Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 215/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.215/CA
Ședința publică din 17 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, Bd.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1076/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator - - domiciliat în Cernavodă,-, -A,.A,.11, jud.C,intimații MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR - cu sediul în B, sect.1, nr.1A, INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA - cu sediul în C,-, jud.C, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,- intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.-/11.04.2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind reprezentantul intimatului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile reprezentantului convențional al intimatului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul intimatului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, prin reprezentantul său convențional, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiune adresată Tribunalului Constanța - Secția civil asigurări sociale și litigii de muncă și înregistrată sub nr.3404/118/11.04.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună, obligarea pârâtelor în solidar la:
-plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, cu modificările ulterioare, în sumele cuvenite pentru perioada 15.02.2005 - 31.12.2005, actualizată cu rata inflației de la momentul nașterii dreptului și până la data introducerii acțiunii, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data efectuării plății;
-plata primei de concediu prevăzută de art. 37 pct.2 din nr.OG38/2003 cu modificările și completările ulterioare, în suma cuvenită pentru anul 2005, actualizată cu rata inflației de la momentul nașterii dreptului și până la data introducerii acțiunii, precum și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data efectuării plății.
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, în perioada 15.02.2005 - 28.02.2006 și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public cu statut special - polițist de frontieră în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C și nu i-au fost acordate drepturile bănești cuvenite în temeiul legii funcționarilor publici, deși instanța supremă a statuat asupra acestei probleme.
Prin întâmpinare pârâta Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă cu motivația în esență că, actele normative ce au prevăzut acordarea primelor de concediu precum și sporului de fidelitate au fost suspendate succesiv.
La termenul de judecată din 14 mai 2007, instanța din oficiu a pus în discuția contradictorie a părților natura juridică a cauzei, având în vedere calitatea de funcționar public a reclamantei.
Prin încheierea nr.952/14 mai 2007 Tribunalul Constanța constată natura contencios administrativă a cauzei dispunând trimiterea acesteia spre competentă soluționare Secției contencios administrativ a Tribunalului Constanța,reținând aplicabilitatea în cauză a disp.art.2(1) lit.d Cod procedură civilă cu referire la Legea nr.188/1999 modificată.
Primind cauza spre competentă soluționare Tribunalul Constanța Secția contencios administrativ procedează la înregistrarea acesteia sub nr.6210/118/29.06.2007, în care pronunță după examinarea probatoriului administrat Sentința civilă nr.1076/15.11.2007, prin care, admite acțiunea formulată de reclamantă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor (MEF), formulată de pârâta, cu consecința obligării pârâților C și la plata către reclamantă a primei de vacanță aferentă anului 2005 și sporului de fidelitate pentru perioada 15.02.2005 - 31.12.2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a drepturilor bănești.
Totodată, s-a dispus obligarea MEF către pârâții C și MIRA la alocarea fondurilor necesare plății sumelor actualizate.
Pentru a pronunța sus menționata sentință, instanța reține în esență:
La data de 25.07.2007 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și respinge acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
La 23.08.2007 a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și formulează cerere de chemare în garanție
Prin încheierea din 15.11.2007 instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a
Pe fond, instanța reține că, în perioada 15.02.2005 - 28.02.2006 reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public în cadrul
Conform art. 6 din OG 38/2003 modificată și completată, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariu de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Prin OUG 118/2004 raportat la art. 2 acest drept a fost suspendat.
Art. 37 alin. 2 din OG 38/2003 arată că la plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat.
Art. 18 din Legea 10/1972 dar și art. 38 din Legea 53/2003 ce a adoptat Codul muncii și prin care a fost abrogată Legea 10/1972 arată imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva încălcării.
La pronunțarea acestei sentințe civile, se arată că, instanța a avut în vedere și Decizia XXII din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de această decizie se reține că, în perioada în care aplicarea acestei decizii a fost suspendată nu se poate considera că în perioada 2001 - 2006 acest drept nu a existat deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Înalta Curte de Casație și Justiție arată că "astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare".
