Alte cereri. Decizia 296/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.296/CA
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de reclamanta - - -, cu sediul în localitatea T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2345 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ () -, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.197/2008 și intimata-pârâtă prin consilier juridic, în baza delegației nr.-/-/10.04.2008.
Procedura legal îndeplinită, conform art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurenta prin avocat depune la dosar chitanța nr.-/08.05.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și aplică timbre judiciare mobile în valoare totală de 0,30 lei. Arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă președintele completului de judecată declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurentă, avocat susține concluzii de admiterea recursului astfel cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr.2345/2007 a Tribunalului Constanța și pe cale de consecință, modificarea în tot
a sentinței recurate. În esență, arată că instanța a analizat greșit speța dedusă judecății, greșita analiză a textele de lege invocate, întrucât dispozițiile reținute de aceasta în motivarea respingerii acțiunii sunt interpretate în mod subiectiv, prin excluderea dispozițiilor legale invocate. Solicită instanței de recurs analizarea speței într-un context pragmatic, cu consecința admiterii recursului și modificarea sentinței atacate și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având cuvântul pentru intimata-pârâtă, consilier juridic susține concluzii de respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. În esență, corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legale în decizia contestată. Problema se pune dacă de la data calculării acestor majorări și până la data plății efective, reclamanta-recurentă ar trebui să plătească majorări, raportat la data finalizării perioadei de inspecție fiscală 15.06.2006 și data efectivă a plății 2.03.2007. Față de susținerea recurentei-reclamante conform căreia în data de 01.03.2007 achitat diferențele suplimentare de plată stabilite prin Decizia de impunere, urmează a se observa că sumele au fost achitate în data de 02.03.2007.
În replică, apărătorul recurentei arată că pentru perioada scursă între data terminării inspecției și data plății efective, Codul d e procedură fiscală prevede indirect din interpretarea per a contrario a art.109 coroborat cu 107 și art.45. imposibilitatea stabilirii unor diferențe de plată (accesorii).
Instanța lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta - - T, a contestat decizia nr.42/2007 emisă de ANAF - B, ca soluție dată contestației formulată împotriva deciziilor de impunere -/12.03.2007, înregistrată sub nr.69557/15.03.2007, emisă de ANAF, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 9.06.2006 a fost inițiate o inspecție fiscală a societății reclamante înscrisă în Registrul unic de control la poziția nr.72, perioada verificată fiind 01.01.2004 - 30.06.2006.
Inspecția fiscală s-a finalizat la 15.09.2006, dată la care ar fi trebuit întocmit și ar fi trebuit ca reclamanta să primească raportul de inspecție fiscală.
Acest raport însă nu l-a primit la data de 9 februarie 2007, plătind sumele consemnate a fi datorate către bugetul statului la data de 1 martire 2007, dovadă fiind cele patru ordine de plată atașate:1040-1043/1.03.2007, adică cu patru zile mai devreme față de termenul scadent legal și precizat în decizia de impunere nr.18/6.02.2007, pct.4, adică înainte de 5 martie 2007, care ar fi fost termenul limită scadent.
Ulterior plății efectuate de reclamantă ca urmare a deciziei de impunere nr.18/2007 și a raportului de inspecție fiscală (ale căror dispoziții le-a respectat întocmai), a primit decizia nr.120.307 la data de 15.03.2007 prin care i se impune a plăti suma de 34.646 RON, reprezentând obligații fiscale accesorii și anume majorări întârziere, aplicate celor sumelor (principale) pe care le-a plătit cu OP-urile nr.1040-1043/01.03.2007 și stabilite ca atare prin decizia nr.18/2007.
Temeiul de drept invocat de către organul emitent este art.86 lit.c și art.116 din OG 92/2003, uitând că există un text de lege derogator (și anume art.109, 107 și 45 Cod procedură fiscală) care reglementează acea situație specială în cazul în care diferențele de plată datorate de contribuabil la bugetul statului sunt stabilite în urma unei inspecții fiscale, astfel că data de referință pentru stabilirea acestora este data comunicării lor de către organul competent.
Către societatea reclamantă, raportul de inspecție fiscală și decizia nr.18/2007 au fost comunicate la 9.02.2007. Astfel că de la data finalizării perioadei de inspecție fiscală (15.09.2006) și până la data plății efective (01 martie 2007) nu datorează nici un fel de obligații accesorii de plată, întrucât a respectat termenul scadent stabilit corect și legal prin decizia de impunere nr.18/2007 pct.4 (conf. art.109 (2) lit.a Cod procedură fiscală) și anume data de 5 lunii următoare celei în care au fost comunicate diferențele stabilite prin decizia de impunere comunicată, adică până la 5 martie 2007 (comunicarea fiind făcută pe 9 februarie 2007).
