Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2276/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2276
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier:
*******
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței numărul 412 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O și avocat pentru intimata reclamantă SC ROMANIA SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, iar pe fond respingerea acțiunii.
Apreciază că prima instanță a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii reținând că nu există nici un temei legal pentru ca intimata să nu ramburseze TVA achitată de societatea petentă, aceasta fiind beneficiara scutirii de taxă. Învederează instanței că pe baza contractului cadru încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului SAPARD. Societatea reclamantă a obținut certificatul de scutire de TVA nr. 26/06.07.2006 potrivit căruia i s-a acordat acestei societăți scutire de taxă pe valoare adăugată pentru serviciile prestate de un număr de 6 contractori. Intimata reclamantă a utilizat certificatul de scutire în relațiile comerciale cu toți furnizorii pentru care a obținut scutirea, mai puțin cu SC SRL. În cazul livrărilor cu TVA de la furnizorul SC SRL, intimata reclamantă trebuia să notifice furnizorului că a obținut certificatul de scutire a TVA și să solicite anularea facturii fiscale emise cu TVA și refacturarea fără TVA. Învederează că, potrivit nr. 1880/2005, factura fiscală trebuia să poarte mențiunea privind numărul și data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire și să nu conțină TVA. De asemenea, arată că factura fiscală nu reprezintă document justificativ legal din punctul de vedere al Codului Fiscal în baza căruia societatea petentă să-și exercite dreptul de deducere a TVA.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței nr. 412/11.06.2008, în sensul acțiunii formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată. Depune concluzii scrise.
Avocat pentru intimata reclamantă SC ROMANIA SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l
Arată că la pronunțarea hotărârii, Tribunalul Olta avut în vedere certificatul de scutire TVA.
În ceea ce privește factura la care face referire recurenta pârâtă, menționează că acea factură nu conține niciuna din mențiunile de la lit. n pct. 1 - pentru că nu se regăsește în niciuna din acele situații, ci se regăsește în prevederile Ordinului nr. 1880/2005, însă indică taxa colectată și suma totală a taxei colectate, așa cum se solicită prin textul de lege în prima ipoteză reglementată de art. 155 pct. 6 lit. n din Codul Fiscal deoarece factura nu este scutită complet de TVA ( așa cum se prevede în a doua alternativă) ci pentru partea finanțată din fonduri proprii se datorează și se plătește TVA, iar doar pentru partea care provine din finanțarea SAPARD nu se datorează TVA - situație ce nu este reglementată de textul legal menționat de către recurentă.
De asemenea, învederează că acele facturi au făcut obiectul inclusiv al controlului încrucișat realizat de către organe fiscale competente din B, iar legalitatea lor a fost recunoscută fără niciun fel de dubiu cu atât mai mult cu cât TVA-ul trecut pe aceste facturi a fost achitat de către partenerul contractual al intimatei către bugetul de stat.
Avocat pentru intimata reclamantă SC ROMANIA SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul O l t; solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 412 din 11 iunie 2008 Tribunalul Olta admis contestația formulată de către petenta SC ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O și a anulat în parte decizia nr. 263 din 26.09.2007 cât și raportul de inspecție fiscală nr. 3861 din 18.07.2007 și obligă intimata la rambursarea TVA în sumă de 398.992 lei plus dobânda prevăzută la art. 124 cod pr. fiscală, calculată de la data termenului legal de restituire până la achitarea sumei.
În considerentele sentinței s-a reținut că în cauza de față reclamanta a realizat un proiect cu fonduri SAPARD nerambursabile, în procent de 50% de finanțare din valoarea totală a proiectului.
Restul de 50% este finanțat din fonduri proprii ale beneficiarului și devin incidente în cauză dispoz. art. 143 alin. 1 lit. l din codul fiscal cât și nr. 1880/2005 ce aprobă normele privind aplicarea scutirii de TVA pentru livrări de bunuri și prestării de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile.
In baza acestor dispoziții legale reclamanta a solicitat și obținut certificatul de scutire de TVA nr. 26/6.07.2006 și la poziția nr. 1 din acest certificat este înscrisă SC SRL Cehia - Sucursala România, cu care reclamanta încheiase contractul nr. - din 7.06.2006, pentru executarea de lucrări de construcții în cadrul proiectului de modernizare și retehnologizarea spațiilor de la unitatea de procesare a cărnii aparținând societății reclamante, ce a fost aprobat de instituțiile statului, respectiv de Agenția de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit din cadrul.