De aceea respectarea principiului încadrării în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii concomitent cu diminuarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute în lege.
Față de acest aspect instanța admite acțiunea și obliga pârâta către reclamant la plata primelor de vacanță și a sporului de fidelitate pe perioada 15.02.2005 - 31.12.2005, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației.
Se admite cererea de chemare în judecată și se dispune obligarea către și la alocarea fondurilor necesare plății sumelor actualizate pentru următoarele considerente.
Art. 57 din OG 38/2004 arată că acordarea drepturilor bănești reglementate de ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
HG 208/2005 arată că bugetul de stat este gestionat de care virează sumele necesare efectuării plății.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF susținându-se că, această instituție nu trebuie confundată cu Statul Român ori cu, bugetul de stat.
Se arată că, MEF răspunde de elaborarea proiectului de buget pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice, astfel încât, nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei, ce are raporturi de muncă cu MIRA, fără ca să fie implicată în vreun fel.
Recursul este fondat urmând a fi admis, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente în esență:
În perioada 15.02.2005 - 28.02.2006 reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public în cadrul
Conform art. 6 din OG 38/2003 modificată și completată, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariu de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Ulterior prin acte normative având ca obiect legile bugetului de stat s-a dispus suspendarea succesivă a dispozițiilor referitoare la acordarea sporului de fidelitate și a primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, astfel cum s-a statuat în conținutul art.37 alin.2 din OG nr.38/2003.
Cu toate acestea, legiuitorul a înțeles a reține în conținutul art. 18 din Legea 10/1972 dar și art. 38 din Legea 53/2003 ce a adoptat Codul muncii abrogarea Legii 10/1972 arătând imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva încălcării.
Față de considerentele sus expuse, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea acțiunii formulată de reclamantă, sub aspectul dreptului cuvenit, cum de altfel a apreciat și în legătură cu perioada pentru care se acordă aceste drepturi, odată ce, prin decizia nr.XII /05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se stabilește că, aceasta este datorată în temeiul OG nr.38/2003 pentru anii 2004-2006, reclamanta urmând a beneficia de sumele corespunzătoare, actualizate de la nașterea dreptului și până la plata efectivă.
O ultimă subliniere trebuie făcută în legătură cu OUG nr.146/2007 ce dezleagă modalitatea de plată a sumelor corespunzătoare primei de vacanță pentru perioade în care nu au existat fonduri alocate special cu această destinație.
Curtea reține că, susținerile recurentei Ministerul Economiei și Finanțelor sunt fondate sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive deoarece această instituție această instituție nu trebuie confundată cu Statul Român ori cu, bugetul de stat, ea răspunde de elaborarea proiectului de buget pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice, astfel încât, nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei, ce are raporturi de muncă cu MIRA, fără ca să fie implicată în vreun fel.
Cu alte cuvinte, obligația de plată a drepturilor bănești respective revine instituției cu care reclamanta are raporturi juridice, recurenta neavând raporturi juridice cu persoana care solicită plata drepturilor bănești respective.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a "coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție."
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu este obligat în mod direct la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către potențialii reclamanți, deoarece potrivit dispozițiilor art.34 din Legea nr.500/2002 ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publicepropunerile pentru proiectul de bugetși anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și estimările pentru următorii trei ani, însoțite de documentații și fundamentări detaliate.
Pentru toate considerentele sus expuse, admițând recursul în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru lipsă calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții cuprinse în sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C, Bd.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1076/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul contestator - - domiciliat în Cernavodă,-, -A,.A,.11, jud.C,intimații MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR - cu sediul în B, sect.1, nr.1A, INSPECTORATUL JUDETEAN AL POLITIEI DE FRONTIERA - cu sediul în C,-, jud.C, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,- intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,-.
Modifică sentința în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de MIRA împotriva pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
a
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./05.05.2008
Tehnoredact.gref./05.05.2008
4 exemplare
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
