Alte cereri. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.214
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, Județ B, împotriva sentinței nr.1241 din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Săhăteni, Județ
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, cât și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul, prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă.
Curtea ia act că atât recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului în cuprinsul recursului formulat, cât și intimatul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.2 pr.civilă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău sub nr-, reclamantul, în calitate de reprezentant al AF și, a solicitat ca, în contradictoriu Administrația Finanțelor Publice B, să se dispună anularea actului administrativ seria - 3B nr. - și restituirea sumei de 10.383 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme cu dobânda legală aferentă de la data încasării și până la restituirea efectivă a acestei sume, întrucât in luna februarie 2008 a importat un autoturism marca Ford dintr-un stat membru al Comunității Europene pentru care în mod nelegal a achitat taxa specială ce contravine normelor comunitare, între statele membre UE fiind interzise restricții cantitative la import și taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent.
A învederat instanței reclamantul că a formulat contestație împotriva actului administrativ prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare contestație ce a fost înregistrată la DGFP B la 2.04.2008, această instituției comunicându-i că cererea nu poate fi soluționată favorabil, întrucât, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială se aplică autoturismelor rulate.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 1241 din 27.10.2008 prin care a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea actului administrativ-fiscal contestat, a obligat pe pârâtă să restituie lui suma de 10.383 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală de la data încasării - 11.02.2008- și până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de fond că, în luna februarie 2008, reclamantul a cumpărat dintr-un alt stat comunitar, un autovehicul marca Ford, înmatriculat sub nr. -, iar, pentru a efectua operațiunile de înmatriculare, a achitat suma de 10.383 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, la 2.04.2008 a solicitat restituirea acestei taxe, întrucât contravine Tratatului UE la care România a aderat, iar organul fiscal a comunicat prin adresa nr. 10407 din 4.04.2008 refuzul de restituire a taxei încasate, în temeiul art. 2141alin.1 și 2 și art. 2142din Codul fiscal, ce instituie taxa specială pentru autoturisme noi și rulate înmatriculate pentru prima dată în țară.
A concluzionat Tribunalul Buzău, că aceste dispozițiile legale din Codul Fiscal contravin prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind UE, așa cum a fost modificat prin Tratatul d l Amsterdam, potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar prin încasarea taxei speciale nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importante în raport cu cele interne, reglementarea comunitară interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare, autohtone. De asemenea, a constatat prima instanță că refuzul de restituire a taxei încasate constituie un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG nr. 93/2003, este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, constituind act administrativ în înțelesul art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr.544/2004, iar, în condițiile în care există o discriminare a regimului fiscal ce contravine dispozițiilor din Tratatul UE, suma plătită de nu este datorată, astfel că, se impune restituirea acesteia, cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta B solicitându-se admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se respecta dreptul la apărare al acestei părți.
În motivarea recursului, s-a arătat că Tribunalul Buzăua încălcat dreptul fundamental la apărare al recurentei, întrucât la data de 26.06.2008, acestei instituții i-a fost comunicată citația pentru termenul din 29.09.2008, fără însă a se fi anexat vreun document, iar prin cererea din 6.08.2008 Bas olicitat amânarea cauzei în vederea comunicării cererii de chemare în judecată și a dovezilor pe care se sprijină, la termenul din 29.09.2008 instanța a încuviințat cererea, însă nu a procedat la comunicarea cererii de chemare în judecată și a celorlalte înscrisuri, încălcându-se dispozițiile art. 1141alin.2 pr.civilă.
S-a mai susținut de recurentă că, în situația în care prima instanță ar fi respectat obligația prevăzută de Codul d e procedură civilă, ar fi invocat inadmisibilitatea acțiunii, întrucât nu există vreun act administrativ in sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ, precum și necompetența instanțelor de contencios administrativ, iar pe fond, ar fi susținut netemeinicia acțiunii, întrucât, dispozițiile art. 2141-3din Codul fiscal, nu au fost abrogate și nu au fost declarate neconstituționale, Constituția României prevede prioritatea reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, inaplicabilitatea reglementărilor din Codul fiscal neputând fi determinată decât de o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate, taxa fiind încasată în mod legal.
Recurenta a mai învederat instanței că, prin OUG nr.50/2008, legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare și noua taxă de poluare pentru autovehicule, acest act normativ asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE, reclamantul putând să își exercite dreptul conferit de art. 11 din acest act normativ.
Prin întâmpinarea depusă la 9.02.2009, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, întrucât taxa de primă înmatriculare este nelegală față de Tratatul Comunității Europene la care România a aderat la 1.01.2007, încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu cele interne, iar normele comunitare se aplică în mod direct în ordinea internă a României.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În anul 2008 reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford, fabricat în anul 2000, pentru care a achitat în România ca taxă de primă înmatriculare suma de 10.383 lei, potrivit chitanței seria - nr.-, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art.2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2008 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al recurentei B, Curtea constată că nu este fondat, întrucât, pentru primul termen de judecată stabilit în mod aleatoriu la data de 29.09.2008, pârâta a fost citată cu copie de pe acțiune, cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 din dosarul de fond, pentru acest termen s-a depus cerere scrisă de amânare, prin care s-a solicitat comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, cerere ce a fost încuviințată de prima instanță, în ceea ce privește amânarea, nemaidispunându-se comunicarea cererii de chemare în judecată, întrucât această obligație prevăzută de art. 1141alin.2 fusese îndeplinită pentru primul termen de judecată, astfel că, pârâtei nu i s-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de Constituția României, ci i s-a respectat acest drept.
În situația în care, recurenta pârâtă se considera vătămată prin modalitatea soluționării cererii sale depusă pentru termenul din 29.09.2008, putea invoca această neregularitate la termenul următor, respect cel din 27.10.2009, în condițiile prevăzute de art. 105 alin.2 pr.civilă, cu dovedirea condițiilor necesare pentru a opera sancțiunea anulării actului de procedură.
În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia, chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nu este act administrativ fiscal, neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de Codul d e procedură fiscală, nu este fondată, întrucât prin plata și refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ în condițiile prevăzute de art. 1 și 2 lit.a,b și c din Legea contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare. Mai mult decât atât, chitanța prin care a fost percepută taxa pentru primă înmatriculare este act administrativ fiscal, așa cum este definit de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, întrucât este emis în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Nici susținerea, potrivit căreia, în prezent este în vigoare OUG nr. 50/2008 ce instituie procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare, fiind prevăzută de legiuitor restituirea în parte a acestei taxe și nu integrală, Curtea constată că este nefondată, întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la 1.07.2008, nu se aplică retroactiv, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare la 2.04.2008, ulterior, a investit instanța de judecată cu prezenta acțiune la 24.06.2008, înainte de emiterea actului normativ în discuție, prin care s-a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, urmare negocierilor purtate între Comisia Europeană și Guvernul României, pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, astfel că, procedura instituită de acest act normativ se aplică cererilor formulate după intrarea sa în vigoare.
De asemenea, Curtea constată că nu este fondată nici susținerea potrivit căreia, taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în mod legal, întrucât dispozițiile art. 2141-3din Codul fiscal nu sunt abrogate, nici nu au fost declarate neconstituționale, deoarece, prin art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut în mod expres efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua constatat că, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și a folosului nerealizat reprezentat de dobânda legală așa cum este reglementată de OG nr.9/2000, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, Județ B, împotriva sentinței nr.1241 din data de 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Săhăteni, Județ B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
