Alte cereri. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.283
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ D și reclamantul domiciliat în Târgoviște, nr. 1, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr.1719 pronunțată la 1 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița.
Recursul reclamantului timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr.961 din 19 decembrie 2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului prin consilier juridic, conform delegației de reprezentare depusă la fila 20 dosar, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform chitanței nr.73307 din 20 februarie 2008 și timbru în cuantum de 0,15 lei, ce au fost anulate la dosar, de asemenea, depune la dosar practică judiciară în domeniu, respectiv xerocopie extras de pe decizia nr.663 din 7 februarie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și copie de pe sentința nr.43 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Curtea ia act de susținerile reprezentantului recurentei-pârâte, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul respingerii cererii formulată de reclamant.
Mai arată că a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a administrat nici un fel de probă cu referire la daunele morale solicitate. Cu privire la reținerea instanței cum că prin întârzierea nejustificată de primire a ajutorului social, reclamantul a suferit un prejudiciu moral, fapt ce i-ar fi produs o stare de anxietate, instanța nu avea cum să știe ce stare avea acesta la acea dată.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant, solicită respingerea acestuia.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.1719 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte, așa cum a fost restrânsă la termenul din 1 noimbrie 2007, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, fiind obligată pârâta să restituie originalul deciziei nr.3249/2007 emisă de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulți.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea formulată de reclamant, așa cum a fost restrânsă la 1.11.2007, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente cauzei, este întemeiată, după cum urmează:
Reclamantul a făcut dovada că, la primirea deciziei nr.3249/5.05.2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți la 28.05.2007 a solicitat pârâtei cu adresa nr.5645, filele 5-7 dosar, plata drepturilor sociale, așa cum i se stabiliseră prin această decizie și, deși a sesizat și forul ierarhic al pârâtei nu a obținut plata acestor drepturi decât în cursul procesului de față, în luna septembrie 2007, așa cum reiese din copiile cupoanelor de mandat poștal, anexate notelor scrise, însăși pârâta precizând că dispozițiile, în temeiul cărora a dispus aceste plăți, le-a comunicat abia în octombrie 2007.
Astfel că, întârzierea rezolvării unei cereri, îndreptățite a reclamantului este dovedită ca datorându-se culpei exclusive a pârâtei; cum acest capăt de cerere privind plata drepturilor sociale a fost rezolvat în cursul procesului, tribunalul a obligat pârâta să-i restituie reclamantului originalul deciziei nr.3249/05.05.2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pe care acesta a depus-o în original, ca anexă la cererea nr.5645/28.05.2007 prin care a solicitat plata drepturilor sociale, fila 5 dosar; restituirea acestei decizii impunându-se, cu atât mai mult cu cât prin această decizie s-a stabilit caracterul nerevizuibil al gradului de handicap stabilit reclamantului.
S-a mai reținut, că este îndreptățită și cererea reclamantului de acordare a daunelor morale, având în vedere că acesta, persoană cu handicap, prin întârzierea nejustificată de primire a ajutorului social a suferit un prejudiciu moral, constând în starea de anxietate și incertitudine provocată de refuzul pârâtei de a respecta dispoziția emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, comportamentul pârâtei fiind de natură a afecta însăși demnitatea reclamantului, drept ocrotit de lege, ceea ce face admisibilă cererea acestuia la reparații morale.
Cât privește cuantumul daunelor morale, tribunalul a apreciat că acestea trebuie să aibă un efect compensatoriu pentru reclamant, dar nu trebuie să reprezinte nici o amendă excesivă pentru pârâtă și le-a apreciat la suma de 3000 lei, la plata căreia a fost obligată pârâta, potrivit art.998 Cod civil.
Astfel că, potrivit art. 17 și 18 din Legea 554/2004, tribunalul a admis în parte, așa cum a fost restrânsă la termenul din 1.11.2007, cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta să-i restituie originalul deciziei nr.3249/2007 emisă de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și să-i plătească suma de 3000 lei reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței nr.1719 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița au declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D și reclamantului, după cum urmează:
Pârâta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât, instanța a admis cererea reclamantului cu privire la plata daunelor morale pe motivul că "acesta a suferit un prejudiciu moral, constând în starea de anxietate și incertitudine provocată de refuzul pârâtei de a respecta dispoziția emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți", motivarea acesteia neavând susținere deoarece, prin anxietate se înțelege o stare patologică de neliniște, de teamă nedeterminată, însoțită de tulburări psihologice.
Ori, instanța de fond a reținut că reclamantul a suferit o stare de anxietate în perioada în care nu și-a primit drepturile, fără ca această stare să fie dovedită cu acte medicale, depășindu-și astfel atribuțiile ce revin unei instanțe de judecată.
De asemenea, instanța în mod nejustificat a reținut că demnitatea reclamantului a fost afectată, fără a exista probe din care să reiasă că acest drept a fost încălcat de către pârâtă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a cererii formulată de reclamant.
Reclamantul a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 pr.civilă, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 2 și 3 din HG 268/2007, fiind o persoană cu handicap accentuat, trebuia să primească prestațiile conferite de lege, din oficiu, fără a fi supus umilințelor și bunului plac al salariaților autorităților publice, timp de șase luni.
A arătat recurentul-reclamant că fapta prejudiciabilă constă în executarea defectuoasă și cu întârziere a obligației de către debitorul prestației sociale.