În baza art.107 Cod procedură fiscală, inspecția fiscală conține toate diferențele în plus/în minus constatate până la terminarea acesteia, ceea ce s-a și întâmplat, în sensul că decizia nr.18/2007 conține obligații de plată (inclusiv accesorii) până la 15.09.2006.
Pentru perioada scursă între data terminării inspecției fiscale și data plății efective Codul d e procedură fiscală prevede indirect (din interpretarea per a contrario a art.109 coroborat cu art.107 și art.45) imposibilitatea stabilirii unor diferențe de plată (accesorii) întrucât logic este ca niciodată data comunicării raportului și deciziei aferente nu poate fi controlată de contribuabil și nici efectele întârzierii comunicării acesteia nu pot fi suportate de acesta, întrucât culpa în comunicarea tardivă (aprox 5 luni de la data terminării inspecției) nu-i poate reveni contribuabilului.
Reclamanta solicită a se verifica și a se reține că nu există nici o culpă a acesteia pentru care obligațiile stabilite în decizia 18/2007 nu au fost plătite la 15.09.2007 (necomunicarea acesteia și a raportului de inspecție fiscală la data respectivă, nefiind culpa reclamantei, nu a comis nici o faptă ilicită, în sensul că nu a încălcat nici legea (art.109 Cod procedură fiscală) și nici condițiile stabilite în decizie (pct.4).
Reclamanta arată că nu putea plăti niște obligații neindividualizate încă, și cu atât mai puțin obligațiile accesorii acestora. În consecință nici legătura de cauzalitate cerută ca și condiție de existență a răspunderii nu poate exista în acest context.
Au fost depuse în copie decizia nr.42/8.02.2007 emisă de ANAF, contestația administrativă, decizia nr.-/12.03.2007, decizia de impunere nr.18/2007 și raportul de inspecție fiscală nr.-/6.02.2007 și concluzii scrise.
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2345/13.12.2007 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta
Examinând contestația în raport de înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a apreciat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.42/8.06.2007 a ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, a fost respinsă contestația formulată de petenta, împotriva deciziei nr.-/12.03.2007, referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale, înregistrate la. sub nr.69557/15.03.2007, prin care s-au calculat în sarcina contestatoarei obligații accesorii de plată în sumă totală de 2.504 lei noi majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și 32.142 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe venit persoane juridice nerezidente.
Actul prin care au fost individualizate obligațiile de plată reprezintă impozitul pe profit și impozitul pe venit persoane juridice nerezidente, asupra cărora au fost calculate majorări de întârziere contestate, este decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscală nr.18/6.02.2007, vizând perioada 15.09.2006 - 2.03.2007, respectiv 168 zile.
Potrivit disp. art.115 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, rep. și modificate pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
În conformitate cu art.116 alin.1, majorările de întârziere se calculează pe fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
În speță, petenta contestatoare a susținut că nu trebuie să suporte plata majorărilor de întârziere pentru perioada cuprinsă între data terminării inspecției fiscale finalizate prin emiterea deciziei de impunere nr.18/6.02.2007 și data plății efective, întrucât nu a depășit termenul de plată pentru achitarea obligațiilor fiscale principale suplimentare stabilite prin decizia de impunere mai sus menționată.
Ori, potrivit disp. art.103 alin.9 din OG92/2003 contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală, iar prin.109 alin.2 sunt reglementate termenele de plată în sensul că, pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acesteia.
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că, la data stabilită ca termen de plată, prin decizia de impunere nr.18/16.02.2007, reclamanta contestatoare avea obligația de a plăti diferențele suplimentare de plăți stabilite în urma inspecției
fiscale, acest termen nefiind relevant pentru calculul accesoriilor aferente diferențelor suplimentare de plată.
Prin urmare, împrejurarea că au fost achitate diferențele suplimentare de plată înainte de termenul de plată stabilit, prin decizia de impunere nr.18/6.02.2007 nu prezintă relevanță în ceea ce privește majorările de întârziere pentru perioada cuprinsă între 15.09.2006 până la care au fost calculate accesorii și data de 2.03.2007, data plății efective a diferențelor suplimentare de plată.
