Obligare emitere act administrativ. Decizia 284/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.284
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul MUNICIPIUL B - prin primar cu sediul în B, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.2438 pronunțată la 30 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B,-, Cod poștal -, Județ B și domiciliată în B,-, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigarea cauzei, au răspuns intimații reclamanți și personal și asistați de avocat din cadrul Baroului B, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurentul-pârât Municipiul B - prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus din partea recurentului-pârât, taxă de timbru în cuantum de 2,00 lei, conform chitanței nr.80357 din 25.02.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost atașate la dosar.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare, respectiv, excepția tardivității declarării recursului și cea a lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat recursul.
Apărătorul intimaților-reclamanți, în ceea ce privește excepția tardivității recursului, arată că, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar, hotărârea a fost comunicată la 17 decembrie 2007, iar recursul a fost înregistrat la 30 decembrie 2007, deci, în afara termenului prevăzut de lege.
Privitor la excepția lipsei de reprezentant, recursul trebuia semnat de Primarul Municipiului B, ori acesta conține doar semnătura consilierului juridic și potrivit art. 3021lit.d pr.civilă solicită constatarea nulității recursului.
Mai susține apărătorul intimaților-reclamanți că, potrivit art. 3021lit. c pr.civilă, acest recurs nu conține niciun fel de motiv în sensul nelegalității sentinței pronunțate de instanța de fond.
De asemenea, precizează că s-a făcut dovada proprietății terenului în litigiu, pentru care primăria percepe taxe și impozite, totodată se arată că nici la acest moment nu s-a eliberat autorizarea de construire.
În consecință, în cazul în care se trece peste excepția nulității recursului, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat. Cu cheltuieli de judecată, depunând acte în acest sens.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.11625/2006 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanții și au solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul B, reprezentat prin Primar, pe cale de ordonanță președințială să fie obligat pârâtul să emită autorizație de demolare pentru imobilul din B,- și autorizație de construcție pentru noul imobil la aceeași adresă.
În motivarea cererii s-a arătat că, reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în B,-, conform unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, terenul aferent are o suprafață de 756, însă, la efectuarea documentației tehnice necesare vânzării, suprafața măsurată a fost de 715, motiv pentru care Primăria refuză să emită autorizație de demolare și de construcție pentru imobil, susținându-se că urgența cererii este justificată de faptul că au început demult timp demersurile pentru construcția unei case, au cumpărat materiale de construcție, ce sunt depozitate în curte, fiind în imposibilitate de a finaliza construcția.
La termenul din 6 decembrie 2006, reclamanții și-au precizat cererea în sensul că solicită obligarea pârâtului să le emită certificat de urbanism pentru autorizația de desființare a clădirii - locuință plus anexă- precum și certificat de urbanism pentru eliberarea autorizației de construcție parter și mansardă.
Urmare invocării din oficiu, de către instanță a excepției de necompetență materială, Judecătoria Buzău, prin sentința nr.573 din 31 ianuarie 2007 a admis această excepție și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrsativ, întrucât, între părți există un litigiu întemeiat pe dispozițiile Legii 554/2004, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzău, prin sentința nr.1236 din 28 mai 2007 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtă să elibereze reclamanților autorizații de demolare a imobilului din-, respectiv, de construire a unui nou imobil la aceeași adresă, reținându-se că, și au devenit proprietarii imobilului din B, în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, imobilul fiind format din două corpuri de casă și teren în suprafață de 756, iar refuzul Primăriei de a emite cele două autorizații este abuziv în condițiile în care, reclamanții au înscris imobilul la Biroul de Carte funciară, dreptul lor devenit opozabil erga omnes.
Această soluție a fost recurată de Primăria Municipiului B, cale de atac ce a fost admisă de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.804 din 24 iulie 2007, sentința nr.1236 din 28 mai 2007 a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la instanța de fond, întrucât judecătorul fondului a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv a acordat reclamanților ceea ce nu au cerut, respectiv a obligat recurenta la emiterea autorizațiilor de demolare și de construcție, în loc de certificate de urbanism, fără de care nu se pot elibera autorizațiile. De asemenea, s-a reținut că, instanța de fond nu a soluționat excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, respectiv cea a necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și a lipsei procedurii prealabile.
Tribunalul Buzăua reînregistrat cauza sub nr-, iar în fond după casare a pronunțat sentința nr.2438 din 30 octombrie 2007 prin care a respins excepțiile invocate de Municipiul B- prin Primar, a admis acțiunea reclamanților, a obligat pe pârâtă să emită certificat de urbanism privind demolarea și autorizație de demolare pentru imobilul situat în B,-, precum și să emită certificat de urbanism pentru lucrările de construire și autorizația de construire pentru un imobil nou, parter plus mansardă pentru același amplasament, pe numele reclamanților.
A reținut instanța de fond, că cei doi reclamanți sunt proprietarii unui imobil format din casă de locuit și teren în suprafață de 715,44 conform contractului de întreținere autentificat sub nr.1361 din 3 mai 1996, au solicitat pârâtei eliberarea înscrisurilor necesare demolării construcției vechi și construirii unui imobil în regim parter și mansardă pe același amplasament, însă, pârâta refuză de a emite înscrisurile solicitate, iar și nu pot intra în legalitate, în ceea ce privește demolarea și construirea locuinței, constatându-se că refuzul este nejusitificat, iar reclamanții vătămați în drepturile lor.
