Alte cereri. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/CA
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, G, toți prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din Județul T, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr. 1808/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, având ca obiect DEPTURI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de reclamanți, care este declarat și motivat în termen, asupra întâmpinării depusă la dosar de intimatul pârât.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea reclamanții, G, prin SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ DIN JUDEȚUL, au chemat în judecată CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze începând cu anul 2004 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că se înscriu în categoria de salariați în sectorul bugetar, existând și salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, condiții în care se crează o discriminare între salariații din domeniul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 și art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare între salariații din același sector de activitate din punct de vedere al protecției sociale.
S-a mai susținut că prin aplicarea discriminatorie a Legii nr. 142/1998 s-a încălcat flagrant și un alt drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor în fața legii, drept consacrat în Constituția României și în art. 14 din
Reclamanții au mai învederat că, în calitate de salariați-funcționari publici la o instituție bugetară aveau și au dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă pentru că prin încasarea unei asemenea alocații se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul nu o pune la dispoziție, iar faptul că Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării lor, nu înseamnă, în mod automat, că nu au dreptul la asemenea tichete, fiind obligat angajatorul să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, iar în final, să le acorde.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri din care rezultă calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte.
In apărare, Consiliul Local al Municipiului Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, anexând la dosar și practica judiciară în acest sens.
2. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1808/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a respins cererea ca nefondată reținând că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul instituției pârâte, după cum relevă înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului să acorde sau nu această bonificație, în limita disponibilităților bugetare.
Nu se poate susține că, prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Au susținut recurenții, în esență, că acordarea tichetelor de masă constituie o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al salariaților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi salariaților la locul de muncă anumite condiții pentru ca aceștia să-și poată procura hrana zilnică direct de la locul de muncă.
Acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului, prin includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, neexistând nici o dovadă că o astfel de restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Mai mult, se creează o situație discriminatorie față de alți salariați care beneficiază de acest drept, fiind încălcate dispozițiilor art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
d) Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță au fost invocate în susținerea cererii dispozițiile Legii nr.142/1998 care prevăd în art.1 următoarele:
(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă reținând că acordarea lor nu constituie o obligație pentru angajator ci doar o facultate ce este condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și a bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Nu se poate susține că neacordarea acestui beneficiu constituie o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său și prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
Potrivit OG nr.137/2000 sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane ori, în cauză nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii ce presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Recurenții nu au dovedit discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că motivele invocate de recurenți nu sunt întemeiate și pe cale de consecință în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, G,toți prin Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din Județul, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr. 1808/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.dec.jud.
2 ex./6.02.2008
Jud.fond -
(red.EB)
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Adriana Pintea
