Alte cereri. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 216/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice, și de - SRL împotriva sentinței civile nr. 228/ din 22 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta-reclamantă - SRL, lipsă fiind recurenta-- SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că prin serviciul registratură al instanței recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice, a depus precizări, cu duplicat pentru comunicare.
Avocat, pentru recurenta - reclamantă - SRL a depus precizări la solicitările instanței privitoare la natura juridică a documentului de calcul al taxei speciale de primă înmatriculare.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei recurentei - intimate în susținerea concluziilor.
Avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 228/CA/22.09.2008, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, a respins excepția de tardivitate a procedurii prealabile, a admis în parte cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V, a anulat adresa nr. 5191/16.04.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice, și a obligat-o pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V să restituie reclamantei diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa pe poluare datorată potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu dobânzile legale calculate la data plății.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă prin Legea nr. 343/2006, ce a fost achitată de reclamantă, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, că prevederile introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 limitează restituirea taxei la diferența între suma achitată în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 contribuabilii au fost repuși în termenul de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autoturisme.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanta - SRL și Administrația Finanțelor Publice.
În motivarea recursului său, reclamanta - SRL a susținut că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice V și că, în baza dreptului comunitar, trebuia să i se restituie toată suma de bani pe care a plătit-o cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată și la acordarea dobânzii pentru sumele de bani ce urmează a fi restituite.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că actul a cărui anulare s-a dispus nu are valoarea unui act administrativ-fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și, ca atare, nu poate face obiectul controlului de legalitate.
Adresa nr. 5191/16.04.2008 nu cuprinde manifestări exprese de voință în sensul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații fiscale care să producă efecte juridice pentru reclamantă, ci o opinie a emitentului privind efectele plății voluntare a taxei de primă înmatriculare. o exteriorizare a voinței organului fiscal de a produce în mod direct efecte juridice, fiind vorba doar de o simplă operațiune materială de comunicare, nu se poate reține că s-a adus o atingere unui drept sau unui interes legitim al reclamantei.
În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, documentul prevăzut de ordinul ministrului economiei și finanțelor fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică, și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamantă să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea integrală a sumei achitate, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, Curtea consideră că rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 din Codul d e procedură fiscală potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Nefondată este critica recurentei Administrația Finanțelor Publice privind obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Cum pârâta este obligată să restituie reclamantei suma de bani pe care aceasta a plătit-o cu titlu de taxă specială pentru autoturism, instanța de recurs consideră că soluția de obligare a Administrației Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată este justă.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanta - SRL, o va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 5613,97 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și să plătească dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, calculată de la data încasării și până la data restituirii integrale a datoriei, și va respinge cererea de anulare a adresei nr. 5191/16.04.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice, precum și recursul introdus de pârâtă.
Având în vedere și prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 228/CA/22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantei suma de 5613,97 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și să plătească dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, calculată de la data încasării și până la data restituirii integrale a datoriei.
Respinge cererea de anulare a adresei nr. 5191/16.04.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul introdus de DGFP V, în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice.
Obligă pe intimata Administrația Finanțelor Publice să plătească recurentei - SRL suma de 2,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Vaslui
JUDECĂTOR 3: Obreja
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
