Anulare act administrativ fiscal. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.295/CA
Ședința publică de la 26 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de contestatorul, cu domiciliul ales la sediul societății civile de avocați &, cu sediul în C,-, etaj 2, împotriva sentinței civile nr.1056 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul înC, str. - nr.18, județ C, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - DIRECTIA REGIONALA VAMALA, cu sediul în B, sector 1, nr.13, AGENȚIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, B, sector 5,-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentul-contestator, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, timbrat cu 5 lei, conform chitanței nr.-/04.04.2008 și timbru judiciarr 0,30 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța socotindu-se lămurită, în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe fondul motivelor de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința trimiterii la organul fiscal pentru soluționarea pe fond a contestației, considerând că organul fiscal a nesocotit disp. art.90 și nelegal a dispus citarea prin publicitate, fiind nesocotite dispozițiile din Codul fiscal. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1056/13.11.2007 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice și Autoritatea Națională Vamală - Direcția Regională Vamală C și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea îndreptată împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța de fond că, prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâtele F, C și V - Direcția Regională Vamală a solicitat anularea deciziei nr. 151/8.12.2006 emisă de C și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația depusă la organul fiscal.
Reclamantul a arătat că la data de 01.01.2002 a adus în țară un autoturism marca Opel Astra, pentru care a achitat taxa vamală în sumă de 37.127.453 lei Rol și întrucât locuiește de mai mult timp în Spania, în momentul vămuirii bunului achiziționat, s-a consemnat o adresă în România, cea din permisul său de conducere.
La data de 12.06.2006 i-a fost înmânat procesul verbal de sechestru asupra bunurilor sale pentru debitul și accesoriile calculate, cu titlu de diferențe taxe vamale, iar actul de constatare nr. 15/200 i-a fost comunicat la data de 7.09.2006.
A considerat reclamantul că actele de procedură au fost comunicate cu încălcarea legii, fapt ce i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ fiscal contestat.
Pârâta C, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
- Direcția Regională Vamală C și-a precizat poziția procesuală față de cererea dedusă judecăți, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei contestate ca legal ă și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pârâtele au depus la dosar documentația ce a stat la baza adoptării deciziei nr. 151/2006 ce face obiectul controlului legalități.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C instanța, a admis-a, reținând că în raportul juridic dedus judecății, nu poate avea legitimarea procesuală pasivă, pentru că nu a emis actul administrativ fiscal a cărei anulare se solicită.
Pe fondul cauzei a reținut prima instanță că, prin Decizia nr. 151/08.12.2006 s-a respins, ca nedepusă în termen, contestația formulată de împotriva actului constatator nr. 15/22.05.2003 și a proceselor verbale de calcul accesorii nr. 9509, nr. 9510 și nr. 8511/22.05.2003, pentru suma de 8.897 lei, compusă din:
- 4.935 lei - taxe vamale;
- 148 lei - accize;
- 966 lei - TVA;
- 1.929 lei - dobânzi taxe vamale;
- 395 lei - penalități;
- 58 lei - dobânzi accize;
- 12 lei - penalități accize;
Aceste acte administrative atacate în prezent au fost comunicate reclamantului prin publicitate, în data de 19.06.2003, iar contestația formulată de reclamant a fost înregistrată sub nr. 22464/10.10.2006, cu depășirea termenului prevăzut de art. 177 alin. 1 Cod procedură fiscală și art. 4 din OUG nr. 13/2001.
Potrivit art. 177 alin. 1 Cod procedură fiscală, "contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".
Art. 4 alin. 1 din OUG nr. 13/2001 "contestația se depune, sub sancțiunea decăderii, în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia".
Conform art. 103 Cod procedură civilă, neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin urmare, termenul de 30 (15) zile, prevăzut pentru depunerea contestației este calificată în mod expres de lege ca fiind un termen legal imperativ în faza proceduri administrativ fiscale.
În referire la comunicarea actelor administrativ fiscale, aceasta se face din oficiu de către organul fiscal competent, după regulile stabilite de art. 43 Cod procedură fiscală care se completează, în mod corespunzător, cu art. 90 și următoarele Cod procedură civilă, potrivit cărora, organul fiscal va proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate "în cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățită să primească actul administrativ de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul respectiv".
Ca atare, actul administrativ fiscal s-a considerat comunicat în termen de 15 zile de la data publicării anunțului.
În cauză, față de restituirea scrisorii recomandate cu mențiunea "adresa incompletă" organul fiscal a procedat la comunicarea actului constatator prin publicitate, conform art. 10 și art. 30 din OG nr. 61/2002 aprobată prin Legea nr. 79/2003 și în concordanță cu prevederile OUG nr. 13/2001 (acte normative în vigoare la data constatării creanței fiscale), în data de 19.06.2003 prin anunț individual în ziarul "România Liberă", reclamantul fiind înștiințat de debitul constatat și accesoriile aferente.
Susținerea reclamantului că actul constatator și calculul accesoriilor i-au fost comunicate la data de 07.09.2006, nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, astfel că în mod corect pârâta a reținut, în cauză, incidența prevederilor art. 187 alin. 1 Cod procedură fiscală, potrivit cărora "în cazul când se constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă, fără a proceda la analiza pe fond a cauzei".
