Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.212
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 1321 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, nr. 1, -. 25, Județul B și pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B, nr. 1, Județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, la dosar s-au depus note scrise din partea intimatului-reclamant și sentința nr.1253 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, după care:
Intimatul-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act de susținerile intimatului-reclamant, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, precizând că într-o situație similară, în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr.1253/28.10.2008 pe care a depus-o la dosar, instanța a dat câștig de cauză reclamanților și precizează că dintr-o eroare materială nu a fost trecut în cuprinsul cererii reclamanților și din tabelul respectiv.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâților la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2004- 30.06.2005 actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr.188/1991 republicată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a avut calitatea de funcționar public în cadrul Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală B, nu a beneficiat de un drept egal și imperativ dispus prin lege și anume acela care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculate la salariul de bază.
S-a mai arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute de Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificată și completată prin Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, introducând elemente noi in ceea ce privește salariul funcționarilor publici.
Au susținut reclamanții că art. 29, devenit art. 31 din Legea 188/1991 a fost modificat și completat ulterior în sensul că " (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Totodată, reclamantul a arătat că până în prezent nu a beneficiat de aceste elemente care compun salariul unui funcționar public, întrucât aplicarea acestor prevederi normative au fost suspendate succesiv.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, respectiv cererea adresată Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului Bas olicitat respingerea acțiunii, arătând că în perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea 76/2005 și OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 417/2006.
S-a mai arătat că suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, dispozițiile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c si d din Legea 188/1999 republicată, au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat în cauză întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel ca primă instanță competentă a soluționa cauza.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că cererea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorități publice centrale, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.3 pct.1Cod procedură civilă și ale art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 iar competența de soluționare în primă instanță a cauzei revine curții de apel.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii arătând că prin legile bugetului de stat, acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv potrivit OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
În continuare s-a arătat că suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, dispozițiile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c si d din Legea 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare au fost suspendate prin legi succesive, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici. Sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile OUG 92/2004, OG 2/2006 si OG 6/2007 nu au prevăzut acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și nici cuantumul unor astfel de suplimente, astfel că acordarea unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Prin sentința nr.1321 din 10 noiembrie 2008 Tribunalul Buzăua respins excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a Județului B, fiind obligați pârâții să acorde reclamantului pentru perioada 01.01.2004-30.06.2005 suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței invocată de către pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, deși în cauză ordonator principal de credite este Direcția pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală a Județului B, pentru opozabilitate, urmează a se pronunța și împotriva Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca for tutelar al primei pârâte.
Pe fondul cauzei, așa cum rezultă din dispozițiile art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă precum și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două suplimente au fost acordate prin Legea nr. 161/19.04.2003, intrată în vigoare la data de 21.04.2003, iar plata acestora a fost suspendată pentru perioada 23.11.2004 - 1.01.2007, prin adoptarea OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
A mai reținut tribunalul că suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui atâta vreme cât prin nici o dispoziție legale nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept. Ca urmare, pentru că acest drept al reclamantului să nu devină pentru pârâtă doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire a exercitării acestuia, nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat, nu și înlăturat.
De asemenea, s-a reținut că dreptul reclamantului la sporurile salariale invocate constituie un drept de creanță putând fi considerat un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale, conform căruia " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 și 9. pr. civ. solicitând în principal admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei spre competență soluționare Curții de Apel. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței recurate, pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, pârâtul învederează că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prev. de art.304 pct.3 pr.civilă.
Astfel, în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a instanței motivând că, deși în cauză ordonator principal de credite este Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B pentru opozabilitate însă acțiunea urmează a se pronunța și împotriva, întrucât, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și părțile care au înțeles reclamanții să se judece în contradictoriu, potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art.3 alin.1 din pr.civ. raportat la dispozițiile art. 1 din HG 385/2007, competența materială în soluționarea cauzei aparține curții de apel, ca primă instanță.
De asemenea, hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, deoarece prevederile legale în materia salarizării funcționarilor publici, respectiv art.26 din OUG nr. 192/2002, art.30 din OUG 92/2004 și art. 31 din OUG nr.2/2006, dispun că funcționarii publici introduc contestațiile la ordonatorii de credite cu privire la salariile, sporurile, premiile și alte drepturi, care pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanțele de contencios administrativ, iar potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2005,persoana respectivă trebuie să îndeplinească procedura prealabilă obligatorie.
În cazul de față, reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă obligatorie.
Pe fondul cauzei, recurentul - pârât a invocat două motive de recurs. Un prim motiv este acela că, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a reținut că reclamanții au dreptul la sporurile invocate, acestea constituind un drept de creanță.
Într-adevăr, conform art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționării publicii au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar prin legile bugetului de stat, acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost suspendată succesiv potrivit mai multor ordonanțe (OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006, OG nr.6/2007).
Astfel suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, iar funcționarii publicii au statut legal și nu contractual, sporurile respective nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare.
Al doilea motiv de recurs este acela că, în mod netemeinic instanța a reținut că există bază legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului taxei de salarizare.
Instanța de judecată, nu poate să dispună acordarea acestor suplimente, ci doar să oblige la plata acestor drepturi salariale, cu condiția să fi fost stabilite de ordonatorul de credite, printr-un act administrativ, individual pentru fiecare funcționar public în parte.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin.(1) lit. c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie guvernului.
Intimatul reclamant, depune la dosar note scrise, în care precizează că, prin sentința nr.1253/2008 a Tribunalului Buzău, rămasă definitivă, având același obiect și același părți, colegilor săi li s-a dat câștig de cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în vigoare, urmează să admită recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la cele două excepții invocate drept motive de recurs, Curtea constată că, atâta timp cât ordonator principal de credite este Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, iar acesta este organ județean, în cauză au fost respectate dispozițiile legale în vigoare referitoare la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță (art.2 lit. d și alin.3 pct.1 din Codul d e procedură civilă).
În privința plângerii prealabile, recurentul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 188/1999, prevederi ce se reglementează cu prevederile Codului muncii, nefiind prin urmare cazul formulării plângerii prealabile.
Curtea reține pe fondul recursului că, în mod eronat s-a admis acțiunea reclamantului, cât timp în normele generale și speciale nu sunt cuprinse dispozițiile care să cuprindă cuantumul și modalitatea de calcul a suplimentelor solicitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea 188/1999 privind statul funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată, funcționari publici au dreptul la un salariu cuprins din salariu de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare,
legiuitorul a intenționat crearea unor sporuri, care își găsesc corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, trepte de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publicii în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau execuție, în condițiile în care, conform legii, funcționarii publicii care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază cu salariu de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
De asemenea, potrivit textelor constituționale, Parlamentul și prin delegare legislativă Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.1 din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile referitoare la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 312(1)(2)(3), art. 304 pct.9 pr.civ. va admite recursul.
Va modifica în tot sentința recurată, în sensul că pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALEcu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 1321 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, nr. 1, -. 25, Județul B și pârâtaDIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ A JUDEȚULUIcu sediul în B, nr. 1, Județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./DL
2 ex./26.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Tudose Ana Roxana Stoicescu
