Contestație act administrativ fiscal. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.229/CA.
Ședința publică din data de 04 iunie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.164/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - domiciliat în T,-, -.B,.3, jud.T și cu domiciliul procesual ales în T,-, -.B,.3, jud.T, având ca obiect contestație act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 04 iunie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a formulat la data de 13.05.2008 contestație la decizia nr.455/25.03.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând anularea acesteia.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin decizia atacată i-a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr.1722/05.09.2007 a Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 T greșit, reținându-se că antecesorul său a primit la recolonizare în 1948 o curte de 1000 mp și prin urmare diferența de 1000 mp se va acorda în echivalent agricol nu și ca teren intravilan.
Aceasta, deoarece pârâta interpretează greșit art. 12 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, deoarece aceste dispoziții sunt în sensul că, în situația recolonizării, dacă antecesorii au primit teren intravilan, orice diferență de teren intravilan se acordă în echivalent agricol și nu ca teren intravilan, deoarece consideră că principiul diferențierii între aceleași categorii de bunuri deținute în și cele primite la recolonizare a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea actului normativ, întrucât o aplicare distorsionată a art. 12 din.HG nr.753/1998 (adică necompensarea cu despăgubiri pentru teren intravilan în cazul în care coloniștii au fost recolonizați de statul român cu o anumită suprafață de teren intravilan, sau compensarea diferenței de teren, în situația depășirii limitelor precizate de Legea nr.50/1991) nu ar corespunde ideii de reparație a legiuitorului.
S-a susținut în concluzie că limitarea din art. 12 din nr.HG753/1998 se referă numai la compensarea suprafețelor de teren intravilan care constituie diferența între terenul intravilan deținut în Bulgaria și cel cu care antecesorii beneficiarilor Legii nr.9/1998 au fost recolonizați de statul român.
Prin sentința civilă nr.164/05.02.2009 a Tribunalului Tulceas -a admis contestația reclamantei, s- anulat decizia nr.455/25.03.2008 a Agenției Naționale Pentru Restituirea Proprietăților și a fost obligată pârâta Agenției Naționale Pentru Restituirea Proprietăților să plătească reclamantei suma de 188.292 lei reprezentând compensații bănești.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că referitor la suprafața de 1000 mp. teren intravilan pentru care se pune problema acordării de compensații bănești în baza Legii nr.9/1998, se cuvine a fi observat faptul că art. 12 alin.2 și 3 din HG753/1998 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 stipulează că pentru un atare caz, că terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curte, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991, în funcție de localitate, iar diferența de teren se compensează cu terenul agricol, în funcție de gradul de folosință și fertilitate.
Or, Legea nr.50/1991 menționează ca limită de suprafață de 1000 mp. teren intravilan în localitățile rurale și 300 mp. în localitățile urbane.
S-a mai reținut, în opinia instanței că limita de suprafață impusă de nr.HG753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr.9/1998, prin urmare, situația prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
S-a mai reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, valoarea suprafeței de 1000 mp. teren intravilan, potrivit criteriilor Legii nr.9/1998 este de 188.292 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o în temeiul art. 304 Cod procedură civilă ca fiind nelegală.
În motivarea recursului se arată că greșit prima instanță a admis cererea reclamantei de anulare a Deciziei nr.455/25.03.2008 emisă de Agenției Naționale Pentru Restituirea Proprietăților și prin care s-a respins contestația împotriva hotărârii nr.1722/05.09.2007 Comisiei Județene
Astfel, în raport de actele de proprietate ale antecesorului atât cu privire la cea abandonată în Bulgaria, cât și cea dobândită cu ocazia recolonizării, și având în vedere și dispozițiile art. 15 lit. b din Legea nr.50/1991 conform cărora în localitățile rurale pentru o locuință, se acordă doar 1000 mp. teren intravilan, diferența compensându-se ca teren agricol (conform art. 12 alin. 3 din nr.HG753/1998, legal diferența de curte de 1000 mp. i s-a calculat reclamantei de către Comisia Județeană T de aplicare a Legii nr.9/1998 în echivalent agricol.
De asemenea, la emiterea Hotărârii nr. 1722/05.09.2007 Comisia Județeană Taa vut în vedere și prevederile art. 3 din Legea nr.9/1998 potrivit cărora compensația se acordă pentru prejudiciul rămas neacoperit în situația când anterior cei îndreptățiți, au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului din septembrie 1940, legal respingându-se contestația împotriva Hotărârii nr. 1722/05.09.2007 a Comisiei Județene
Recursul este fondat.
Potrivit art. 12 (2) din nr.HG753/1998, "Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991 R, în funcție de localitate(urbană sau rurală), iar alin. 3, prevede că "Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilor art. 8 din prezentele norme metodologice".
În cauză, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că reclamantei, corect Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T i-a stabilit valoarea compensațiilor la 15.967,12 lei din care 869,8 lei pentru 0,1 ha. teren arabil, reținând că persoana evacuată din Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiovaa primit compensații la repatriere pentru 10 ha. Teren arabil, 1000 mp. teren intravilan, casă cu 3 camere, sală, magazie și grajd, diferența pentru cei 1000 mp. fiind prevăzută pentru 0,1 ha. teren agricol.
Acestea și deoarece, conform art. 1 din Legea nr.9/1998, cei prejudiciați în urma aplicării Tratatului au dreptul la compensațiile stabilite potrivit legii în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, precum și pentru recoltele de porumb, și - soarelui, iar potrivit art. 12 (2 și (3) din nr.HG 753/1998, diferența de teren dintre 1000 mp. și 2000 mp ce au aparținut antecesorului reclamantei se compensează ca teren agricol, având în vedere că (filele 23 dosar de fond) antecesorul reclamantei a primit la repatriere 1000 mp. teren intravilan.
Prin urmare, se constată că legal pârâta Agenția Națională Pentru Restituirea Proprietăților a respins contestația intimatei reclamante și prin urmare, în aplicarea art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul Agenției Naționale Pentru Restituirea Proprietăților va fi admis și modificată în tot sentința recurată în sensul că va fi respinsă contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, împotriva sentinței civile nr.164/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - domiciliat în T,-, -.B,.3, jud.T și cu domiciliul procesual ales în T,-, -.B,.3, jud.
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./15.06.2009
Dact.gref. 4 ex./15.06.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu, Revi Moga
