Alte cereri. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 244/CA
Ședințapublică de la 05 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul T, împotriva sentinței civile nr.7 din 03.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în localitatea, județul T, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează asupra recursului ce este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, -, -, și -, au chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei, județul T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le acorde tichete de masă conform reglementărilor legale în vigoare sau echivalentul lor în lei, calculate la valoarea din ziua plății, începând cu data de 01.01.2004, până la data actuală și în continuare, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiunilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu a avut dreptul la asemenea tichete.
La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție al salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Indiferent că sunt sau nu, prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, pârâți-angajatori au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, respectivele tichete, reprezentând măsuri de protecție ale reclamanților în calitate de salariat în sector bugetar.
Reclamanții au aratat că Legea nr.142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv al celor din unitățile bugetare, însă în mod surprinzător și neechitabil s-a "ocolit" acordarea acestor drepturi pentru toți salariații din cadrul sectoarelor bugetare, acestea fiind acordate efectiv doar pentru anumite categorii de salariați (sănătate, diferite categorii de funcționari publici).
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în anul 1950.
În drept, reclamanții invocă Constituția României, Legea nr.142/1998 și normele de aplicare a acesteia și au depus la dosarul cauzei tabelul nominal privind calculul nereactualizat al tichetelor de masă în perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, ordin, jurămintele și dispozițiile privind numirea în funcția publică, precum și sentința civilă nr.1554/19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
Prin sentința civilă nr.7/CA din 03.01.2008 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea reclamanților, -, -, și - ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci, că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii,încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții, -, -, și criticând soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
Consideră că prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998s- încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția și de prevederile art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariații din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Au mai învederat recurenții reclamanți că, faptul că art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 conține o normă cu caracter dispozitiv și nu imperativ, nu determină automat concluzia că nu sunt îndreptățiți la acest beneficiu.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță au fost invocate în susținerea cererii dispozițiile Legii nr.142/1998 care prevăd în art.1 următoarele:
(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă reținând că acordarea lor nu constituie o obligație pentru angajator ci doar o facultate ce este condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și a bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Nu se poate susține că neacordarea acestui beneficiu constituie o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său și prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
Potrivit OG nr.137/2000 sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane ori, în cauză nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii ce presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Recurenții nu au dovedit discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că motivele invocate de recurenți nu sunt întemeiate și pe cale de consecință în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, - toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei, județul T, împotriva sentinței civile nr.7 din 03.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în localitatea, județul T, având ca obiect drepturi salariale, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.dec.jud.-
Tehnored. 2 ex./14.05.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
