Alte cereri. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/CA
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, HG, toți cu domiciliul ales în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 1806/CA/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în contradictoriu cu intimata pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de reclamanți care este motivat, timbrat, asupra întâmpinării depusă la dosar de intimata pârâtă, un exemplar fiind comunicat la data de 03.01.2008.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2100/88/05.09.2007 la Tribunalul Tulcea, reclamanții, HG, au chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze începând din anul 2004, actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
In motivare, reclamanții au arătat că în calitate de salariați-funcționari publici la o instituție bugetară aveau și au dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă pentru că prin încasarea unei asemenea alocații se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu o pune la dispoziție, iar faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării lor, nu înseamnă, în mod automat, că nu au dreptul la asemenea tichete, fiind obligat angajatorul să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, iar în final, să le acorde.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri din care rezultă calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte.
In apărare, Casa Județeană de Pensii Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, anexând la dosar și practica judiciară în acest sens.
Prin Sentința civilă nr. 1806/CA/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărârea prima instanța a reținut în raport de probele administrate că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul instituției pârâte și că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că, prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei hotărâri în termen au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că prin neacordarea dreptului de a primi tichete de masă s-a creat o gravă discriminare față de celelalte categorii de salariați din sistemul bugetar care primesc acest drept, încălcându-se astfel dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, prevăzut de Constituție precum și de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Unitățile bugetare nu pot fi clasificate în mai multe categorii, în funcție de finanțarea lor iar când legiuitorul a stabilit acordarea tichetelor de masă a făcut-o pentru toți angajații din unitățile bugetare.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă reținând că acordarea acestora constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație, condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale.
Nu se poate susține că neacordarea acestui beneficiu constituie o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său. Prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
De asemenea, potrivit OG nr.137/2000, sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane. Or, nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii în cauză, situație care presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. Recurenții nu au dovedit discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, HG, toți cu domiciliul ales în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 1806/CA/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.EB)
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./22.02.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
