Alte cereri. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 24/
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamantul și de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1014 din 4 mai 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că lucrările care au fost efectuate la termenul de judecată din 7 ianuarie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.1014 din 4 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor B.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în lași,-, -. 5,. 5, 18 în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași cu sediul în lași, str. dr. nr. 10 și Administrația Națională a Penitenciarelor B cu sediul în B,-, sector 2 B și pe cale de consecință obligă pârâții la plata primelor de vacanță aferente anilor 2004,2005,2006 actualizate cu coeficientul inflației din momentul plății.
Au fost respinse capetele de cerere privind plata contravalorii echipamentului pe anul 2006, obligarea la încheierea unei asigurări de viață în conformitate cu art. 34 lit. n din Legea nr. 293 / 2004, precum și plata orelor efectuate în zilele de sâmbătă, duminică și în sărbătorile legale conform art. 43 alin. 3 lit. a,b, Legea 293 / 2004.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Justiției cu sediul în B-, sector 5 ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași și Administrația Națională a Penitenciarelor B și obligă chematul în garanție - Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B- sector 5 să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu de către reclamant.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, chematul în garanție Ministerul Justiției neavând calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat în contradictoriu cu Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, reclamantul solicită obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2004-2006, la plata contravalorii echipamentului pe anul 2006, la încheierea unei asigurări de viață și plata orelor efectuate în zilele de sâmbătă și duminică precum și în zilele de sărbători legale, conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 293 / 2004.
În ce privește primul capăt de cerere instanța apreciază că este întemeiat și urmează a fi admis ca atare. Într-adevăr drepturile funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare sunt reglementate de Legea nr. 293 / 2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, printre acestea regăsindu-se și cele solicitate de reclamant.
Astfel potrivit art. 34 lit. f din Legea 293 / 2004 funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la "o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe lângă indemnizația de concediu", însă, aplicarea acestei prevederi au fost suspendate inițial prin Legea nr. 507 / 2003, Legea nr. 511 / 2004, Legea nr. 379 / 2005, acte normative prin care au fost adoptate bugetele de stat pentru anii 2004-2006.
Apărările pârâților nu pot fi primite.
Art. 18 Codul Muncii prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative sus-menționate.
De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acesteia, ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Ori suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.
Pe de altă parte, art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația în care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
De altfel înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii (Decizia nr. XXIII / 2005) a statuat în ceea ce privește ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, că un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel
s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularul drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea.
Raportat la toate aceste considerente instanța constată că este întemeiat capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță pentru anii 2004-2006, urmând a fi obligați pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță și Administrația Națională a Penitenciarelor la plata acestora.
În ce privește însă celelalte capete de cerere instanța constată că nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, referitor la plata dreptului la echipament pe anul 2006 rezultă că potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr. 972/c/2006 pentru aprobarea regulamentului privind compunerea și portul uniformelor și echipamentului specific pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor "acordarea echipamentului în natură se efectuează anual până la data de 31 decembrie" (art. 11).
De asemeni, în conformitate cu prevederile art. 38 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 972/c/2006 drepturile de echipament care nu au putut fi asigurate personalului în anul pentru care sunt prevăzute sunt considerate restante și se asigură cu prioritate în anul următor.
Or, în condițiile în care, potrivit adresei emisă de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași (nr. 20176 din 21.03.2007) acțiunea de distribuire a articolelor de echipament aferent anului 2006 se află în curs de derulare, reclamantul putând să se prezinte oricând să-l ridice, cererea acestuia în sensul acordării contravalorii echipamentului nu se justifică, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților de a încheia asigurare de viață în conformitate cu prevederile art. 34 lit. n din Legea 293 / 2004 modificată și completată, instanța apreciază de asemeni că este neîntemeiat, potrivit articolului sus-menționat, acest drept al funcționarului public din sistemul administrației penitenciare fiind posibil doar, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Or, în momentul de față nu există o hotărâre a Guvernului care să reglementeze condițiile în care pot fi încheiate asigurări de risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Și capătul de cerere referitor la plata orelor lucrate în zilele de sâmbătă și duminică precum și în zilele de sărbători legale în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 3 lit. a, b din Legea nr. 293/2004 urmează să fie respins ca neîntemeiat.
