Alte cereri. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/CA
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1519/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, toți cu domiciliul ales în T,-, la av., având ca obiect drepturi bănești - primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de pârâtă care este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 1.01.2004 - 13.03.2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că s-au aflat în raporturi de serviciu cu pârâta, fiind funcționari publici, până la data de 15.03.2006 când au fost transferați în interes de serviciu la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul
S-a mai arătat că în conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, "funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință din prezenta cauză, prin procedura suspendării, măsură ce a fost reținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și prin art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005.
Conform art.64 alin.2 din legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă "la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că suspendarea unui act normativ sau a unei dispoziții legale, cuprinsă într-un asemenea act nu poate fi ignorată, deoarece atâta timp cât persistă suspendarea, aceste acte sau dispoziții nu pot face parte din ordinea de drept și prin urmare se consideră practic inexistentă pentru acele perioade.
Prin Sentința civilă nr.460 din 21 martie 2007 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea promovată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească acestora drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru perioada de concediu pentru perioada 1 ian.2004 - 13 martie 2006 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentinței civile a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Prin Decizia civilă nr.225/CM/ din 26 iunie 2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță Secției contencios administrativ a Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 13 septembrie 2007, reclamanții au formulat o cerere completatoare solicitând plata primei de vacanță și pentru perioada 2001-2003.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1519/17.09.2007, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de vacanță, actualizată cu rata inflației la data plății astfel: pentru reclamanții, și - a, pentru perioada ianuarie 2001 - 13.03.2006, iar pentru reclamantul pentru perioada 21.06.2005 - 13.03.2006 și pentru reclamantul pentru perioada 1.01.2004 - 13.03.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în raport de materialul probator administrat, că potrivit art.33 al.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, aplicarea prevederilor acestui text de lege fiind suspendată succesiv printr-o serie de acte normative.
Aplicarea textului de lege menționat deși a fost suspendată nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Prin urmare, reclamanților în cauză, funcționari publici, li se cuvin primele de concediu (vacanță) actualizate cu rata inflației la data plății efective, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de funcționari publici.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T criticând-o ca fiind nelegală motivat de faptul că pârâta în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică avea obligația legală de a respecta dispozițiile legale în vigoare prin care se suspenda plata dreptului pretins, cu atât mai mult cu cât aceste sume nu au fost prevăzute în bugetele anuale.
d) Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au avut raporturi de serviciu cu recurenta în calitatea de funcționari publici beneficiind în conformitate cu dispozițiile art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă anuală de concediu egală cu salariul (indemnizația) de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea dispozițiilor art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin OUG nr.33/2001 până la data de 1 ianuarie 2002.
Prin art.12 al.4 din Legea nr.743/06.12.2001 - legea bugetului de stat pe anul 2002 - termenele prevăzute la art.3 din OUG nr.33/2001 aprobată și modificată prin Legea nr.386/2001 au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.
Prin art.10 al.3 din Legea nr.631 din 29.11.2002 - legea bugetului pe anul 2003 - termenele prevăzute la art.3 din OUG nr.33/2001, modificată prin Legea nr.386/2001 au fost iarăși prelungite până la data de 31 decembrie 2003.
Dispozițiile din Legea nr.507/2003 (legea bugetului pe anul 2004) și Legea nr.511/2004 (legea bugetului pe anul 2005), nu au prelungit suspendările anterioare, ci au dispus pentru fiecare an în parte, respectiv 2004 și 2005 suspendarea primei de concediu, primă care are caracter accesoriu concediului de odihnă și indemnizației de concediu, fiind cuvenită anual.
Este adevărat că dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental ce intră sub incidența art.53 din Constituție, legiuitorul putând să dispună suspendarea sau încetarea acestuia, cum de altfel s-a instituit prin legile de aprobare a bugetelor anuale.
Toate aceste dispoziții legale au avut însă o aplicare limitată în timp, în sensul dispozițiilor art.64 al.1 și ale art.66 al.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că ele nu mai pot fi considerate ca fiind încă în vigoare.
Într-o atare situație devin incidente dispozițiile art.64 al.2 din Legea nr.24/2000, potrivit cu care la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, ceea ce înseamnă că măsura suspendării acordării primei de vacanță a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește legile bugetare, Curtea Constituțională a stabilit că, după expirarea anului bugetar, legile de aprobare a bugetului nu mai sunt în vigoare, având în vedere însăși textul constituțional din art.138 care consacră principiul anualității bugetului de stat, astfel că ele au ieșit din vigoare la expirarea exercițiului bugetar pentru care au fost adoptate și anume la 31 decembrie al fiecărui an.
Această situație a fost recunoscută de Guvernul României, care prin OUG nr.146/2007 a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
S-a recunoscut prin acest act normativ că această situație s-a datorat constrângerile bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, care nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare, plata acestor drepturi urmând a fi făcută așa cum a stabilit legiuitorul pentru întreaga perioadă, chiar și peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate mai sus și în condițiile apariției noului act normativ, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală, măsura suspendării acordării primei de concediu afectând doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, deoarece un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, motiv pentru care în temeiul art.312 din codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în T,- bis, împotriva sentinței civile nr. 1519/17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, toți cu domiciliul ales în T,-, la avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond (-) red.DN
Red.dec.jud. /6.02.2008
2 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