Textul art.8 nu face distincție între un refuz datorat relei-credințe, neglijenței, birocrației sau altor cauze, acțiunea în contencios este datorată tăcerii sau abținerii de a răspunde și de aceea nu interesează cauza, motivul care a stat la baza refuzului autorității administrative.
Legea se referă la orice fel de prejudiciu, ceea ce conduce la concluzia că, indiferent de natura lui, patrimonială sau morală, poate și trebuie să fie reparat pe cale pecuniară. Acordarea indemnizației cu o întârziere de șase luni, și aceasta, numai după ce intimata a primit citația de la tribunal, i-a adus reclamantului prejudicii materiale, deoarece, pensionar fiind, nu și-a putut achiziționa medicația necesară afecțiunilor pe care le are și l-a pus în imposibilitatea de urma regimul alimentar indicat de medic.
Mai arată recurentul-reclamant că, injuriile, calomniile și umilințele la care a fost supus, înseamnă în esență, înfățișarea publică a unei imagini negativ deformată a persoanei acestuia, care i-au cauzat modificări producătoare de zbucium, neliniște.
În ceea ce privește prejudiciul moral, arată recurentul-reclamant, că existența acestuia este întotdeauna incertă, însă întinderea lui este o chestiune de apreciere după criterii raportate la fiecare caz în parte, neputându-se apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care trebuie să aprecieze o anume sumă globală.
Arată că, într-adevăr, este greu de evaluat prejudiciul moral în cazul atingerii onoarei și demnității, dar, drept criterii ce pot fi luate la stabilirea despăgubirii sunt influența pe care vătămarea cauzată o are asupra condițiilor de existență a victimei, profesia și starea materială, acesta fiind pensionar.
Deci, precizează recurentul-reclamant, repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare -invocând aici pct.6 din Recomandările CEDO care se adresează și țării noastre, respectiv juriștilor români și, îndeosebi, celor chemați să armonizeze dreptul nostru cu dreptul Comunității Europene.
Mai arată că, după pronunțarea sentinței s-a prezentat la sediul intimatei pentru a i se restitui originalul deciziei nr.3249/2007, dar funcționarii publici au refuzat să îl elibereze.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței, cu obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Motivele de recurs vizează existența și cuantumul daunelor morale așa încât, instanța de recurs va face o singură motivare răspunzând criticilor formulate de ambii recurenți.
Apreciem că instanța de fond a considerat în mod legal și temeinic faptul că întârzierea rezolvării unei cereri în privința unei persoane cu dizabilități a determinat o stare nervoasă, de anxietate și incertitudine provocată de refuzul pârâtei-recurente de a respecta întocmai și la timp dispoziția emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Considerăm că, existența condițiilor răspunderii civile delictuale au fost apreciate în mod legal de către instanța de fond, conduita pârâtei a fost de natură a afecta însăși demnitatea recurentului-reclamant, acordarea daunelor morale fiind necesară, cuantumul acestora fiind bine proporționat și stabilit de instanța de fond în limita sumei de 3000 lei, ținând cont de dispozițiile art. 998 cod civil cu aplic. art. 17 și 18 din Legea contenciosului administrativ.
Ca atare, sentința atacată este legală și temeinică, recurenta-pârâtă fiind obligată la daune morale, într-un cuantum stabilit corect, nefiind nevoie de o expertiză medico-legală mai ales că recurentul-reclamant nu cerea daune pentru agravarea stării de sănătate în mod permanent, ci pentru că a suferit o stare de nervozitate și anxietate în perioada în care nu și-a primit drepturile, aspecte dovedite prin înscrisurile depuse, cât și prin prezumție de către instanța de fond. În acest sens, instanța de fond nu și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, în mod justificat a reținut că demnitatea reclamantului - recurent a fost afectată, mai ales că este o persoană cu dizabilități și tocmai instituția care trebuia să îl ajute și să îl ocrotească cel mai mult, i-a încălcat drepturile sale.
În consecință, instanța de fond a stabilit în mod temeinic că a fost vătămat în drepturile recunoscute de lege, art.2 alin.2 și 3 din HG 268/2007, în sensul că fiind o persoană cu handicap și care primește un ajutor social din anul 1995, cu o dizabilitate accentuată, trebuia să primească prestațiile conferite de lege, din oficiu, recurenta fiind obligată în acest sens, și fără a fi supus umilințelor și bunului plac al funcționarilor autorității publice într-o perioadă lungă de timp.
Se poate observa că, acordarea indemnizației bănești cu o întârziere de 6 luni, pentru o persoană care are nevoi sporite, materiale cât și medicamente, i-a cauza acestuia prejudicii materiale, așa încât instanța de fond, considerăm că a pronunțat o sentință legală și temeinică, daunele morale în cuantum de 3000 lei fiind bine stabilite.
Întrucât, sentința este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare dintre cele învederate în art. 304 pct.1-9, cu aplic.art.3041pr.civilă, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate, respectiv atât cel făcut de reclamantul, cât și cel formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, împotriva sentinței nr. 1719 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.
Văzând că recursul a fost legal timbrat de către reclamant, iar pârâta fiind scutită de plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI cu sediul în Târgoviște, nr. 1, Județ D și reclamantul domiciliat în Târgoviște, nr. 1, Județ D, împotriva sentinței nr.1719 pronunțată la 1 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2ex./7.03.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
, -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