Astfel, potrivit art. 43 alin. 4 din Legea 293/2004 "munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. 3 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris, de șeful ierarhic, fără a se putea depăși 120 ore anual". În cazuri excepționale se poate aproba efectuare orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credit și cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.
În speța de față, reclamantul lucrează în sectorul operativ și în funcție de planificări, pentru asigurarea continuității, se lucrează în ture câte 12 ore lucrate, după care urmează repausul de 48 ore libere, care poate fi și în timpul săptămânii.
Doar personalul care lucrează în program de 5 zile pe săptămână câte 8 ore beneficiază de repaus săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică. Pentru condițiile speciale de muncă personalul din ture beneficiază de sporuri speciale pentru misiune permanentă, reclamantul nefăcând nici o dovadă în acest sens.
Totodată, instanța va respinge și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași, întrucât drepturile solicitate de reclamant fac parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, al existenței raportului juridic de muncă între reclamant și pârât, I, chiar dacă raporturile dintre angajator și funcționar nu sunt întemeiate pe contract de muncă, situație în care nu este obligatorie procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului - administrativ.
De asemeni, instanța constată că nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor B, aceasta urmând a fi respinsă, Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, elaborând și fundamentând proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine, care sunt ordonatori terțiari de credite
În timp ce, dat fiind rolul Ministerului d e Justiție în calitate de ordonator principal de credite, acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor, înaintându-le Ministerului Finanțelor Publice excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârât Ministerul Justiției urmează a fi admisă ca neîntemeiat și pe cale de consecință, respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleași considerente va fi respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, chematul în garanție Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în această cauză.
În ce privește însă cererea de chemare în garanție a Ministerului d e Finanțe Publice, formulată de pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță lași și Administrația Națională a Penitenciarelor B, aceasta va fi admisă și în consecință, instanța va dispune obligarea chematului în garanție să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlul de primă de concediu de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care consideră că în mod greșit i s-au respins capetele de cerere privind acordarea contravalorii echipamentului pentru anul 2006, plata sporului prevăzut de lege pentru orele efectuate în zilele de sărbători legale și pentru sâmbătă și duminică și capătul de cerere privind obligarea pârâților la încheierea unei asigurări de viață și risc profesional la una din societățile de asigurări acreditate de comisia de supraveghere a asigurărilor, sens în care recurentul - reclamant a depus copia sentinței civile nr. 1151 din 2 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași.
Prin recursul promovat consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că în această cauză nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu au nici un raport de muncă cu reclamantul - recurent.
Penitenciarul Iași, prin întâmpinarea depusă, consideră că motivele de recurs invocate de recurenți nu sunt fondate, motiv pentru care solicită respingerea acestora și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Analizând cererea de recurs și dosarul de fond, urmează a se reține următoarele:
Referitor la recursul promovat de reclamantul, urmează a se constata că acesta nu este întemeiat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Drepturile de echipament care nu au purtat fi asigurate personalului în anul pentru care sunt prevăzute norme, sunt considerate restanțe și potrivit art. 38 din nr. 972/C/2006 se asigură cu prioritate în anul următor, în acest caz în 2007. Având în vedere că personalul din sistemul administrației penitenciare a dobândit statutul de funcționar public cu statut special în anul 2004, acest aspect a dus implicit la modificarea structurii normelor de echipament și a articolelor din compunerea acestora.
