Alte cereri. Decizia 2277/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2277
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier:
********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC - SRL împotriva sentinței nr.917 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimata reclamantă
PRIMĂRIA TG.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă SC - SRL și intimata reclamantă PRIMĂRIA TG.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că intimata reclamantă PRIMĂRIA TG. Jas olicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg- sub nr. 10142 /C/2006, Primăria Municipiului Tg-J a chemat în judecată pe pârâta SC - SRL, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 78/24113 din 7.12.1999.
Prin sentința civilă nr. 5200 din 15.09.2006, Judecătoria Tg Jar espins acțiunea reclamantei.
În considerentele sentinței s-a reținut că printre clauzele de reziliere a contractului de concesiune nu este prevăzut faptul că pârâta nu poate să subconcesioneze terenul în suprafață de 21 mp. deși Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor obligă reclamanta să treacă în contract toate aceste clauze.
Că, prin contractul de închiriere intervenit între pârâtă și SC SRL s-a închiriat spațiul comercial în suprafață de 21 mp. și nu terenul în suprafață de 21 mp. astfel că, concesiunea terenului nu a fost transferată prin contractul de închiriere.
De asemenea s-a reținut că nu s-a schimbat obiectul activității ce se execută în bunul închiriat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia nr. 35 din 8 febr. 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă a fost admis apelul și a fost schimbată sentința în sensul că fost admisă acțiunea și fost reziliat contractul de concesiune nr. 78/24113 din 7.12.1999.
Împotriva acestei decizii pârâta declarat recurs care a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 722 din 28 mai 2007, au fost casate ambele hotărâri pronunțate de instanțele anterioare și cauza a fost trimisă la Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea cauzei în primă instanță.
La Secția contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr.917 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantei Primăria Municipiului Tg J, a dispus rezilierea contractului nr.78/24113/7.12.1999 și a obligat pârâta la 250,52 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 28 al. 6 din Legea nr. 219/1998 în contractele de concesiune se va menționa interdicția pentru concesionar de a subconcesiona în tot sau în parte unei alte persoane obiectul concesiunii.
S-a reținut că între părți a intervenit contractul de concesiune nr. 78/24113 din 7.12.1999 prin care reclamanta a concesionat pârâtei o suprafață de teren de 21 mp. pentru activități de comercializare produse alimentare.
La art. 21 din contract, sunt prevăzute obligațiile părților, concesionarul trebuind să respecte întocmai prevederile din oferte ce au stat la baza adjudecării terenului și să folosească suprafața concesionată conform destinației rezultată din contract, nerespectarea acestor clauze ducând la anularea concesiunii.
Din aceste dispoziții rezultă implicit că pârâta nu avea dreptul să subconcesioneze terenul și nici să schimbe destinația rezultată din contract, respectiv comercializarea produselor alimentare.
Interdicția instituită prin art. 28 al.6 din Legea nr. 219/1998 rezultă din obligațiile stabilite în sarcina concesionarului și astfel, se constată că pârâta nu a respectat obligațiile asumate prin convenție și nici cele instituite prin lege.
Astfel, aceasta a procedat la subînchirierea activității, iar din procesul verbal din data de 5.04.2004, realizat de reprezentanții reclamantei și semnat de SC SRL, persoana juridică care a subconcesionat activitatea, rezultă că destinația rezultată din contractul de concesiune nu a fost respectată.
S-a constatat că în spațiul ce a forma obiectul subconcesiunii, nu se respectă obiectul de activitate, comercializare produse alimentare" ci este folosit pentru fasonarea, tăierea și prelucrarea marmurei.
S-a constatat că pârâta nu și-a executat obligațiile asumate prin contractul de concesiune și astfel reclamanta are la îndemână acțiunea prev. de art.1021 cod civil privind rezilierea contractului, reprezentând o sancțiune a neexecutării culpabile de către pârâtă a obligațiilor pe care și le-a asumat.
S-a reținut că potrivit clauzelor contractului de subconcesiune, suprafața de teren trebuia folosită potrivit destinației concesiunii, respectiv pentru comercializarea produselor alimentare, iar interdicția impusă de lege opera în convenția părților, întrucât operează principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Sentința nr.917 din 15 aprilie 2008 fost atacată cu calea de atac de către și SC" "SRL.
Deși părțile declară apel împotriva sentinței atacate, Curtea le califică cererile ca fiind recursuri.
Prin recursul său, în calitate de fost administrator la SC"- "SRL critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Într-un prim motiv de recurs, recurenta arată că instanța de fond nu a respectat Codul d e procedură civilă în ceea ce privește citarea părților, întrucât în dovada comunicării citației este menționat faptul că citația a fost afișată fără a se menționa locul de afișaj:ușa apartamentului unde societatea își are sediul ușa de la intrare în bloc sau oriunde altundeva.
Un al doilea motiv de recurs privește necitarea în cauză a SC" "SRL ce are calitatea de intervenientă în favoarea SC"- " SRL, cerere de intervenție ce a fost admisă de Curtea de APEL CRAIOVA, prin Decizia nr.722/28.05.2007.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a obligat societatea la cheltuieli de judecată, deși aceste cheltuieli nu au fost solicitate de Primăria Municipiului Tg J în vreunul din ciclurile procesuale.
Printr-un ultim motiv de recurs se arată că instanța nu ținut cont de faptul că la 16.10.2007, SC"- "SRL a fost radiat dispunându-se închiderea procedurii falimentului, deși exista la dosar sentința nr.801, pronunțată în dosarul de faliment, iar societatea comercială nu mai avea calitate procesuală.
SC" "SRL a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că soluționarea procesului a avut loc fără citarea sa, fiind lipsă de procedură, că în mod greșit a fost obligată SC"- "SRL la cheltuieli de judecată, deși n-au fost solicitate niciodată și că instanța de fond n-a ținut cont de faptul că această societate a fost radiată, dispunându-se închiderea procedurii falimentului.
Intimata n-a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul formulat de SC"- "SRL prin administrator, prin prisma motivelor invocate, Curtea îl apreciază întemeiat.
Prin decizia nr.722 din 28 mai 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de SC" "SRL, a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta SC" "SRL Tg J, în interesul reclamantei SC" "SRL, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza la Tribunalul Gorj - Secția CAF pentru soluționare în primă instanță.
A reținut instanța de recurs că în speță contractul având ca obiect cedarea și prelucrarea în concesiune a terenului în suprafață de 21 mp este asimilat actului administrativ și în temeiul art.10 din Legea 554/2004, competența de soluționare în primă instanță a litigiilor privind actele administrative revine tribunalului administrativ fiscal.
Soluționând cauza după casare, instanța de fond nu a introdus în cauză, conceptat și citat intervenienta.
În caz de casare, hotărârea instanței de recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului, în ceea ce privește problemele de drept dezlegate.
Prin urmare modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție, respectiv cererea de intervenție accesorie, este obligatoriu pentru instanța de trimitere, iar neconformarea atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
O asemenea obligație decurge și din necesitatea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, având în vedere eventualele efecte vătămătoare ale hotărârii judecătorești cu privire la această persoană.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr.civilă, ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de pârâtă, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, urmează a casa sentința, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC - SRL împotriva sentinței nr.917 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimata reclamantă
PRIMĂRIA TG.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/03.12.2008
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Gabriela Carneluti