Cum pârâta nu s-a pronunțat pe fondul contestației, motivele de nelegalitate invocate de reclamant în referire la actul de constatare nr. 15/2003, și a procesului verbal de accesoriu, cu consecința restituirii sumei reținut cu titlu de taxe vamale și penalități, nu au mai putut forma obiectul controlului instanței de contencios administrativ, acestea putând fi valorificate doar pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în raport de prevederile art. 304. pct.9 și 3041Cod proc. civ.
A arătat recurentul că în mod greșit a apreciat prima instanță că s-a realizat comunicarea actelor de procedură fiscală în conformitate cu prevederile art.43 din Codul d e Procedură Fiscală coroborate cu cele ale art. 90 și urm. Cod proc. civ. întrucât comunicarea a fost viciată față de restituirea scrisorii recomandate cu mențiunea "adresă incompletă", iar citarea prin publicitate se putea realiza doar în situația în care "se constata lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățite să primească actul administrativ de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul respectiv".
Astfel, a concluzionat reclamantul că, atât timp cât adresa sa nu era completă, lipsind numărul de apartament și etajul clădirii, iar pârâții nu au făcut dovada că această adresă era cea înscrisă la Evidența Populației pe numele său, comunicarea actelor de procedură nu a fost legală.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din OG nr. 92/2003, art. 177 din Codul d e Procedură Fiscală,
Legal citată, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de DGFP C, a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că actele contestate au fost comunicate în anul 2003, la adresa declarată de contribuabil în declarația vamală, iar răspunderea pentru exactitatea datelor declarate la organul vamal revine contribuabilului, sarcina probei în ceea ce privește domiciliul recurentului revenindu-i acestuia.
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Caf ormulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică hotărârea primei instanțe prin care s-a respins ca nefondată cererea recurentului reclamant.
A arătat intimata în întâmpinarea sa că actele contestate erau opozabile recurentului de la data comunicării acestora, respectiv după împlinirea termenului de 15 zile de la data publicării lor în cotidianul "România Liberă" din 19.06.2003, astfel că termenul de contestare a fost mult depășit în prezenta cauză.
Examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civ. instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, soluția pronunțată de prima instanță nu a fost criticată, recurentul exprimându-și punctul de vedere în sensul reținerii caracterului întemeiat al acestei excepții.
Prin decizia nr. 151/8.12.2006 a DGFP C, ce a format obiectul contestației fiscale din prezenta cauză, s-a soluționat în procedura administrativă contestația lui în sensul respingerii ca nedepusă în termen, în raport de dispozițiile art. 179, alin.1, lit.a și ale art. 187, alin.1 din OG nr. 92/24.12.2003.
Instanța de fond a apreciat că soluția organului administrativ fiscal a fost legală, confirmând-o prin respingerea contestației ca nefondată.
Într-adevăr, la momentul constatării creanței fiscale asupra contribuabilului, actul constatator 15/22.05.2003, precum și procesele verbale nr. 9509, 9510, 9511/22.05.2003 au fost comunicate prin publicitate în ziarul de largă răspândire națională "România Liberă" din 19.06.2003, iar somația nr. 19790/10.09.2003 în același ziar, ediția din 17.11.2004.
Potrivit dispozițiilor art. 177, alin. 1 proc. fiscală, "contestația se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii."
Deși recurentul a opinat în sensul că actul contestat i-a fost comunicat la data de 7.09.2006, înscrisurile depuse la dosar relevă că o primă comunicare a fost realizată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ce a fost returnată la data de 24.05.2003 cu mențiunea "adresă incompletă, se aprobă înapoierea", fapt pentru care au devenit aplicabile prevederile art. 10, alin 1, 2și 3 și ale art. 30 din OG nr. 61/2002, precum și dispozițiile pct. 25 din nr. 1785/2003, fiind legală citarea recurentului prin publicitate într-un ziar național, deoarece acesta și-a indicat o adresă incompletă, deși avea îndatorirea legală de a comunica organului fiscal adresa de domiciliu corectă.
În atare situație, reținând că data comunicării actului constatator a fost 4.07.2003, iar contestația a fost formulată la data de 10.10.2006, decizia nr. 151/8.12.2006 de respingere a contestației ca nedepusă în termen a fost legală și temeinică, operând în cauză sancțiunea decăderii, astfel cum corect a apreciat și instanța de fond.
Pentru aceste considerente urmează a fi respins recursul formulat de ca nefondat, sentința civilă nr. 1056/13.11.2007 a Tribunalului Constanța fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de contestatorul, cu domiciliul ales la sediul societății civile de avocați &, cu sediul în C,-, etaj 2, împotriva sentinței civile nr.1056 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul înC, str. - nr.18, județ C, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - DIRECTIA REGIONALA VAMALA, cu sediul în B, sector 1, nr.13, AGENȚIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, B, sector 5,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier - -,
Conf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă
Semnează Grefier șef:
Jud.fond:,
Tehnored.jud.-
2 ex./26.06.2008.
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