Astfel, potrivit art.4 alin.2 din nr. 972/C/2006 "articolele de echipament model vechi vor fi folosite continuare până la expirarea perioadei tranzitorii", această perioadă tranzitorie fiind stabilită până la 31 decembrie 2007, iar conform art. 4 alin. 3 din același ordin "trecerea la noua uniformă se face eșalonat, menținându-se criteriul de tranziție până la data de 31 decembrie 2007". Aceste prevederi cu privire la termeni de 310 decembrie 2007 sunt statuate și în art.12 al nr.HG 1997/2004, privind stabilirea uniformei, echipamentului specific și însemnelor distinctive pentru funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Raportat la prevederile legale precizate, se va observa că acestea sunt aplicabile în cauză și nu cele invocate de recurent, conform art.38 alin. 3 din nr.972/C/2006" restanțele se pot acorda și sub formă bănească dacă nu a fost posibilă acordarea în natură la termenul legal de acordare, pe bază de cerere aprobată de directorul unității", dar care nu se mai aplică.
Recurentul a solicitat plata orelor respective fără a indica perioada sau zilele în care a efectuat astfel de ore.
Legea nr.293/2004 a reglementat sporurile solicitate conform art.43 alin. 3 " pentru orele lucrate în zile de repaus săptămânal ", nu pentru zile de sâmbăta și duminica.
Prin art. 78 din Legea 293/2004 s-a statuat în privința stabilirii ulterioare, prin legi speciale, a condițiilor de salarizare și pensionare a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, iar prin dispozițiile art. 79 alin.1 s-a stabilit că până la intrarea în vigoare a unor astfel de legi, rămân aplicabile, în continuare, dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Astfel până la data de 1 ianuarie 2007, când a intrat în vigoare nr.OG 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, drepturile bănești cuvenite recurentului au fost supuse reglementării Legii nr. 138/1999, act normativ care nu cuprinde dispoziții speciale pentru compensarea orelor lucrate în condițiile precizate de reclamant.
dată cu aplicarea nr.OG 64/2006 s-a trecut la sistemul de plată sub forma salariului de bază, acesta fiind diferențiat, potrivit dispozițiilor art. 3, pe funcții, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare, astfel că doar de la data intrării în vigoare a acestui act normativ - 1 ianuarie 2007 - au devenit active și prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 293/2004, referitoare la compensarea cu timp liber sau cu spor la salariul de bază a orelor lucrate în condițiile stipulate de recurent, conform art. 16 din OG nr. 64/2006,prin care se dispune în mod expres că pentru orele prestate" în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004".
Conform art. 34 lit. n din Legea nr.293/2004 a fost introdus prin OUG nr. 47/2006 care prevede dreptul funcționarului public cu statut special din sistemul administrației penitenciare la "asigurare de risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
OUG nr. 47 /2006 a fost publicată în Of. nr. 565/29.06.2006.
În acest moment nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru încheierea asigurării de viață pentru recurent, nefiind adoptată HG care să reglementeze riscurile ce se asigură și condițiile în care pot fi asigurate, în cazul funcționarilor publici din sistemul penitenciar.
Astfel, încât se va constata că recursul nu este fondat și conform art. 312 din Cod procedură civilă va fi respins.
Cu privire la recursul promovat de acesta este considerat a fi întemeiat avându-se în vedere următoarele considerente:
Conform art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, în consecință, Ministerul Economiei si Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri în vederea efectuării plăților pretinse.
Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul R ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr. 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale, împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pe aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă urmează a se admite recursul promovat de împotriva sentinței civile nr. 1014 din 4 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o va modifica în parte.
Tot pe aceste considerente urmează a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție și a fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții Penitenciarul d e Maximă Siguranță I și Administrația Națională a Penitenciarelor Totodată, urmează a fi menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul contra sentinței 1014/4 mai 2007 a Tribunalului Iași.
Admite recursul formulat de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, contra sentinței 1014/E/4 mai 2007, a Tribunalului Iași, pe care o modifică în parte.
Admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a chematei în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge cererea de chemare în garanței formulată de pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I și Administrația Națională a Penitenciarelor B, în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Aurelia Gheorghe, Leocadia
