Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 25/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 25/
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de - împotriva deciziei nr. 428/ din 10 septembrie 2007 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic - nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia acestei Curți cu nr. 428/CA 10 septembrie 2007 a fost respins recursul promovat de reclamantul, asupra sentinței civile nr. 416/E/14 februarie 2007 a Tribunalului Iași, care a fost menținută.
A reținut instanța de recurs că este necontestat faptul că soții și, împreună cu cei trei copii ai lor, respectiv -, - și G, au locuit în localitatea, județul S, din data de 20 iulie 1950, până în anul 1959, conform adresei nr.20517/28.05.2007, emisă de Consiliul Local
Este, de asemenea, necontestat că în perioada amintită, tatăl reclamantului ( G) a funcționat în calitate de medic la spitalul din localitatea, fiind menționat în monografic editat în anul 2004 ca primul director al acestei unități spitalicești și că mama acestuia ( ) a funcționat în calitate de cadru didactic - profesor de matematică-la:școala din aceeași localitate
Nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de control judiciar nu au fost prezentate acte oficiale, astfel cum cere art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, din care să rezulte că părinții reclamantului-recurent s-au aflat în vreuna din situațiile prevăzute de art. l din actul normativ menționat, respectiv că au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere, de la 6 martie 1945, în mod justificat prima instanța înlăturând ca neconcludente declarațiile extrajudiciare de martori.
Chiar dacă legiuitorul permite ca situațiile prevăzute la art. 1 să poată di dovedite, atunci când nu este posibilă prezentarea de înscrisuri oficiale prin orice alt mijloc de probă prevăzut de lege, aceasta nu înseamnă că prima instanță era obligată să dea eficiență afirmațiilor făcute de către persoane care nu au fost implicate în luarea sau aducerea la îndeplinire a unor măsuri administrative precum ar fi stabilirea domiciliului obligatoriu sau strămutarea dintr-o altă localitate, pe motive politice, fiind puțin credibil ca, în perioada celei mai crunte represiuni instaurate în România, după 1945, activistul de partid să fi împărtășit soției sale, opinia despre măsurile luate de Ministerul d e Interne în legătură cu familia și natura oprimatorie a acestora, nici una din declarațiile extrajudiciare de martori nefiind confirmată prin alte probe administrate în timpul judecății.
Împrejurarea că unei familii înrudite cu familia G, respectiv cea a lui (tatăl lui ), i-au fost confiscate bunurile în baza Decretului nr. 83/2 martie 1949 și i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, pe motiv că membrii acesteia făceau parte din categoria "moșieri", astfel cum rezultă din adresa nr. 77116 din 30 mai 1991 Ministerului d e Interne, nu poate avea vreo semnificație și consecințe în ceea ce privește statutul lui G, cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a continuat să locuiască și să lucreze în localitatea și după ce, prin Decizia nr. 5753, din 21 august 1955, au fost ridicate restricțiile domiciliare impuse lui, astfel cum rezultă din aceeași adresă evocată.
Faptul că familia Gal ocuit anterior anului 1950 în M și că ulterior datei de 20 iulie 1950 soții s-au stabilit și au lucrat în localitatea, până la data decesului celui în cauză (27 aprilie 1959) nu poate fi calificat în lipsa unor probe suficiente și concludente, ca fiind un act de persecuție motivat politic, în condițiile în care, prin adresa nr. 2800/06 din 30 iulie 2007, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității menționează că nu a fost identificat nici un dosar întocmit de fosta securitate pe numele lui
În lipsa actului prin care autoritățile ar fi dispus, din motive exclusiv politice, mutarea doctorului G, din M, în orașul, și a probelor insuficiente și neconcludente administrate, prima instanță a fost îndreptățită să rețină că situația de fapt invocată de reclamant nu a fost dovedită.
Pe de altă parte, îndoiala asupra veridicității afirmațiilor reclamantului - recurent naște și din faptul că nu este credibil ca, într-o perioadă de maximă represiune, persoane care erau definite în limbajul oficial al epocii ca fiind "dușmani ai clasei muncitoare" dată fiind condiția lor socială de "moșieri" să fie menținute, timp de un deceniu, într-o funcție de conducere sau în sistemul educativ atunci când celor mai multe persoane din această categorie li se ofereau, în cele mai fericite cazuri, doar munci necalificate, în sectoare cu totul nepotrivite, pregătirii și statutului social pe care îl avuseră.