In luna august 2006 această societate contractantă a emis factura fiscală nr. - din 24.08.2006 în valoare totală de 3.316.140,65 lei din care TVA de 529.467,83 lei ce reprezenta contravaloare lucrări de construcții executate în baza contractului din 7.06.2006 finanțat din programul SAPARD, în proporție de 50%.
Această împrejurare s-a recunoscut de către intimată cât și scutirea de TVA care opera în favoarea reclamantei conform certificatului de scutire de TVA însă, intimata a refuzat rambursarea TVA-ului plătit de către societatea petentă pe considerentul că factura fiscală emisă s-a întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus și că nu reprezintă document justificativ legal în baza căruia societatea petentă să-și exercite dreptul de deducere al TVA, factura trebuia să poarte mențiunea privind certificatul în baza căruia se facturează în regim de scutire de TVA și să nu conțină TVA.
Chiar dacă actele au fost întocmite incorect s-a refuzat în mod nejustificat dreptul societății petente la rambursarea TVA-ului achitat, situație în care bugetul de stat rămâne cu o sumă de bani ce nu i se datorează în defavoarea celui care a făcut plata de TVA. Aceste facturi ce cuprind și TVA au fost emise de co contractantul petentei, care are calitate de beneficiar și care potrivit legii era obligată să achite integral factura, atât suma de bază cât și TVA-ul aferent menționat pe aceasta.
De menționat că dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. l din codul fiscal, se referă la scutirea de TVA și nu la scutirea plății acesteia, astfel că beneficiarul acestei scutiri nu avea posibilitatea să nu plătească TVA-ul menționat pe factură deoarece nu plata era scutită ci taxa în sine.
Chiar ordinul nr. 1880/2005 ce reglementează normele de aplicare a art. 143 din codul fiscal referitoare la TVA, prevede posibilitatea restituirii TVA-ului achitat.
In concluzie, s-a apreciat că nu există nici un temei legal pentru ca intimata să nu ramburseze TVA-ul achitat de către societatea petentă, aceasta fiind beneficiara scutirii de taxă, creându-se o ilegalitate fiscală ce constă în faptul că bugetul statului a încasat și păstrează o sumă de bani fără un temei legal.
Reclamanta a solicitat și majorări de întârziere calculate la suma de 142.000 lei, iar potrivit precizărilor ulterioare formulate de aceasta, s-a solicitat majorări (dobânzi) datorate potrivit art. 124 Cod pr. fiscală. Cererea este întemeiată fiind accesorie cererii principale, fiind un drept recunoscut de lege reclamantei în situația în care i se restituie o sumă de bani de la bugetul de stat cu întârziere, suma urmând să fie calculată de la data termenului legal de restituire a acesteia până la achitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP O, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
S-a mai susținut că în mod eronat prima instanță a apreciat că nu există niciun temei legal pentru ca recurenta să nu ramburseze TVA achitată de societatea petentă, aceasta fiind beneficiara scutirii de taxă, creându-se astfel o nelegalitate fiscală ce constă în faptul că bugetul statului a încasat și păstrează o sumă de bani fără temei legal.
S-a mai arătat că dat fiind faptul că societatea reclamantă deținea certificat de scutire a TVA, aceasta nu avea drept de deducere a TVA înscrisă în factura fiscală seria - nr. -/24.08.2006 aceasta trebuind să poarte mențiunea privind numărul și data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire și să nu conțină TVA.
Recurenta a mai arătat că factura respectivă nu are calitatea de document justificativ, aceasta fiind întocmită cu nerespectarea dispozițiilor exprese ale Legii nr. 571/2002.
La data de 9.10.2008, intimata reclamantă SC ROMÂNIA SRL a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a arătat că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În scopul realizării obiectivelor proprii de investiții, SC ROMÂNIA SRL Caî ncheiat un contract de finanțare cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit nr. C1.10 20 134 -/6.06.2006 pentru acordarea de ajutor financiar nerambursabil, în baza cererii de finanțare nr. 110 20 134-.
