Alte cereri. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.298/CA
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în B, A I nr.6, -.5, sector 3, NR.-, împotriva sentinței civile nr. 476 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, domiciliat în T,-, Bl.5,.A,.7, județ T, cu domiciliul în T,-, Bl.17,.B,.13, județul T, cu domiciliul în T,-, Bl.19,.D,.3, județul T,domiciliat în T,-, -.2,.K,.5, județ T, intimat - pârât COMISARIATUL REGIONAL, cu sediul în C,- Bis, județ C, având ca obiect alte cereri primă de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp. art.242 alin.2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat în contencios administrativ de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr. 2841/88/15 noiembrie 2007, reclamanții, și au chemat în judecată MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - Garda Financiară - Comisariatul General și Comisariatul Regional C, pentru a se dispune obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru perioada 2001 - 2006, actualizată în raport de rata inflației până la data plății efective.
In motivare, reclamanții au aratat că, în perioada menționată au avut calitatea de funcționari publici, calitate în care aveau dreptul la o primă de vacanță, odată cu solicitarea concediului de odihnă, conform prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, forma în vigoare și respectiv art. 33 alin. 2 din același act normativ, în redactarea aplicabilă în perioada 2002 - martie 2004.
Au mai susținut reclamanții că aceste prevederi au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință din prezenta cauză, prin procedura suspendării instituită inițial de prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, iar începând cu anul 2002, măsura suspendării a fost menținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr.511/2004, și prin art. 5 alin. 1 din Legea nr. 380/2005, legi ale bugetului de stat care prevăd că, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie a anului care are aplicabilitate Legea bugetului respectiv, astfel că dreptul de acorda indemnizația pentru concediul legal de odihnă se naște, ținând cont de suspendările prevăzute în legile bugetului din fiecare an, după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă și care deschide în mod obligatoriu, dreptul la acordarea indemnizației, inclusiv la plata primei de vacanță.
In continuare, se argumentează că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii ce face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și cum acest drept a fost obținut prin lege nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu, acele suspendări succesive contravenind dispozițiilor art. 53 alin. 2 și art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituția României.
Cu alte cuvinte, potrivit acestor texte constituționale precum și textele invocate din legile speciale în materie, prima de vacanță este un drept câștigat, care nu poate fi anulat, restrâns, limitat, cu atât mai mult nu poate fi suspendat în lanț, cu încălcarea fragrantă a legii.
Or, contrar acestor dispoziții, legislativul (prin legile nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr. 507/2003, și nr. 511/2004 a anulat acest drept în mod nelegal.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar, în copie, adeverința nr. 18850 din 19 decembrie 2o07.
In apărare, Garda Financiară - Comisariatul General a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială.
Prin sentința civilă nr.476/29.02.2008, Tribunalul Tulceaa respins excepția de necompetență materială ca nefondată; a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Garda Financiară Comisariatul General, Comisariatul Regional
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada în care acesta a avut calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte pe parcursul anilor 2004, 2005 și 2006, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
S-a respins capătul de cerere privind plata primei de vacanță pentru anii 2001, 2002 și 2003 pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de fond a reținut în raport cu probele administrate că, potrivit art.33 alin.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, dar aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv pentru o serie de acte normative, respectiv prin art. 3 alin.1 din OUG33/2001 în vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. 3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 în vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005.
Cu toate acestea, deși aplicarea textului de lege menționat a fost suspendată nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstacolați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Insă, din adeverința nr. 18850 din 19 decembrie 2007, rezultă că, în perioada 14 iulie 2000 - 1 ianuarie 2004, reclamanții au avut calitatea de funcționari publici în cadrul T, în timp ce, prin adresa nr. -/TL/13 februarie 2008, se confirmă calitatea de funcționari publici a acelorași reclamanți în cadrul Comisariatului Regional C - Garda Financiară T în intervalul 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
În consecință, cum raporturile de serviciu au fost stabilite în perioada 14 iulie 2000 - 1 ianuarie 2004, cu P T, rezultă că în ceea ce privește prima de vacanță aferentă acestui interval pârâții chemați în judecată prin cererea în discuție nu au calitate procesuală pasivă, urmând a fi admisă excepția invocată la termenul de judecată din 29 februarie 2008.
Relativ la excepția de necompetență materială, este de subliniat că, întrucât raportul de serviciu a fost stabilit cu Comisariatul Regional C, ce nu este o instituție sau autoritate centrală, iar Ministerul Economiei și Finanțelor figurează în cauză în calitatea sa de ordonator principal de credite, pentru a se asigura opozabilitatea, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr.476/2008 a Tribunalului Tulceaa formulat, în termen legal, recurs pârâta Garda Financiară - Comisariatul General B, în temeiul disp. art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, deoarece drepturile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate, potrivit prevederilor nr.OUG92/2004, de asemenea solicită analizarea cauzei sub toate aspectele sale.
Intimații reclamanți, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.32 alin. 2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999) funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 alin.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context,examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o, nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Susținerea recurentei în sensul că, primele de vacanță au fost acordate greșit, întrucât nu sunt drepturi de natură salarială, nu poate fi reținută, întrucât acest drept a fost prevăzut prin art.32 (34) din Legea nr.188/1999 a Funcționarilor Publici.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, cu sediul în B, A I nr.6, -.5, sector 3, NR.-, împotriva sentinței civile nr. 476 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți, domiciliat în T,-, Bl.5,.A,.7, județ T, cu domiciliul în T,-, Bl.17,.B,.13, județul T, cu domiciliul în T,-, Bl.19,.D,.3, județul T,domiciliat în T,-, -.2,.K,.5, județ T, intimat - pârât COMISARIATUL REGIONAL, cu sediul în C,- Bis, județ C, având ca obiect alte cereri primă de vacanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28 mai 2008
jud.fond. / a
red.dec.jud.
2ex/16.06.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
