Alte cereri. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.247
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea " " împotriva deciziei civile nr. 1395/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "Dr. "
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea intimatului, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul intimatului depune delegație și întâmpinare în două exemplare și arată că a solicitat luarea cauzei la amânări fără discuții întrucât cere acordarea unui nou termen de judecată în vederea comunicării întâmpinării cu contestatoarea.
Instanța respinge cererea formulată urmând a se relua cauza la rând, conform listei de ședință.
După reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă consilier juridic în reprezentarea intimatului, lipsă fiind contestatoarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Curtea de APEL TIMIȘOARA, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1417/59/18.12.2008, contestatoarea SC SA a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1395/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "Dr. " A, solicitând modificarea deciziei instanței de recurs în sensul admiterii plângerii formulate și fixarea unui nou termen de judecată în vederea analizării cauzei pe fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, recursul cu soluționarea căruia a fost investită Curtea de APEL TIMIȘOARA privea plângerea formulată de societatea contestatoare împotriva deciziei nr.3744/157C10/3235/18.08.2008, act jurisdicțional prin care i-a fost respinsă contestația în cadrul procedurii de cerere de ofertă inițiată de intimat pentru achiziționarea " de producere a oxigenului medical pentru stație de oxigen".
Arată că decizia recurată a avea în vedere faptul că, în condițiile art.278 alin.5 din nr.OUG34/2006, contestația a fost respinsă ca urmare a faptului că, societatea contestatoare nu s-a conformat solicitării Consiliului de a completa contestația cu informațiile solicitate de acesta. Subliniază că acesta a fost singurul motiv de respingere, așa zisa instanță de fond neanalizând contestația sub nici un alt aspect.
plângere împotriva acestei soluții, contestatoarea a arătat că, prin adresele 1270, 1271, 1272 din 01.08.2008 trimise recomandat cu confirmare de primire către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, deținând și dovada că aceste completări au fost primite de această instituție la 04.08.2008, a solicitat Curții de APEL TIMIȘOARA să constate că și-a respectat în termen obligațiile și să se dispună admiterea recursului și anularea deciziei
Față de acest probatoriu, instanța de recurs se găsea în situația prevăzută de art.312 alin.3 fraza 1 teza finală Cod procedură civilă, fiind vorba de o hotărâre pronunțată fără a intra în cercetarea fondului și deci, singura soluție posibilă era casarea deciziei cu cele două aspecte procedurale permise de legislație, adică: fie casarea cu trimitere spre rejudecare, fie casare cu reținere spre rejudecare (fiind incident și art.304 ind.1 Cod procedură civilă).
Consideră că soluția pronunțată este dată de greșeala materială a instanței de recurs care nu a verificat la dosarul cauzei existența documentelor solicitate în cadrul soluționării contestației de către. Dacă ar fi făcut acest lucru nu se putea pronunța decât în sensul admiterii recursului și, ulterior, să analizeze cauza prin prisma celorlalte probatorii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "Dr. " Aas olicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
Analizând actele dosarului, criticile contestatoarei " " prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, dispoziții conform "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", contestatoarea arătând că prin decizia civilă nr. 1395/15.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, instanța a respins plângerea formulată de " " împotriva soluției pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, iar soluția de respingere a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost "dată de greșeala materială a instanței de recurs care nu a verificat la dosarul cauzei existența documentelor solicitate în cadrul soluționării contestației de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor".
Contestatoarea a invocat, așadar, existența unei erori materiale, constând în omisiunea instanței de recurs de a examina"existența documentelor solicitate în cadrul soluționării contestației".
Curtea subliniază că admiterea contestației în anulare depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.
În acest sens, inclusiv noțiunea "greșeală materială" - menționată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - trebuie interpretată în sens restrictiv, pentru a evita extinderea nejustificată a cazurilor de desființare a unor hotărâri irevocabile.
În absența unei definiții legale a noțiunii de "greșeală materială", instanța apreciază că aceasta vizează exclusiv acele erori determinate - cu prilejul examinării cauzei - de nesesizarea, neobservarea de către instanța de recurs a unor înscrisuri atașate la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.
Necesitatea interpretării restrictive a noțiunii de "greșeală materială", - utilizată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - exclude din sfera acesteia eventualele greșeli în interpretarea normelor juridice, astfel încât o interpretare eronată sau contestabilă a dispozițiilor legale de către instanța de recurs nu poate constitui o greșeală materială în sensul utilizat de art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
În privința pretinsei greșeli materiale invocate de contestatoare, Curtea observă că " " nu a indicat care sunt documentele a căror existență la dosar nu a fost sesizată de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare a solicitat- În aceste condiții, nu este posibilă verificarea afirmației contestatoarei.
Întrucât contestatoarea nu a indicat care sunt acele documente pretins neanalizate de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare a solicitat-o, nu este posibilă nici stabilirea importanței pe care ar fi avut-o pretinsa ignorare a acestor înscrisuri de către instanță.
În aceste condiții, nu se poate reține că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială prin omisiunea de a examina "existența documentelor solicitate în cadrul soluționării contestației".
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că"admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat".
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că " în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care " a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1."
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea contestației în anulare și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge, ca fiind nefondată, contestația în anulare formulată de " " împotriva deciziei civile nr. 1395/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de " " împotriva deciziei civile nr. 1395/11.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.02.2009
Tehnored./05.03.2009
Ex.2
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA - judecători, Liber.
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