În conformitate cu dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. l din Codul fiscal "sunt scutite de TVA livrările de bunuri și servicii finanțate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice" și ale nr. 1880/2005 pentru aprobarea normelor privind aplicarea scutirii de TVA pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din străinătate și din țară, inclusiv din donații ale persoanelor fizice, prevăzută la art. 143, alin. 1 lit. l, societatea reclamantă a solicitat și a obținut certificatul de scutire de TVA nr. 26/6.07.2006.
În temeiul acestui certificat s-a acordat scutire de TVA SC ROMÂNIA SRL pentru bunurile livrate și serviciile prestate de un număr de 6 contractori, la poziția 1 regăsindu-se SC SRL CEHIA, -SUCURSALA ROMANIA - în cadrul contractului de finanțare nerambursabilă din 7.06.2006 privind obiectivul " și retehnologizarea spațiilor de la unitatea de procesare a cărnii - Romania SRL C".
În cazul bunurilor livrate și serviciilor prestate de SC SRL CEHIA, Sucursala România către societatea reclamantă, aceasta din urmă a procedat la deducerea TVA pentru suma de 334.749,22 RON din factura - nr. -/27.07.2006(aflată la fila nr. 49 din dosarul de fond).
În luna august 2006 societatea reclamantă a emis factura fiscală nr. -/24.08.2006 în valoare totală de 3.316.140,65 lei din care TVA de 529.467,83 lei ce reprezintă contravaloare lucrări de construcții executate în baza contractului din 7.06.2006 finalizat din programul SAPHARD, în proporție de 50%.
Recurenta pârâtă DGFP a refuzat rambursarea TVA-ului plătit de către societatea comercială apreciind că factura fiscală seria -/-/24.08.2006 nu reprezintă document justificativ legal în baza căruia societatea să-și exercite dreptul de deducere al TVA, întrucât aceasta trebuia să cuprindă mențiunea privind certificatul în baza căruia se facturează în regim de scutire de TVA și să nu conțină TVA.
În speță, se constată că refuzul DGFP O de a recunoaște dreptul societății petente la rambursarea TVA-ului plătit este nejustificat deoarece nu se fundamentează pe nicio dispoziție legală.
Astfel, facturile (aflate la filele nr. 49 și 77 din dosarul de fond) care cuprind și TVA au fost emise de cocontractantul societății, care are și calitatea de furnizor.
Societatea reclamantă, în calitate de beneficiar a achitat contravaloarea lucrării cât și TVA-ul menționat în cuprinsul facturilor respective.
Ordinul nr. 1880/2005 ce reglementează normele de aplicare a art. 143 alin. 1 lit. l din Codul fiscal, prevede în cuprinsul art. 4 obligația organelor fiscale teritoriale de a restitui TVA, în cazul operațiunilor scutite de taxă, la cererea beneficiarului.
Prin urmare, atât din cuprinsul normei juridice mai sus enunțate cât și din prevederile art. 143 alin. 1 lit. l din Codul fiscal nu rezultă că rambursarea taxei pe valoare adăugată este condiționată de îndeplinirea obligației de a însera în cuprinsul facturii emise de furnizor mențiunea că beneficiarul este scutit de taxă. Textul de lege respectiv art. 5 alin. 4 din Ordinul nr. 1880/2005 prevede doar obligația furnizorilor de bunuri,contractori sau subcontractori de a menționa pe factură numărul și data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire.
Examinând facturile fiscale aflate la filele 49 și 77 din dosarul de fond se constată că acestea cuprind mențiunile obligatorii prev. de art. 5 alin. 4 din Ordin.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile recurentei referitoare la aceea că factura nr. -/24.08.2006 nu are calitatea de document justificativ întrucât aceasta nu cuprinde mențiunile prev. de art. 155 din Codul fiscal.
În speța dedusă judecății, factura fiscală în privința căreia face referire DGFP O, nu se regăsește în niciunul din cazurile prevăzute expres de dispoz. art. 155 din Codul fiscal, fiind aplicabile prevederile art. 4 din Ordinul nr. 1880/2005.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, se apreciază că recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e pr. civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței numărul 412 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC ROMANIA SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.2//27.11.2008
Jud. fond G
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Gabriela Carneluti