Ca atare constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și că nu se poate recunoaște calitatea de persoană persecutată din motive politice doar pe baza celor înserate într-un album monografic din anul 2004 și a declarațiilor unor persoane ce nu au fost implicate în mod direct și nemijlocit în activitățile desfășurate de către organele Ministerului d e Interne, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul promovat de reclamant.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul, invocând faptul că prin adresa 2800/06 din 19 octombrie 2007, S s-a comunicat identificarea dosarului informativ nr. 38173/S privind pe tatăl său, G, în care se află adresa 1/2196/11 aprilie 1949 a Serviciului Județean G, prin care se solicită comunicarea locului "unde a fost plasat sus-numitul".
Conform adresei Regionalei de Securitate G, din 6 iulie 1949 se comunică faptul că G s-a stabilit cu domiciliul la S, microfilmul dosarului informativ 38173/S conținând un referat din iulie 1949, din care reiese că acesta "fiind proprietarul unei moșii a județului C, a fost evacuat în S", înscrisuri ce condus la necesitatea admiterii cererii sale de revizuire.
În dovedirea căii extraordinare de atac de față, este depusă de revizuent adresa nr. 2800/06/19.10.1007, în care se menționează expres că "în urma verificărilor efectuate, nu au fost identificate documente din care să rezulte perioada cât domnul G și familia au avut restricții domiciliare", evidențiindu-se doar existența adresei 12/2196/11 aprilie 1049 a Serviciului Județean de Securitate G către Direcția Regională de Securitate G, prin care se solicită comunicarea "locului unde fost plasat sus-numitul" și răspunsul din 6 iulie 1999 din care rezultă că acesta "s-a stabilit la S" precum și a microfilmelor din dosarul informativ 38173/S, cu conținutul evocat de revizuent în cererea sa formulată în această fază procesuală.
Se depune de asemeni de revizuent, în copie, Referatul din 29 iulie 1949, în care se menționează faptul că tatăl acestuia "a fost evacuat în S unde locuiește în-, în trecut a fost simpatizant al mișcării legionare, iar nu se justifică că se activeze în vreun partid politic democrat", fiind ținut "sub supraveghere".
Intimata prin întâmpinare solicită respingerea cererii de revizuire formulată în cauză, înscrisurile noi neîndeplinind cele 5 condiții de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel că cererea este inadmisibilă.
Curtea, verificând cererea de revizuire formulată în cauză, prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă,conform căruia o astfel de cale extraordinară este admisibilă în ipoteza în care "5) dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților", costată că cererea revizuentului a (sau nu poate fi primită, pentru considerentele de mai jos).
Ori, înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei nu sunt în măsură a schimba convingerea instanței privitor la faptul că în speță reclamantul nu a probat pretinsa persecuție politică pe care ar fi suferit-o constând în stabilirea unui domiciliu obligatoriu și strămutarea în altă localitate - din moment ce înscrisurile noi depuse fac vorbire despre "numitul" G, iar nu și privitor la familia acestuia, din care făcea parte și reclamantul.
Totodată, așa cum corect a reținut instanța de recurs, la dosar nu a fost produs vreun act al autorităților vremii de mutare a tatălui reclamantului din M în orașul, pe considerente politice, atât timp cât la noua locație acesta și-a continuat activitatea profesională de medic, fiind chiar numit într- funcție de conducere a spitalului local.
Dar chiar admițând că stabilirea tatălui reclamantului în ar fi implicat și mutarea aici a întregii sale familii, revizuentul nu poate proba și persecuția politică exercitată de regimul comunist asupra familiei G, în intervalul 1951 - 1959, cât acesta a funcționat în conducerea spitalului din, persecuție care să-i fi adus vreun prejudiciu moral sau material fiului - reclamantul în cauză - aflat la vârsta școlară în acel interval de timp.
Mai mult, referatul depus la dosar din iulie 1949 face vorbire despre împrejurarea că nu ar fi fost oportună primirea autorului reclamantului "în vreun partid politic democrat", din cauza simpatiei manifestate de acesta față de mișcarea legionară, ceea ce demonstrează încă o dată integrarea încă de la acea dată a tatălui reclamantului în noul context politic, știut fiind că persoanele "persecutate politic" erau considerate "dușmani ai poporului" și obligate a desfășura munci necalificate, indiferent de pregătirea lor profesională, fără a se putea pune problema cooptării lor în noile partide politice, astfel cum se probează în speță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a deciziei 428/CA/2007 a Curții de APEL IAȘI, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de revizuire promovată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de recurentul, contra deciziei nr. 428/CA./10 septembrie 2007 a Curții de APEL IAȘI, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
31.01.2008
Curtea de Apel Iași
jud.
jud. -
Jud. - - -
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Aurelia Gheorghe, Leocadia
