Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.243/CA

Ședințapublicăde la 05 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Adriana Gherasim

JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad

JUDECĂTOR 3: Erol Geli

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.5..B,.15, județul C, împotriva sentinței civile nr.1316 bis din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.1514/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect refuz soluționare cerere.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul reclamant Copti personal, lipsind intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Recurentul reclamant precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.

Instanța constată dosarul în stare de judecată și coardă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contestat refuzul nejustificat al pârâtei de a-i soluționa cererea privind acordarea indemnizației stabilită de Legea nr. 232/2006.

Reclamantul motivează că este beneficiarul Legii nr. 189/2000 privind aprobarea OG nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului - Lege nr. 118/1990, fiind îndreptățit la acordarea drepturilor, respectiv indemnizația în cuantum de 100 lei prevăzută de art. 1 pct.1 din Legea nr. 232/2006.

Învederează că adresa nr.-/05.04.2007 reprezintă un refuz nejustificat, fapt ce impune ca pârâta să emită o hotărâre de admitere a cererii sale, în sensul acordării indemnizației de 100 lei lunar pentru fiecare an de strămutare.

În susținerea cererii reclamantul a depus adresa nr. -/2007, Decizia nr. 210/2002, Decizia nr. -/04.09.2002 și acte de stare civilă.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reclamantul este beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu arie de aplicabilitate între 06.09.1940 - 06.03.1945, iar beneficiarii Legii nr. 232/2006 sunt persoanele care au suferit cu începere de la data de 06.03.1945.

Prin sentința civilă nr. 558/CA/2007 instanța sesizată admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, reținând că în cauză competența revine, ca primă instanță, Tribunalului Constanța conform art.10 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.07.2007 pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.

La prima zi de înfățișare, reclamantul, a învederat instanței că obiectul cererii îl reprezintă "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtei la acordarea indemnizației stabilită de Legea nr.232/2006 care modifică și completează Decretul - Lege nr. 118/1990.

Prin sentința civilă nr.1316 bis din 18.12.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că în speță, reclamantul contestă refuzul pârâtei de a-i recunoaște un drept prevăzut de Legea nr. 232/2006, respectiv adresa nr. -/2007.

Instanța a constatat că prin Legea nr. 232/2006 s-a modificat Decretul - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările și completările aduse în anul 1998, în sensul: "Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 alin.1 lit. "a", "b" și "c" și alin.2 au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate".

Ori, reclamantul nu se încadrează prevederile Legii nr.232/2006, deoarece prin hotărârea nr. 210/09.09.2002 i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată și completată, act normativ care reglementează o altă categorie de persoane, respectiv pe cele persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Prin urmare, cele două acte normative reglementează distinct drepturile cuvenite celor două categorii de persoane care au avut de suferit de pe urma regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, (Legea nr. 189/200) și respectiv după 6 martie 1945. Decretul - Lege nr. 118/1990 modificat și completat prin Legea nr. 232/2006 ( în care nu se încadrează reclamanta).

Față de considerentele reținute, instanța a constatat că majorarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 232/2006 nu se aplică și în cazul reclamantului care este beneficiar al drepturilor reglementate de Legea nr. 118/2000, fapt pentru care refuzul pârâtei de a-i recunoaște dreptul prevăzut de Decretul - Lege nr. 118/1990 este justificat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul învederând că în mod greșit instanța a motivat soluția în dispozițiile Legii nr.232/2006, când obiectul cererii de judecată se întemeiază pe dispozițiile nr.OG242/2000.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând cauza în raport de motivul de recurs invocat și de prevederile art.3041Cod procedură civilă, ținând seama de înscrisurile depuse la dosarul de fond și de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat argumentele reclamantului, conform art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.

Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.

În consecință, Curtea constată neîntemeiată critica vizând nemotivarea în drept, încadrată în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cuprinsă în recursul reclamantului.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentul reclamant a solicitat acordarea drepturilor cuvenite conform legii nr.189/2000 la data de 08.04.2002 astfel că raportat la această dată,instanța de fond a constatat că i se cuvin toate drepturile din legislația specială aplicabilă în materie,cu începere de la data de 1 mai 2002 în conformitate cu disp.art.5 aceasta lege.

Perioada antamată de acesta în susținerile sale 28 noiembrie 2000 - 30 aprilie 2002 nu poate fi avută în vedere doar pe simplul argument legat de data adoptării unor acte normative ce au recunoscut vocația unor persoane la anumite drepturi bănești,respectiv nr.OUG242/28 noiembrie 2000 de modificare a nr.OG105/1999,în condițiile în care reclamantul a accesat această vocație la data de 08.04.2002 prin cererea formulată.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrative în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art.304 pct.9 sau 304/1 Cod procedură civilă, se va proceda la respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-,.5..B,.15, județul C, împotriva sentinței civile nr.1316 bis din 18.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, județul C, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond:,

Red.dec.jud.-

Tehnored. 2 ex./20.05.2008

Președinte:Adriana Gherasim
Judecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Constanta