Împotriva sentinței civile nr.2345/2007 a Tribunalului Tulceaa formulat, în termen legal, recurs reclamanta - - - T, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate, în temeiul art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, întrucât dispozițiile legale reținute de instanța de fond în motivarea respingerii acțiunii sunt interpretate în mod subiectiv, prin excluderea dispozițiilor legale.
Susține recurenta că instanța de fond a selectat preferențial dispozițiile legale pentru a-și motiva soluția, fără a se raporta efectiv la speța dedusă judecății și la specificul obligațiilor fiscale ca și mod de individualizare al acestora.
Mai mult, dispozițiile art.115 și 116 Cod procedură fiscală invocate de instanță ca și temei nu au conținutul reținut de instanță în motivare ci acestea se referă la cu totul alte aspecte care nu au legătură cu speța dedusă judecății.
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.2345/2007 atacată, ca legală și a actelor administrative atacate ca legal și temeinic încheiate.
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârii primei instanțe, se reține că recursul formulat este fondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.45 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 Republicată
privind Codul d e procedură fiscală ce reglementează opozabilitatea actului administrativ fiscal,actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Art.109 alin.1,2 și 3 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 în referire la raportul privind rezultatul inspecției fiscale stipulează faptul că rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.
La finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.
Deciziile prevăzute la alin. (2) se comunică în termen de 7 zile de la data finalizării raportului de inspecție fiscală.
In referire la termenele de plată același act normativ precizează faptul că creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute deCodul fiscalsau de alte legi care le reglementează,pentru diferențele de obligații fiscale
principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare.
Raportat la aceste texte incidente în cauza dedusă judecății se constată că din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că raportul privind rezultatul inspecției fiscale finalizate la data de 15.09.2006 a fost comunicat recurentei contestatoare la data de 9 februarie 2007,sumele consemnate a fi datorate către bugetul statului au fost achitate la data de 1 martie 2007, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei,respectiv cu patru zile mai devreme față de termenul scadent legal - 5 martie 2007 - termen precizat de altfel și în conținutul deciziei de impunere nr.18/06.02.2007.
Cu toate acestea ulterior i se comunică decizia nr.120.307 la data de 15.03.2007 prin care i se impune a plăti suma totală general decizii de 34.646 RON, reprezentând obligații fiscale accesorii și anume majorări întârziere, pentru perioada cuprinsă între data de 15.09.2006 și aceea de 02.03.2007 respectiv 169 de zile,majorări aplicate sumelor stabilite ca atare prin decizia nr.18/06.02.2007 și achitate conform celor patru ordine de plată la data de 01.03.2007 anterior termenului legal de scadență.
Cum din probatoriul administrat rezultă faptul că societății recurente, raportul de inspecție fiscală și decizia nr.18/06.02.2007 i-au fost comunicate la 9.02.2007, condiții în care ea nu datorează din momentul finalizării perioadei de inspecție fiscală respectiv data de 15 septembrie 2006 și până la data plății efective,aceea de 01 martie 2007 nici un fel de obligații accesorii de plată, deoarece a respectat termenul scadent stabilit corect și legal prin decizia de impunere nr.18/06.02.2007 pct.4 potrivit art.109 2 lit.a Cod procedură fiscală și anume data de 5 lunii următoare celei în care au fost comunicate diferențele stabilite prin decizia de impunere comunicată, adică până la 5 martie 2007.
De remarcat faptul că în conformitate cu disp.art.107 Cod procedură fiscală, inspecția fiscală a avut în vedere toate diferențele în plus/în minus constatate până la terminarea acesteia, astfel că decizia nr.18/06.02.2007 a stipulat toate obligațiile de plată (inclusiv accesorii) până la data de 15.09.2006.
Pentru perioada scursă între data terminării inspecției fiscale și data plății efective nu se pot institui diferențe de plată (accesorii) atâta timp cât necomunicarea în timp util, legal a raportului și deciziei aferente nu poate fi imputată contribuabilului astfel că efectele întârzierii comunicării nu pot fi puse în sarcina recurentei contestatoare.
Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate, urmează a se constata ca hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației cu consecința anulării deciziei nr.42/2007 a - B precum și a deciziei nr.12.307/12.93.2007 a -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - - -, cu sediul în localitatea T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.2345 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ () -, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect contestație.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr.42/2007 a - B și decizia de impunere nr. -/12.03.2007 a - ANAF.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier - -,
Conf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă Semnează Grefier șef:
jud.fond. /
red.dec.jud.
4 ex/26.06.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
