Alte cereri. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.228/CA.

Ședința publică din data de 04 iunie 2009.

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Pintea

JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu

JUDECĂTOR 3: Revi Moga

GREFIER - - -

Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.72/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în com.B, sat Camena, jud.T și cu domiciliul procesual ales în T,-, -P1,.B,.3, jud.T, având ca obiect contestație decizie.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 04 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată sub nr.2568/88/15 oct.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamantul a contestat decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, situația de avere imobiliară rurală întocmită de Comisia Mixtă Româno-, declarațiunea din 4.10.1940 și contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, precizează faptul că, autorul său Gad eținut 10 ha. teren agricol, o casă cu dependințe și 6.000 mp. teren intravilan /curte).

Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Statul Român în anul 1948, autorul său a primit 10 ha. teren arabil, o casă cu dependințe la care se adaugă 1500 mp. respectiv 2.000 mp. teren intravilan (curte).

Comisia Jud.pentru aplicarea Legii nr.9/1998, urmare cererii reclamantului a emis hotărârea nr.1010/24.11.2005 care a stabilit că bunurile pentru care trebuie să fie acordate compensații sunt următoarele: 0,15 ha. teren arabil și 1000 mp. teren intravilan, valoarea totală a compensațiilor fiind de 121.970 lei.

Apreciază reclamantul că, în privința stabilirii bunurilor pentru care urmează să-i fie acordate compensații bănești, precum și în ceea ce privește valoarea acestor compensații, astfel cum au reținute, susține că hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală și temeinică.

Ulterior, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis decizia nr.1624/18.09.2008 care a invalidat hotărârea nr.1010/24.11.2005 a Comisiei Jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, motivat de faptul că, autorul a deținut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp. urmând a se emite o nouă hotărâre pentru diferența de valoare dintre bunurile avute în și cele primite în România.

Învederează reclamantul faptul că, motivarea pârâtei este ambiguă și superficială, și nu justifică invalidarea, nefiind fundamentată pe nici unul din cazurile prevăzute de dispoz.art.351al.2 lit.a, b, c și al.3 din HG nrf.1277/2007.

Susține reclamantul că Hot.nr.1010/24.11.2005 a Comisiei jud.T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 este legală și temeinică, atât sub aspectul bunurilor menționate pentru care s-a recunoscut dreptul la compensații bănești, cât și din punct de vedere al cuantumului stabilit, reprezentând diferența dintre bunurile menționate în situația de avere imobilă rurală, întocmită de Comisia Mixtă Româno-, declarațiunea din 4.10.1940, contractul de vânzare-cumpărare din 23.10.1936, și cele primite în compensare în România prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 1948.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr.1624/18.09.2008, și a întemeiat în drept cererea pe dispoz.Legii nr.9/1998 și HG nr.1277/2007.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei atacate.

La solicitarea instanței, pârâta a comunicat instanței întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Prin sentința civilă nr.72/22.01.2009 s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, s-a anulat decizia nr.1624/18.09.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca netemeinică și nelegală și s-a stabilit că reclamantului i se cuvin compensații bănești în valoare totală de 121.970 lei reprezentând 1194 lei compensații pentru 0,15 ha. teren arabil și 120.777 lei compensații pentru 1000 mp. teren intravilan.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin decizia nr.1624/18.09.2008, emisă de vicepreședintele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a invalidat hotărârea nr.1010/2005 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998, motivându-se că autorul a deținut în Bulgaria o singură curte de 6000 mp. urmând a se lua o nouă hotărâre pentru diferența de valoare pentru bunurile avute în și cele primite în România.

Raportat la prevederile art. 351alin. 2 din nr.HG1277/2007 privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, decizia contestată este nelegală deși erau întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru acordarea compensațiilor.

S-a hotărât invalidarea hotărârii Comisiei Județene în totalitate, fără să se motiveze ce a justificat acest lucru.

Prin situația bunurilor deținute de autorul reclamantului în Bulgaria se confirmă ce s-a deținut în proprietate suprafața de 10 ha, teren arabil, un imobil locuință cu anexe, 4000 și respectiv 2000 mp. teren ocupat cu de vie.

În urma recolonizării bunicul reclamantului dobândea suprafața de 10 ha teren arabil, o locuință, construcții anexe și 3500 mp. teren intravilan.