Referitor la cele două excepții invocate de către pârâtă s-a reținut că sunt neîntemeiate, întrucât, potrivit legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată întru-un drept al său, ori într-un interes legitim de către o autoritate publică prin nesoluționarea unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, iar înscrisurile la care fac referire cei doi reclamanți sunt acte enumerate de Legea 554/2004, act normativ în temeiul căruia s-a formulat cerere prealabilă, ce a fost soluționată nefavorabil de către pârâtă.
Împotriva sentinței nr.2438 din 30 octombrie 2007 s-a declarat recurs de Municipiul B, prin consilierul jurdic, solicitându-se admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că Primăria a eliberat certificatele de urbanism pentru desființare clădiri, respectiv, construire imobil în regim parter și mansardă, la data de 20 august 2007, certificate ce au fost înmânate reclamanților în fața executărului judecătoresc, aceste documente sunt cele ce furnizează date privind situația juridică a terenului, fiind la latitudinea organului administrativ să stabilească condiții referitoare la situația juridică a terenului, iar în ceea ce îi privește pe reclamanți, imobilul pe care l-au dobândit prin contractul de întreținere din 1996, respectiv terenul, nu-l dețin în proprietate, ci în folosință 100 și cu chirie, restul de 131,50, pentru teren fiind îndreptățiți să uzeze de procedura prevăzută de art. 36 din Legea 18/1991 Republicată, întrucât, vânzătorii G și nu aveau proprietatea terenului ce a făcut obiectul contractului de întreținere, neputând deci, transmite acest drept.
La data de 21 ianuarie 2008, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității căii de atac și a motivării recursului, precum și nulitatea recursului, întrucât nu este semnat de reprezentantul legal al recurentului, ci de o persoană fără calitate.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului, întrucât nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în afara susținerii potrivit căreia, contractul de întreținere este nevalabil, declararea căii de atac neconstituind decât o modalitate de tergiversare a situației soților, iar faptul că s-a susținut că au fost eliberate certificatele de urbanism este doar parțial adevărat, pârâta nefăcând altceva decât să aducă la îndeplinire o hotărâre irevocabilă pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul -.
Urmare invocării excepției nulității recursului, Curtea a dispus prin încheierea din 29 ianuarie 2008 ca reprezentantul legal al recurentului să precizeze dacă înțelege să-și însușească calea de atac formulată, comunicându-se și copie de pe întâmpinare, însă, până la termenul din 26 februarie 2008, Primarul Municipiului B nu a precizat dacă înțelege să își însușească recursul declarat de consilierul juridic din cadrul Municipiului
Curtea, analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat, constată următoarele:
Potrivit art. 3021pr.civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, mențiunile expres enumerate de acest text de lege, printre care și semnătura, prevăzută la litera a articolului precizat.
Recursul cu care a fost investită Curtea de APEL PLOIEȘTI poartă doar semnătura și ștampila profesională a consilierului juridic, persoană ce nu reprezintă în instanță unitatea administrativ teritorială - Municipiul B, și nu a fost mandatată special să formuleze în numele pârâtului, calea de atac, la dossar neexistând o dovadă în acest sens.
Unitățile administrativ-teritoriale cum sunt și municipiile, au personalitate juridică și sunt reprezentate în instanță de către primar, conform art. 21 (2) și (3) din Legea 215/2001 Republicată, valabilitatea investirii instanței fiind deci, condiționată de identitatea dintre persoana ce semnează acțiunea sau calea de atac și primar, însă în cauza de față, recursul nu a fost semnat și nici însușit de către Primarul Municipiului B, astfel că, lipsește mențiunea obligatorie a semnăturii prevăzută de art. 3021lit.d pr.civilă, lipsă ce este sancționată expres cu nulitatea cererii de recurs sancțiune ce nu poate fi înlăturată, Primarul neexprimându-și punctul de vedere cu privire la însușirea sau nu a căii de atac, cu consecința promovării valabile a recursului.
Având în vedere că cererea de recurs nu este semnată de reprezentantul legal al recurentei, iar consilierul juridic nu a fost mandatat special să promoveze calea de atac, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3021, lit.d pr.civilă, astfel că, va admite excepția invocată de către intimații-reclamanți și va constata nulitatea recursului, apreciind de prisos a se mai pronunța asupra excepției tardivității și asupra fondului căii de atac.
Întrucât, urmează a se constata nulitatea recursului, în sarcina recurentului reținându-se culpa procesuală, conform art. 274 pr.civilă, va fi obligat acesta la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cunatum de 263, 81 lei, ce reprezintă onorariu apărător ales, taxe poștale, contravaloare combustibil, deplasare la instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - prin Primar cu sediul în B, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.2438 pronunțată la 30 octombrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B,-, Județ B și domiciliată în B,-, Județ B, conform art.3021alin.1 lit.d) pr.civilă.
Obligă recurentul la 263,81 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./4 martie 2008
f- Tribunal
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
