Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 236/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 236/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de pârâtul Prefectul Județului I împotriva sentinței civile nr. 1123/ din 12.12.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Județului I, anularea ordinului nr. 844/20.08.2008 emis de către pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 5000 de lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal și neîntemeiat a fost sancționată disciplinar prin ordinul contestat întrucât nu se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. și j din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta a susținut că i s-a imputat lipsa nejustificată de la serviciu în data de 26.06.2008, precum și că nu a solicitat aprobarea părăsirii instituției prefectului în data de 26.06.2008, având în vedere că a absentat nemotivat, astfel cum impune regulamentul de ordine interioară al Instituției Prefectului Jud.
Reclamanta a susținut că în data de 26.06.2008, ora 14, fost convocată la Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru a fi audiată în legătură cu sesizarea formulată împotriva pârâtului Prefectul Jud. I, sens în care l-a încunoștințat în timp util cu privire la plecarea din localitate.
Reclamanta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile legale privitoare la săvârșirea abaterilor disciplinare imputate întrucât textul de lege impune existența unor absențe nemotivate repetate, iar aprobarea plecării din instituție depindea chiar de persoana de reclamată, pârâtul Prefectul Jud.
În ceea ce privește procedura cercetării disciplinare reclamanta arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a răspunde acuzațiilor aduse prin neacordarea unui termen în raport de data la care s-a întrunit comisia de disciplină, membrii acesteia fiind încunoștințați cu privire la starea de boală a reclamantei.
De asemenea, lipsa reclamantei de la audieri nu poate constitui temei al sancționării disciplinare, iar ordinul de sancționare este lovit de nulitate ca urmare a nerespectării art. 47 din Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007.
În ceea ce privește daunele morale solicitate reclamanta a susținut că ordinul contestat este al 4-lea dintr-o suită de ordine nelegale de sancționare disciplinară, conduita pârâtului fiind abuzivă, șicanatorie și de natură a prejudicia imaginea reclamantei.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1123/CA/12.12.2008, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, domiciliată în mun. I,-, -. B,. 4,. 19, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul jud. I, cu sediul la Instituția Prefectului jud. I, str. -, nr. 60, și a anulat ordinul nr. 844/20.08.2008 emis de pârâtul Prefectul jud. I pe care l-a obligat să îi plătească reclamantei suma de 5000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 1547 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, care îndeplinește funcția de manager public în cadrul Instituției Prefectului Jud. I, sub directa subordonare a pârâtului, nu se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare pentru care a fost sancționată.
A reținut prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterilor pentru care a fost sancționată reclamanta, ordinul atacat fiind nelegal și netemeinic.
Astfel, s-a constatat că reclamanta nu absentat repetat și nemotivat de la serviciu și nici nu a încălcat prevederi legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, Tribunalul a considerat că a fost prejudiciată imaginea reclamantei prin imputarea unor fapte pe care nu le-a săvârșit.
A mai reținut existența unei relații tensionate între reclamantă și pârât, stare conflictuală întreținută de acesta din urmă prin emiterea de ordine de sancționare a reclamantei, la data pronunțării hotărârii un alt ordin din cele 4 prin care reclamanta a fost sancționată fiind anulat de către instanța de judecată - Ordinul nr. 397/15.05.2008 emis de pârât.
Instanța a mai avut în vedere că reclamantei i s-a imputat săvârșirea a două fapte imaginare, că cercetarea disciplinară a fost una tendențioasă și lipsită de obiectivitate și imparțialitate, iar sancționarea acesteia este rezultatul unei încălcări flagrante a dispozițiilor legale incidente. S-a mai reținut că reclamantei i-a fost produs un prejudiciu de imagine prin conduita pârâtului - în primul rând reliefată de actul de sesizare al comisiei de disciplină și ulterior de sancționarea nelegală a reclamantei.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs pârâtul Prefectul Județului
În motivarea recursului său, pârâtul a susținut că prima instanță în mod greșit a constatat că reclamanta nu se face vinovată de absențe nemotivate de la serviciu și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
A arătat recurentul că a adus la cunoștință Prefectului Județului I că în data de 26.06.2008 este chemată la sediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, însă nu a adus la cunoștința acestuia că va lipsi din sediul instituției în această zi și nici nu a solicitat aprobarea șefului ierarhic pentru a absenta de la serviciu, neținând cont de regulamentul intern al instituției și îndatoririle pe care le are ca funcționar public.
Recurentul a criticat și obligarea lui la plata daunelor morale, arătând că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului invocat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, dar și față de apărările reclamantei și analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Prima instanță, în baza probelor legal administrate și temeinic apreciate, a stabilit corect situația de fapt și a tras concluzii corespunzătoare în ceea ce privește lipsa vinovăției reclamantei în săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina ei prin actul administrativ atacat.
