Alte cereri. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 23
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, împotriva sentinței nr. 1250 din data de 28 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în sat, comuna Ziduri, județ B și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RM.S, cu sediul în Râmnicul S,-, județ
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, intimatul-reclamant și intimata-pârâta Administrația Finanțelor Publice Rm.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare, după care,
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 2247/114 din data de 12.06.2008, reclamantul, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. S, să se dispună pronunțarea unei hotărâri prin care aceștia să fie obligați să restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.031 lei, achitată de reclamant la înmatricularea unui autoturism marca Ford, achiziționat din Germania, actualizată cu indicele de inflație, calculat până la momentul plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că în luna martie 2008 achiziționat un autoturism din import, marca Ford, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.031 lei pe care a achitat-o cu chitanța Seria - nr. - din 26.03.2008.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. 4563/04.06.2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. Sas olicitat restituirea taxei deoarece aceasta contravine Tratatului UE la care România este parte.
Urmare demersului său, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. S cu adresa nr. 4568/04.06.2008, i-a comunicat că taxa respectivă a fost încasată în temeiul art. 2141, alin. 1-5 și art. 2142, din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar competența de a stabili încălcările Tratatelor la care România este parte, aparține instanțelor judecătorești.
Reclamantul a mai arătat că cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare este întemeiată, în condițiile în care dispozițiile invocate de pârâtă contravin dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevăd că: "Nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor na ionale similare" și prin instituirea taxei s-a încălcat prevederea respectivă din tratat.
A concluzionat reclamantul că taxa specială pentru autoturisme aplicată la înmatricularea autoturismului marca Ford, încalcă dispozițiile art. 90, paragraf 1 din tratat, dispoziții care potrivit art. 148, alin.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, motivat de faptul că taxa achitată de reclamant a fost încasată în temeiul art. 2141, alin. 3, din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare și în condițiile în care respectivele prevederi legale nu sunt abrogate sau declarate neconstituționale printr-o decizia a Curții Constituționale, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală.
Prin sentința nr.1250 din data de 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice Rm.S, s-a dispus anularea chitanței fiscale seria - nr.- și restituirea sumei de 5.031 lei, actualizată la rata inflației și cu dobânda aferentă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Mun. Rm. S suma de 5,031.00 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -/26.03.2008, autoturism din import, marca Ford fiind dobândit prin cumpărare din Germania, unde fusese anterior înmatriculat. La înmatricularea în țară a autoturismului, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de primă înmatriculare în sumă de 5,031.00 lei.
Față de sfera de aplicabilitate a taxei respective (numai autoturismelor noi și autoturismelor second-hand aduse din import) și efectele produse de aceasta (discriminare între categoria autoturismelor arătate anterior și autoturismele achiziționate din România și supuse unei noi înmatriculări), instanța a constat că dispozițiile art. 2141, alin. 1-5 și art. 2142, din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, contravin dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, așa cum a fost modificat prin Tratatul d l Amsterdam, prin care s-a dat și o nouă numerotare a textelor (art. 12 din tratat), care prevăd că: "Nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor na ionale similare." deoarece prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate în raport de produsele interne, iar din cercetarea cazurilor de aplicare a taxei rezulta ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele noi și cele înmatriculate în Comunitatea Europeana si reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări taxa nu mai este perceputa.
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Tribunalul concluzionează că rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, dar în România nu se percepe niciun fel de taxă pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în țară.
Astfel instanța de fond nu a reținut apărările formulate de cele două pârâte, care au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare aplicării dreptului intern, motivat de faptul că prevederile legale nu au fost abrogate sau declarate neconstituționale în condițiile în care art. 148 din Constituția României prevede că urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
Față de acestea, tribunalul reținând că există o că există o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Uniunii Europene apreciază că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, și în consecință recunoscând interesul legitim al reclamantului, în baza art. 1, alin.1 din Legea 554/2004, va admite acțiunea așa cum a fost formulată de reclamant și va obliga pârâtele să restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se precizează că reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B și nu Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel cum în mod eronat s-a reținut de instanța de fond în considerentele sentinței.
Pe fond cauzei arată că prin intermediul legislației fiscale, statul stabilește o serie de obligații financiare în sarcina contribuabililor persoane fizice sau juridice, una dintre acestea fiind și taxa specială pentru autoturisme prevăzută de art.2141alin.3 Codul Fiscal. Menționează că de la data introducerii art.2141- 2143prin art.I pct.202 din Legea nr.343/2006 a luat naștere raportul de drept material fiscal, din care rezultă dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativă de a plăti această taxă datorată bugetului general consolidat.
Mai susține că, ulterior nr.OUG 50/2008, privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin art.11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată la Cap. VI, secțiunea I, art. 6 din Anexa la HG. nr. 686/2008, legiuitorul dispunând numai restituirea în parte taxei achitate în perioada 1.01.2007-20.06.2008 și nu restituirea integrală a acesteia.
Recurenta mai arată că instanța de fond considerat aplicarea dispozițiilor Codului Fiscal referitoare la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, respectiv perceperea acesteia de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, dar intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menită nu doar să protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile
În aceste condiții nu se poate reține o faptă ilicită sau discriminatoare în sarcina organelor fiscale, întrucât acestea nu au făcut decât să aplice dispozițiile legale în materie, aflate în vigoare pentru această perioadă.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau așteaptă eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B, împotriva sentinței nr. 1250 din data de 28 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în sat, comuna Ziduri, județ B și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RM.S, cu sediul în Râmnicul S,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Red. /
2 ex. / 13.01.2009
Dosar fond - Tribunalul Buzău
Jud. fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
