Alte cereri. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 234/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței nr. 42/CA din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - eliberare certificat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 42/CA din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Iași, respingând excepția prematurității, a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, județul
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia "să elibereze un certificat din care să rezulte că imobilul bunicilor săi nu figurează în evidențele Primăriei comunei și o adeverință că nu au fost membri " și că, la termenul din 21.01.2009, reclamanta a renunțat la cel de-al doilea capăt de cerere, privind eliberarea unei adeverințe care să ateste calitatea de membri
Prima instanță a reținut de asemenea că, în condițiile în care reclamanta a cerut eliberarea unui certificat din care să rezulte că imobilul ce a aparținut bunicilor săi nu figurează în evidențele Primăriei, din certificatul de moștenitor nr. 381/21.12.1959 rezultă că acest imobil se află pe raza satului, comuna și ca atare figurează în registrele acestei primării.
Prima instanță a apreciat de asemenea că, în mod corect Primăria a refuzat eliberarea unui certificat fiscal, motivat de faptul că reclamanta nu justifică în nici un fel un drept asupra acelui bun și că, din certificatul de moștenitor, mai rezultă faptul că mama reclamantei a renunțat la moștenirea rămasă de pe urma defunctului, în masa succesorală fiind inclus imobilul - teren situat în comuna.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că certificatul fiscal solicitat viza imobilul ce a aparținut bunicilor săi - și, că a făcut dovada relației de rudenie cu antecesorii săi și că decesul fostului proprietar a avut loc mai înainte de a se fi încheiat procesul colectivizării, fapt care justifică demersul său administrativ și judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, chiar dacă acțiunea reclamantei nu excelează prin rigoare - invocându-se ca temei al acesteia un act normativ ce a fost abrogat prin Legea nr. 554/2004, și nici prin claritate, instanța de fond era obligată, în exercitarea rolului său activ, consacrat de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, să stabilească adevărata finalitate a demersului judiciar al reclamantei și cadrul procesual de realizare pretinsului drept.
Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât din cererea introductivă rezultă că reclamanta a solicitat să-i fie eliberat un certificat din care să rezulte că "imobilul bunicilor săi și nu figurează în evidențele Primăriei, în timp ce în răspunsul dat acestei cereri ar rezulta că ceea ce s-a solicitat în realitate a fost eliberarea unui "certificat fiscal", în condițiile în care la dosar nu s-a depus cererea pretins înregistrată sub nr. 2272 din 21.07.2008 și nu s-a verificat dacă răspunsul dat petiției este în concordanță cu ceea ce s-a solicitat.
De asemenea, nu s-a clarificat care este procedura pe care reclamanta a înțeles și putea să o urmeze în prezenta cauză, având în vedere că materia rezolvării cererilor adresate autorităților publice este reglementată atât de Legea nr. 544/2001, de Legea nr. 554/2004, cât și de nr.OG 33/2002, și nici dacă Primăria, în înțelesul dat acestui termen de art. 77 din Legea nr. 215/2001, republicată, este titularul obligației de eliberare a "certificatului"solicitat.
Deși în considerentele și dispozitivul hotărârii chestiunile legate de interesul reclamantei sau chiar de dreptul ei de a cere eliberarea unui certificat - dat fiind faptul că mama sa a renunțat la succesiune - nu au fost tratate ca excepții de procedură, în fapt ele au fost reținute ca atare, fără a fi fost însă puse în discuția părților.
Această abordare a contenciosului administrativ de față încalcă dreptul reclamantei la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât autoarea reclamantei ( ) a renunțat doar la partea de moștenire rămasă de pe urma defunctului ei tată ( ) în favoarea mamei sale ( ), fără a se cunoaște ce s-a întâmplat cu imobilul în suprafață de 3.580.p situat în satului și comunei, în urma decesului celei din urmă persoane, bun asupra căruia fiica acesteia și însăși reclamanta din prezenta cauză aveau vocație succesorală.
Ori informațiile de ordin general despre un imobil ce a aparținut antecesorilor reclamantei, nu puteau fi refuzate, atâta timp cât ele rezultă din evidențele comunei, problema formei în care o serie de date pot să fie comunicate petentei depinzând exclusiv de conținutul cererii și de procedura pe care reclamanta putea să o parcurgă pentru a le obține; fiind vădită confuzia pe care aceast aof ace între certificatul fiscal și cererea de a i se preciza situația juridică a fostei proprietăți, ce a aparținut bunicilor săi, cel puțin până în anul 1958; nici Legea nr. 544/2001 și nici nr.OG 33/2002 neobligând pe petiționar să arate motivele pentru care solicită acea informație.
Ca atare, constatând că nu s- stabilit cu claritate obiectul acțiunii, procedura legală de urmat pentru realizarea pretinsului drept, cine este titularul obligației de a răspunde la petiție și dacă soluția adoptată de pârâtă este sau nu în concordanță cu scopul real urmărit de reclamantă, Curtea consideră că nu poate exercita controlul judiciar, în lipsa probatoriului și a clarificărilor ce se impuneau a fi făcute de către reclamantă, drept pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va completa probatoriul cu cererea ce a fost adresată pârâtei, în raport de care se va clarifica obiectul acțiunii, calitatea procesuală a celui chemat în judecată și procedura de urmat pentru realizarea dreptului pretins, reclamanta neputând fi privată de dreptul la un proces echitabil doar pentru că nu și-a fundamentat și susținut în mod corespunzător cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 42/CA/ 21.01.2009 a Tribunalului Iași sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