Reclamanta a fost sancționată de Prefectul Județului I, prin ordinul nr. 844/20.08.2008, cu retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de un an (fila 16 din dosarul primei instanțe).
Pentru a aplica sancțiunea, Prefectul a avut în vedere că, în ziua de 26.06.2008, reclamanta a absentat de la serviciu fără aprobarea prefectului.
Potrivit art. 77 alin. 2 lit. c din Legea nr. 188/1999, constituie abatere disciplinară absențele nemotivate de la serviciu.
Din acest text de lege reiese că pentru existența abaterii disciplinare constând în absențe nemotivate de la serviciu este necesar ca absențele să fie repetate și nejustificate.
În prezenta cauză, corect a reținut prima instanță că cele două condiții prevăzute de lege pentru existența abaterii disciplinare de absențe de la serviciu nu sunt îndeplinite.
Așa cum reiese din ordinul atacat, din celelalte înscrisuri din dosar, precum și din susținerile părților, reclamanta a fost sancționată disciplinar pentru că a lipsit, la data de 26.06.2008, de la instituția în care își desfășoară activitatea, potrivit ordinului nr. 20/23.01.2006 al Prefectului I, ca manager public. Având în vedere că în actul de sancționare se reține că reclamanta a lipsit doar o singură dată, este evident că primei instanțe nu îi era permis să constate o lipsă repetată a reclamantei de la serviciu.
În ceea ce privește condiția lipsei nemotivate de la serviciu, Curtea constată că reclamanta a adus la cunoștința șefului ierarhic, prin adresa nr. 14966/26.06.2008, că este citată la Comisia de disciplină pentru înalții funcționari publici în ziua de 26.06.2008, ora 14:00 (fila 34 din dosarul primei instanțe). La această adresă reclamanta a atașat și citația nr. 62/04.06.2008 (fila nr. 35) din care rezultă că la data de 26.06.2006, ora 14:00, este chemată la sediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de Comisia de disciplină pentru înalții funcționari publici, în calitate de persoană care a formulat sesizarea nr. -/23.05.2008, cu privire la fapte considerate abateri disciplinare ale Prefectului Județului
În condițiile în care reclamanta a prezentat prefectului citația susmenționată, din care reieșea că la data de 26.06.2008 este chemată la sediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de Comisia de disciplină pentru înalții funcționari publici, în calitate de persoană care a formulat sesizarea nr. -/23.05.2008, cu privire la fapte considerate abateri disciplinare ale Prefectului Județului I, instanța de recurs reține că lipsa reclamantei de la serviciu nu poate fi considerată nejustificată.
Cea de-a doua abatere disciplinară pentru care a fost sancționată reclamanta, constă, potrivit dispozițiilor art. 77 alin. 2 lit. j din Legea nr. 188/1999, în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici.
În ordinul atacat s-a reținut că reclamanta a încălcat obligația de a solicita șefului ierarhic superior aprobarea părăsirii sediului prefecturii, prevăzută de art. 8 din Regulamentul intern al aparatului administrativ al Prefectului județului
Se constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță. În ziua de 26.06.2008, reclamanta nu s-a prezentat la serviciu așa că nu avea cumsă părăsească sediulfără aprobare. Pe de altă parte, de vreme ce instanța de judecată a reținut că absența reclamantei din data de 26.06.2008 de la sediul instituției la care își desfășoară activitatea este justificată, nu are nici o importanță că nu s-a solicitat aprobarea șefului ierarhic superior. De altfel, justificarea lipsei motivate de la serviciu se poate realiza și după ziua sau perioada în care are loc absența, ceea ce exclude ipoteza obținerii anticipate, în toate cazurile, a aprobării pentru lipsa de la sediul instituției.
În ceea ce privește daunele morale, Curtea consideră că sancționarea disciplinară nelegală a reclamantei pentru absență "nemotivată" de la serviciu în condițiile în care aceasta a prezentat șefului ierarhic citația din care rezulta că era chemată la Comisia de disciplină pentru înalții funcționari publici, în calitate de persoană care a formulat o sesizare cu privire la fapte considerate abateri disciplinare ale Prefectului Județului I și severitatea sancțiunii aplicate reclamantei în acest context sunt elemente suficiente în baza cărora se reține că acesteia i s-a cauzat un prejudiciu moral pentru a cărui reparare justă și echitabilă se impune obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 de lei.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de Prefectul Județului I împotriva sentinței civile nr. 1123/CA/12.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe recurentul Prefectul Județului I să plătească intimatei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
Președinte judecător JUDECĂTOR 3: Obreja
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
