Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 235/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 235/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 1122/ din 12.12.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința 1122/CA/12 decembrie 2008 Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în mun. I,- în contradictoriu cu pârâta
Anulează Decizia nr.30/31.01.2008 emisă de directorul executiv din cadrul pârâtei.
Obligă pârâta să restituie reclamantului drepturile salariale reținute în baza Deciziei nr.30/31.01.2008.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata celorlalte pretenții deduse judecății.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond:
În sarcina reclamantului Comisia de disciplină din cadrul Iar eținut săvârșirea a 3 abateri disciplinare: art. 77 alin.2 lit. a (întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor ), art.77 alin.2 lit. b (neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor ) și art.77 lit. i ( refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu), abateri prevăzute de Legea nr.188/1999.
Prin raportul nr.214/30.01.2008 Comisia de disciplină cu unanimitate de voturi a propus aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr.188/1999, sancțiunea propusă fiind aplicată de către directorul executiv al I prin Decizia nr.30/31.01.2008.
Din analiza dosarului ce a stat la baza sancționării disciplinare a reclamantului tribunalul reține că în sarcina acestuia nu se poate reține săvârșirea vreuneia din cele 3 fapte de natură a constitui abateri disciplinare imputate acestuia după cum urmează:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
Această abatere disciplinară nu poate fi reținută în sarcina reclamantului întrucât din analiza stării de fapt imputate acestuia nu rezultă ce anume lucrări nu au fost îndeplinite în raport și de atribuțiile de serviciu conform fișei postului și nici caracterul sistematic al întârzierii îndeplinirii lucrărilor repartizate.
De altfel, actul de sesizare al Comisiei de disciplină formulat de este vag, iar martorii audiați de comisie nu au fost în măsură să confirme existența unei întârzieri sistematice din partea reclamantului în efectuarea lucrărilor repartizate.
Întrucât față de reclamant nu s-a formulat o reclamație concretă cu privire la o eventuală întârziere sistematică în realizarea lucrărilor, iar probele administrate de comisia de disciplină din cadrul pârâtei nu confirmă îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind abaterea disciplinară imputată tribunalul constată că în mod nelegal și nejustificat s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prev. de art. art.77 alin. 2 lit. a din Legea nr. 188/1999.
b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;
Nici abaterea disciplinară prevăzută de art. art.77 alin.2 lit. b din Legea nr. 188/1999 nu poate fi reținută în sarcina reclamantului întrucât din probele administrate de comisia de disciplină nu reiese că ar fi îndeplinită condiția impusă de lege: neglijența repetată.
Din actul de sesizare al comisiei de disciplină, din referatul întocmit de numitul la data de 15.08.2007 nu rezultă că reclamantul se face vinovat de neglijență repetată în soluționarea lucrărilor, simpla nerealizare a lucrărilor indicate de șeful de serviciu colectare creanțe și executare silită pe cererea de concediu formulată de reclamant neîntrunind condiția de repetabilitate impusă de legiuitor.
În lipsa unor acuzații concrete fundamentate pe mijloace de probă obiective care să conducă la concluzia existenței unei neglijențe repetate a reclamantului în soluționarea sarcinilor de serviciu tribunalul constată că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare imputate;
c) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;
În privința acestei abateri disciplinare tribunalul reține că starea de fapt imputată reclamantului privește refuzul acestuia de a prelua suburbia 26 municipiului I (în raport de delimitarea efectuată de pârâtă) în vederea asigurării executării silite.
Motivul distribuirii unor suburbii a fost generat de lipsa de personal, iar pretinsul refuz al reclamantului de a prelua suburbia 26 se pare că datează de la finele lunii iulie 2007, acest aspect nereieșind cu caracter cert din actele dosarului de cercetare disciplinară.
Actul de sesizare al Comisiei de disciplină a fost înregistrat la pârâtă sub nr.66163/23.08.2007, însă în raport de această dată reclamantul a făcut dovada că deși nu preluase sub semnătură suburbia 26 în fapt acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu și în legătură cu această suburbie dovadă fiind "Somația" emisă la 15.08.2008 către debitorul, acesta având domiciliul în suburbia 26.
În consecință, tribunalul apreciază că reclamantului nu i se poate imputa săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin.2 lit. i din Legea nr.188/1999, comisia de disciplină în mod eronat și neîntemeiat că nesemnarea procesului verbal de predare-primire a titlurilor executorii aferente suburbiei 26 ar constitui o neîndeplinire a atribuțiilor de serviciu atâta timp cât în realitate reclamantul și-a îndeplinit obligațiile legale conform fișei postului cu privire la titlurile executorii aferente suburbiei 26.
De asemenea, tribunalul apreciază că apărarea reclamantului privind existența unui refuz justificat de nesemnare a procesului-verbal de predare-primire a titlurilor executorii este pertinentă având în vedere că acesta a invocat chiar de la demararea procedurii disciplinare existența acestuia însă comisia de disciplină nu a depus toate diligențele pentru a verifica și apărările reclamantului și a preciza concret dacă titlurile executorii indicate a fi lipsă la predarea către reclamant există în materialitatea lor sau nu.
Prin urmare, petentul nu se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. i din Legea nr.188/1999.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale reclamantului privitoare la nelegalitatea alcătuirii comisiei de disciplină și al caracterului pretins mincinos al declarațiilor martorilor audiați de către Comisia de disciplină tribunalul a constatat că sunt nefondate.
