Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 291/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 291
Ședința publică din data de 26 februarie 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnnească, nr. 166, jud. împotriva sentinței nr. 1696 din data de 30 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -.4, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința nr.1696 din data de 30 octombrie 2007 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis cererea reclamantei - SRL Târgoviște în contradictoriu cu pârâta D, a anulat deciziile nr. 52/3.11.2006 și nr. 4/19.10.2006, decizia de impunere nr. 346/14.09.2006 și dispoziția de măsuri nr. 4094/14.09.2006 emise de pârâtă, fiind totodată obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3600 lei reprezentând onorariu avocat și expertiză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a considerat că expertiza efectuată în cauză a răspuns obiectivelor stabilite de instanță și obiecțiunilor formulate.
Astfel, având în vedere calitatea de specialist a expertului, instanța de fond a considerat că, constatările și concluziile acestuia ca și temeiurile pe care au fost fondate conduc la convingerea că aceasta exprimă un punct de vedere corect în privința sumelor datorate de către reclamantă la bugetul de stat, din cele care fac obiectul prezentei contestații. Astfel, suma de 26.261 lei având caracterul avansului plătit nu are caracterul unei cheltuieli pentru a face obiectul deductibilității sau neductibilității, iar această sumă nefiind înregistrată în evidența contabilă sub aspectul cheltuielilor, nu are consecință fiscală pentru a se stabili profit impozabil suplimentar și nici majorări de neplată în termen.
Legat de cheltuielile de utilități prima instanță a reținut că acestea au la bază documente justificative, organul de control neținând seama de contractele de comodat, și sunt deductibile din punct de vedere fiscal, iar pentru acestea nu se datorează impozit pe profit suplimentar și nici majorări de întârziere atâta timp cât nu există oligație fiscală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că suma de 26.261 lei reprezentând venit impozabil suplimentar, a fost stabilită în sarcina intimatei reclamante întrucât aceasta a înregistrat în contabilitate operațiuni care exced obiectului de activitate. Atâta timp cât agentul economic nu are înregistrată în actul constitutiv activitatea pentru care s-a făcut aprovizionarea, oridce document care se dorește a fi document justificativ care să stea la baza înregistrărilor în contabilitate, nu are bază legală.
În acest context, în opinia recurentei, nu importă faptul că s-au făcut aprovizionări și s-au întocmit facturi fiscale completate corespunzător, ci faptul că nu puteau fi efectuate aceste operațiuni dacă nu fac parte din obiectul de activitate al societății.
Stabilirea obligației principale-impozitul pe profit, generează și accesorii la care intimata-reclamantă a fost obligată la plată de către inspectorii fiscali, conform prevederilor art.115 (actualmente art.119 și urm.) din nr.OG92/2003, modificată și completată.
Un al doilea motiv pentru care instanța de fond a dispus admiterea contestației face referire la cheltuielile de utilități pentru care, în mod greșit s-a considerat că aceste cheltuieli au la bază documente justificative, contractele de comodat, de care inspectorii fiscali nu au ținut cont.
Cu privire la acest aspect recurenta precizează că intimata-reclamantă nu a contestat această situație nici pe cale administrativă, nici în cererea inițială adresată instanței de judecată, fapt care conduce la concluzia că aceste critici nu fac obiectul cauzei și exced celor două capete de cerere deduse judecății. Astfel, instanța a pronunțat asupra unui aspect care nu s-a menționat în cererea inițială.
Confuzia provine din faptul că, în mod eronat, atâta vreme cât nu a criticat acest aspect, intimata reclamantă a fixat ca obiectiv al expertizei " 1. să se determine caracterul deductibil al cheltuielilor reprezentând abonament post telefonic, impozit datorat, facturi emise de a, Distrigaz, RAGC, Casa de la ". Verificând și acest aspect, expertul desemnat a ajuns la aceeași concluzie greșită, considerând că în mod legal societatea a înregistrat ca fiind deductibile cheltuielile reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizorii enumerați mai sus.
A mai precizat recurenta că instanța de fond a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind contestarea sumei de 1544 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar, aferent contravalorii amortizării nedeductibile. Cu toate acestea, instanța a dispus anularea actelor administrativ fiscale fără a motiva hotărârea nici în drept nici în fapt.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recutate în sensul desființării ei iar pe fond respingerea contestației și menținerea actelor administrative fiscale contestate, ca fiind legale și temeinice.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză precum și probele avute în vedere de instanța de fond, în special expertiza financiar contabilă efectuată în cauză, se constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății, admițând contestația fiscală formulată de reclamanta - SRL Târgoviște și a dispus anularea deciziilor nr. 52/3.11.2006, 4/9.10.2006, a deciziei de impunere nr. 346/14.09.2006 emise de D, având la bază expertiza și concluziile acesteia, clarificând în mod cert cuantumul sumelor datorate de către intimată la bugetul de stat.
Din concluziile raportul de expertiză a rezultat că - SRL, chiar după obiecțiunile și răspunsul la acestea formulat de către expert, nu datorează nicio sumă la bugetul de stat din cele ce fac obiectul prezentei contestații fiscale.
Ca atare, s-a apreciat în mod legal și corect faptul că suma de 26.261 lei având caracterul avansului plătit nu are caracteristicile unei chetuieli deductibile, iar această sumă nefiind înregistrată în evidența financiar-contabilă a societății respective, sub aspectul cheltuielilor, nu are consecință fiscală de a se stabili profit impozabil suplimentar, nici impozit pe profit suplimentar sau alte accesorii fiscale.
Cu privire la cheltuielile de utilități, instanța de fond a considerat că din probele administrate aceastea au la bază documente justificative, organele fiscale neavând în vedere contractele de comodat încheiate în mod legal de societatea petentă și care, sunt deductibile din punct de vedere fiscal, deci nu se datorează impozit pe profit suplimentar și nici majorări de întârziere, nefiind vorba de o obligație fiscală.
Ținând seama că sentința recurată este legală și temeinică și pentru care nu există niciun motiv de casare sau modificare în sensul art 304 pct.1-9 cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, urmează a se constata netemeinicia recursului, ce va fi repsins în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Văzând că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnnească, nr. 166, jud. împotriva sentinței nr. 1696 din data de 30 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. - -, -.4, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
G - - - - -
Grefier
- -
Red. / - 2ex./19.03.2008
Dosar fond nr- - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond,
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Tănăsică Elena Nițu Teodor