În consecință, rămân în discuție 1000 mp. teren intravilan și 0,15 ha. teren arabil pentru care se pune problema acordării de compensații bănești în baza Legii nr.9/1998.

Hotărârea nr.-1010/24.11.2005, a stabilit că reclamantului i se cuvin compensații bănești în valoare totală de 121.970 lei reprezentând 1194 lei compensații pentru 0,15 ha teren arabil și 120.777 lei compensații pentru 1000 mp. teren intravilan, hotărâre care reflectă situația corectă.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta susținând că în mod corect s-a dispus anularea Deciziei nr.1624/18.09.2008 fără a se avea în vedere că Statul Român nu mai are nici o datorie față de autorul reclamantului, în raport de dispozițiile art. 1 din Decretul nr.553/1953.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse se constată că recursul este întemeiat din următoarele considerente:

Prin decizia nr.1624/18.09.2008 pârâta a dispus invalidarea deciziei nr. 1010/2005 emisă de Comisia Județeană T și obligarea acesteia din urmă să emită o nouă hotărâre pentru diferența de valoare dintre bunurile abandonate și cele primite în România. Totodată, prin decizia sus menționată i s-a pus în vedere Comisiei Județene să aibă în vedere că din documentele existente în dosar, autorul reclamantului a deținut în Bulgaria o singură curte în suprafață de 6000 mp.

Inițial Comisia Județeană prin hotărârea nr.1010/2005 a stabilit că reclamantului i se cuvin compensații în valoare de 121.971 lei pentru bunurile abandonate de autorul său statului bulgar, respectiv pentru 0,15 ha teren arabil și 1000 mp. teren intravilan.

Conform referatului întocmit în vederea emiterii hotărârii Comisei Județene s-a avut în vedere că autorul reclamantului a avut în Bulgaria 10 ha teren arabil, imobil (locuință + anexe) și 4000 + 2000 mp teren ocupat cu de vie.

Pentru aceste bunuri abandonate statului bulgar autorul reclamantului a primit în compensație 350 mp. teren intravilan și 10 ha teren arabil, o locuință și construcții anexe.

Potrivit (prevederilor art. 351alin. 2 din nr.HG1277/2007, privind modificarea și completarea Normelor Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, procedura de validare constă în verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la calitatea de beneficiar al Legii nr.9/1998, calitatea de moștenitor al solicitantului, existența documentelor întocmite și verificate de Comisia Mixtă Româno -, emise de Arhivele Naționale și Arhivele Ministerului Afacerilor Externe, care atestă situația și bunurile pentru care se solicită compensații.

În speță potrivit textului legal sus menționat, recurenta a verificat existența documentelor care au fost avute în vedere de Comisia Județeană T și reținând că nu s-a avut în vedere că suprafața de 6000 mp. reprezentând o singură curte, motiv pentru care se va emite de Comisia Județeană o nouă hotărâre în funcție de această situație, urmând a ține seama și de bunurile primite ulterior strămutării.

Cu alte cuvinte, Comisia nu a considerat că reclamantul nu beneficiază de acordarea despăgubirilor ci, doar că acestea nu au fost stabilite corect pentru terenul aferent casei, astfel că se impune refacerea calculului în funcție de această situație.

Totodată recurenta prin decizia contestată, pune în vedere Comisiei Județene T să aibă în vedere că autorul reclamantului avut o singură curte în suprafață de 6000 mp. și în funcție de această situație să calculeze despăgubirile ce se cuvin, avându-se în vedere și diferența despăgubirilor primite.

Decizia sus arătată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 7 pct.3 din Legea nr.9/1998 raportat la art. 351alin. 2 din nr.HG1277/2007, astfel că nu se impune anularea sa.

Pentru aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge contestația ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECID E

Admite recursul declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.72/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în com.B, sat Camena, jud.T și cu domiciliul procesual ales în T,-, -P1,.B,.3, jud.

Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2009.

Pentru

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Conform art.261 alin.

2.

Semneaz,

Președinte Instanță,

GREFIER,

- -

Red.jud.hot.

Red.jud.dec./03.07.2009

Dact.gref.

4 ex./06.07.2009

Președinte:Adriana Pintea
Judecători:Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu, Revi Moga

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Constanta