Față de considerentele anterior expuse tribunalul a constatat că Decizia de sancționare a reclamantului este nelegală și neîntemeiată astfel încât a fost admisă cererea de chemare în judecată și a anulat decizia contestată cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reținute în baza deciziei de sancționare anulată.
Împotriva aceste sentințe a promovat cerere de recurs pârâta Paj udețului I, considerând-o netemeinică și nelegală sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, teza doua, respectiv "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", întrucât eronat a apreciat că reclamantul nu s-ar face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în Raportul nr. 214/30.01.2008, ca parte integrantă a deciziei 30/31.01.2008.
Consideră recurenta că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, pronunțându-se doar asupra abaterilor disciplinare constând în interzicerea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor și refuzul de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
Ori, raportat definiției abaterii disciplinare, prevăzute în art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, completată cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, privind Codul d conduită al funcționarilor publici, consideră recurenta că abaterile disciplinare au fost demonstrate în cauză, astfel:
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor rezultă fără echivoc din declarațiile martorilor și G, nr. 205 și 206 din 23.01.2008, date în fața comisiei de disciplină, ce atestă faptul că intimatul nu a respectat raportul de serviciu prin rezoluția înscrisă pe cererea de concediu nu a semnat în timp util procesul verbal de predare - primire, cu consecințe negative asupra efectuării lucrărilor ce derivau din preluarea dosarelor de executare silită;
- neglijența în serviciu este demonstrată de nerealizarea cu premeditare și rea-credință a lucrărilor ce-i reveneau, în mod repetat, în sensul art. 77 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999;
- refuzul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu și respectiv atingerea adusă prestigiului instituției, prin conduita intimatului, consideră recurenta că și acestea au fost demonstrate în cauză, cu declarațiile șefului punctului de administrație, ale șefului de serviciu și a martorilor audiați de comisie, ce trebuie apreciate prin prisma prevederilor Legii 7/2004 art. 12 alin. 1 și 2, ce prevăd în sarcina funcționarilor publici atât sarcini cu caracter profesional, cât și extraprofesional, ce țin de relațiile interumane din timpul și din afara serviciului, fiind suficientă o singură manifestare de natură a prejudicia prestigiul instituției pentru a fi justificată o măsură disciplinară.
Consideră, așadar, recurenta că în speță Comisia de Disciplină a încadrat juridic corect fapta săvârșită de intimat, aplicându-i sancțiunea corespunzătoare ce decurgea din situația de fapt reținută, și având în vedere și prezumția de legalitate de care se bucură orice act administrativ de autoritate, solicită admiterea recursului, iar în fond respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată;
Intimatul prin întâmpinare consideră recursul ca fiind nefondat, prima instanță reținut corect situația de fapt și de drept incidentă în cauză.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor constată recursul promovat de pârâtă ca nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în ce privește abaterea disciplinară constând în "întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor" corect instanța de fond reținut că din actul de sesizare a Comisiei de disciplină și cercetările efectuate de aceasta, nu rezultă ce anume lucrări au fost întârziate și nici caracterul sistematic al pretinselor întârzieri, de pozițiile martorilor și Gh. precizând sub acest aspect,că " nu sunt în măsură să-i verifice activitatea" intimatului.
Cât privește "neglijența în serviciu" constând în nerealizarea cu premeditare a serviciilor ce-i reveneau, Curtea constată că în cauză nu a fost probată pretinsa "tergiversare" de intimat, a preluării dosarelor fiscale aparținând sentinței nr. 26, din moment ce întârzierea în derularea acestui proces a fost justificată de acesta în cuprinsul referatului său cu nr. 65528/21 august 2007 de faptul că s-a aflat în imposibilitate de a prelua un număr de 43 titluri executorii ce în fapt nu existau în anexa procesului verbal de predare - primire, aspect ce conducea la necesitatea reconstituirii documentului de preluare în forma legală. Referatul atestă de asemenea faptul că această neconcordanță fusese adusă la cunoștința șefului său ierarhic însă acesta din urmă nu prezentat-o conducerii instituției pentru a se lua cunoștință de paguba înregistrată - de 4615 - prin lipsa titlurilor la cheltuieli judiciare semnalată, lipsă recunoscută de altfel de predător ( ) în ciorna aflată la dosarul de cercetare.
Ori, refuzul intimatului de preluare a dosarelor suburbiei nr. 26, în condițiile sus-evocate, apare ca fiind nejustificat, raportat prevederilor art. 44 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, situație în care fapta nu putea fi calificată ca abatere disciplinară, cum se susține de recurentă.
Nici susținerea recurentei privind existența unei întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor de către intimat nu se verifică în speță, în realitate fiind evocată doar singură pretinsă întârziere, cauzată de "nerespectarea rezoluției de plecare în concediu" din 20.08.2007, însă această faptă nu fost analizată și sancționată de comisia de disciplină.
Cât privește abaterea constând în existența unor manifestări ale intimatului de natură a prejudicia interesele instituției, în raporturile cu colegii, șefii ierarhici și contribuabilii, Curtea reține că martorii ce au făcut declarații în acest sens erau în realitate în dușmănie cu intimatul, fiind vizați de înscrisuri ce atestau documentele de executare lipsă din suburbia nr. 26, și care proveneau din perioada în care serviciul se aflase sub conducerea martorului, evocat de recurentă.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 1122/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de pârâta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de pârâta I împotriva sentinței civile nr. 1122/CA din 12.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
