Alte cereri. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.216/CA
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2085/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în T,-, jud.T, având ca obiect alte cereri drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Reclamanții, si au chemat în judecată pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ T, la data de 02.10.2007, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata către reclamanți a sumelor cuvenite cu titlu de primă de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003 proporțional cu numărul de zile de concediu de odihnă de care a beneficiat fiecare dintre reclamanți, reactualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că au avut calitatea de funcționari publici aflați în raporturi de serviciu cu AJOFM T, în perioada 2001-2003, raporturi de serviciu guvernate de dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 33 al.2 din Lg.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Potrivit prevederilor art.3 din OUG 33/2001, a fost suspendată aplicarea dreptului privind prima de concediu, până la data de 1 ianuarie 2005. Suspendarea instituită prin art.3 din OUG 33/2001 a fost prelungită succesiv prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat până la 31.12.2005, după cum urmează: Legea nr.744/2001 prin art.32 prelungește suspendarea până la 31 decembrie 2002; Legea nr.632/2002 prin art.7 alin.3 prelungește suspendarea până la 31 decembrie 2003.
Potrivit art. 38 din Constituția României din anul 1991, așa cum a fost modificată prin art.1 pct.20 din legea de revizuire, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.
Prin sentința civilă nr. 2085/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantele, si, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței De Muncă T, obligând pârâta la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada în care acestea au avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte pe parcursul anilor 2001, 2002 și 2003, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut existența dreptului, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, devenit art.34 alin.2 după republicare. Totodată, s-a apreciat că, deși dreptul este în continuare suspendat, nu a fost înlăturată existența lui, iar titularii nu pot fi obstaculați de a se bucura de acesta pentru perioada cât au avut calitatea de funcționari publici.
Soluția a fost atacată cu recurs de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T, criticând-o în temeiul art.304 cod pr.civilă.
În motivarea recursului se arată că acțiunea reclamanților intimați trebuia respinsă deoarece aplicarea dispozițiilor art.33 alin.2 din 188/1999 a fost suspendată în temeiul art.3 alin.1 din OUG 33/2001 și ulterior prin dispozițiile art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002, termenele prevăzute la art.3 din actul normativ menționat, au fost prelungite până la 31.12.2003.
Astfel, T avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative invocate, reglementările cuprinse în respectivele acte având ca efect prorogarea aplicării dispozițiilor referitoare la prima de vacanță, pronunțarea unei soluții favorabile intimaților conducând la apariția unor discriminări între funcționarii publici al căror statut general este reglementat prin 188/1999
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că legal prima instanță, având în vedere dispozițiile art.33 al.2 din 189/1999, art.34 al.2 din 188/1999 rep. În vigoare de la 25.03.2004, precum și suspendarea acestora, în timp, prin efectul diferitelor acte normative, a reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea acestuia, astfel încât acțiunea reclamanților este întemeiată.
Acestea, deoarece întrucât din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
În raport de aceste critici din recurs privind suspendarea dispozițiilor legale care acordau prima de concediu, cu consecința obligației recurentei de a le respecta sunt nefondate, întrucât prin hotărârea atacată, chiar respectarea acestei obligații a fost înlăturată, legal, conform considerentelor exprimate.
În ce privește apariția unor discriminări între funcționarii publici, prin pronunțarea hotărârii, se constată că și această critică este nefondată, recurenta nejustificând interesul în formulare, interesul fiind una din condițiile dreptului la acțiune.
Cum dreptul reclamanților s-a născut ca urmare a încetării suspendării, se constată că toate criticile sunt nefondate și în aplicarea art.312 al.1 cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2085/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în T,-, jud.T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
21 Aprilie 2008
Jud fond.;
Jud.red.-/23.05.2008
Tehnored.gref.CV/24.05.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
