proceduri, așa încât excepția urmează să fie respinsă.
Cât privește însă excepția prescripției dreptului la acțiune s- constatat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 și 3 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de trei ani, iar potrivit art. 7 alin 1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
De asemenea, din coroborarea dispoz. art. 376 și 377 Cod procedură civilă, hotărârile judecătorești definitive pronunțate într-o acțiune în realizarea dreptului sunt executorii putând fi învestite cu titlu executoriu.
În speța de față dreptul la acțiune al reclamantei, atât pentru debit cât și pentru accesorii s-a născut la data de 05.09.2001, data pronunțării sentinței nr. 620/2001 a Curții de Apel Craiova, sentință care, fiind supusă numai recursului, este definitivă și executorie potrivit dispozițiilor procedurale indicate anterior.
Ca atare, chiar de la data de 05.09.2001 reclamanta putea uza de dreptul la acțiune pentru recuperarea sumelor solicitate în speța de față, de la această dată curgând termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, fiind fără relevanță faptul că împotriva sentinței menționate se formulase recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție atât timp cât potrivit art. 300. recursul suspendă executarea numai în cazuri anume prevăzute de lege.
Textul art. 21 din Legea nr.554/2004, în forma anterioară Legii 262/2007 potrivit cărora " hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-au admis acțiunile formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi, constituie titluri executorii" nu derogă de la dispozițiile indicate anterior și nu suspendă executarea hotărârii definitive până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia, permițând numai punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile fără o prealabilă învestire cu formulă executorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că hotărârea este nelegală privind contenciosul administrativ deoarece a fost dată cu încălcarea prev. art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 Potrivit acestui text recursul suspendă executarea și se judecă de urgență pori iu stanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă, considerând că dreptul la acțiune al reclamantei a început la 5.09.2001 data pronunțării sentinței nr. 620/2001 a Curții de Apel Craiova.
Recurenta reclamantă mai susține că sentința Curții de Apel Craiovaa fost recurată ÎCCJ pronunțându-se asupra recursului la 7.09.2004, astfel încât acțiunea nu poate fi prescrisă.
Pe de altă parte, recurenta arată că în materie fiscală termenul de prescripție este de 5 ani fiind prev. de art. 91 alin. 1 Cod pr. fiscală, astfel încât nici față de acest text legal acțiunea reclamantei nu putea fi respinsă ca fiind prescrisă.
Prin decizia nr. 1350 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței ne. 284/2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost casată sentința, iar cauza a fost reținută pentru rejudecarea fondului.
Examinând pe fond acțiunea, Curtea reține următoarele:
Prin procesul verbal de control, încheiat de către DGFP D la data de 27.07.2000, s-a reținut că reclamanta datorează suma de 103.998.564 lei (vechi) reprezentând impozit pe veniturile persoanelor juridice nerezidente, penalități și majorări de întârziere.
Această soluție a fost menținută prin decizia nr. 75/2001 a
Prin sentința nr. 620/2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1099/2004 a ÎCCJ a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantă împotriva pârâtelor D și DGFP D, a fost anulat în parte actul de control din data de 27 iulie 2000 și decizia nr. 75/2000, exonerând reclamanta de plata sumelor respective.
Prin cererea înregistrată sub nr. 42504/2.06.2005 la DGFP D reclamanta a solicitat restituirea sumei de 173.409.698 lei reprezentândactualizareasumei de 103.998.564 lei pe care societatea a achitat-o cu titlu de impozit pe venit, penalități și majorări de întârziere.
Reclamanta și-a întemeiat această cerere pe dispoz. art. 992 și 1092 Cod civil.
Urmare a acestei cereri, pârâta a Mun. Car estituit reclamantei la data de 2.11.2005, prin compensare suma reținută de103.998.564 lei ROLfiind întocmită în acest sens "Nota" privind compensarea obligațiilor fiscale- fila nr. 12 din dosarul de fond nr. 487/CAF/2006.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâtele C și DGFP solicitând obligarea acestora să-i achite reclamantei suma de 13.686 lei RON, reprezentând actualizarea sumei de 103.998.564 lei ROL.
În raport de cele reținute se apreciază că acțiunea intimatei este neîntemeiată.
Astfel, în speță suntem în prezența unui raport juridic fiscal și nu a unui raport civil, astfel cum în mod eronat a susținut reclamanta.
Drepturile și obligațiile părților dintre raporturile juridice fiscale, privind sumele datorate bugetului de stat, sunt reglementate de Codul d e pr. fiscală.
Prevederile acestui cod se aplică, începând cu data de 1 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
În cauză, din cuprinsul sentinței nr. 620/2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, irevocabilă la data de 16 martie 2004, prin decizia nr. 1099 ÎCCJ, rezultă că s-a dispus obligarea organului fiscal să restituie reclamantei suma de 103.998.564 lei, ca urmare a anulării în parte a actelor administrativ-fiscale contestate.
Organul fiscal și-a îndeplinit această obligație la data de 2.11.2005 procedând la restituirea către reclamantă a sumei respective prin compensare cu alte obligații fiscale restante.
Reglementarea restituirii de sume este tratată în cuprinsul art. 113 din Codul d e pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele se restituie debitorului lacerere.
Așadar, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii.
În temeiul art. 199 Cod pr. fiscală, cererile depuse de contribuabili potrivit Codului d e pr. fiscală se soluționează de organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
În cazul sumelor de restituit de la bugetul de stat, contribuabilii au drept la dobândă din ziua expirării termenului prevăzut de art. 199 Cod pr. fiscală, adică din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire.
În speță, din probatoriile administrate rezultă că reclamanta, prin cererea înregistrată sub nr. 42504/12.06.2005 la DGFP D nu a solicitat acordarea și a dobânzii legale la suma pe care pârâta avea obligația să o restituie, solicitând doaractualizareaacesteia.
Pentru a putea pretinde dobândă, reclamanta trebuia să solicite expres, prin cerere restituirea sumei (art. 13 Cod pr. fiscală), pentru ca organul fiscal să se pronunțe asupra acesteia prin decizie (art. 199 Cod pr. fiscală).
Din procedura legală enunțată anterior reiese că pentru sumele ce se restituie de la bugetul de stat nu se poate acorda decâtdobânda,care se datorează numai începând cu ziua următoare expirării termenului prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire.
Din expunerea modalității de restituire prevăzută în procedura fiscală, rezultă că legiuitorul a instituit norme exprese și imperative în această materie.
Contribuabilul nu poate solicita obligarea la reactualizarea sumei de restituit, întemeiat pe dispoz. art. 992 și 10992 cod civil (fila nr. 10 din dosarul de fond), întrucât procedura fiscală este derogatorie de la dreptul comun.
În conformitate cu principiile generale ale dreptului român, legea specială poate să deroge de la legea generală, prevederile din legea specială se aplică în domeniul respectiv, excluzând aplicarea normelor cu caracter general.
Având în vedere că societatea reclamantă nu a urmat procedura instituită în codul d e procedură fiscală, pentru restituirea sumelor încasate de la bugetul de stat, acțiunea acesteia este nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D, acțiune reținută spre rejudecare prin decizia nr. 1350 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- în urma casării sentinței nr.284 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.5//29.10.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
