Alte cereri. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.360/CA
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.344/CA din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, din C,-, județ C și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurentul pârât solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr.698/ 36/09.04.2008 reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata primei de vacanță pentru anii 2004 și 2005 și a sporului de fidelitate pentru perioada 01.01.2005-31.08.2005, actualizate cu indicele de inflație.
Ulterior, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Motivând cererea reclamanta învederează în esență că, în conformitate cu art.37 pct.2 din OG nr. 38/2003 începând cu anul 2004 polițiștii trebuiau să beneficieze de prima de vacanță, însă acest drept nu le-a fost acordat întrucât prin legea bugetului, respectiv Legea nr.507/2003, nr.511/2004 și nr.379/2005 a fost suspendată aplicarea art.37 pct.2 din OG nr. 38/2003 până la 31.12.2004, iar apoi acest termen a fost prelungit până la data de 31.12.2006, astfel, polițiștii nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la plata primei de vacanță.
S-a mai arătat că, potrivit art.6 din OG nr.38/2003 modificată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr.118/2004 s-a suspendat aplicarea acestui articol. Actul normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005, astfel încât dreptul polițiștilor la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, el subzistă, iar după încetarea suspendării acesta devine actual, polițiștii fiind repuși în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Prin sentința civilă nr.25/CA/15.01.2009, Curtea de APEL CONSTANȚA a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza secției Contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța, spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția Contencios administrativ și fiscal sub nr- din 02.02.2009.
Prin sentința civilă nr.344/02.04.2009, Tribunalul Constanța admis în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului C, a obligat pârâții la plata sporului de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005-31.08.2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății și a respins capătul de cerere privind obligarea la plata primei de vacanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că, prin OUG nr.146/2007 s-a dispus plata primelor de vacanță, actualizată cu indicele de inflație, pentru toate persoanele beneficiare, fără a fi nevoie de o sentință judecătorească și cererea a fost formulată după data intrării în vigoare a acesteia, astfel respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la sporul de fidelitate, instanța de fond a reținut că reclamanta este funcționar public cu statut special de polițist.
Potrivit art.6 din OG nr.38/2003 " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate în anul 2005 fost suspendat prin dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 aprobată prin Legea nr. 28/2005.
Instanța de fond a constatat că nici unul dintre aceste acte normative nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lor, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea drepturilor, dispozițiile prevăzute de art.6 și art.37 alin.2 din OG nr.38/2003 fiind în vigoare și nefiind abrogate.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept, nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
S-a considerat că astfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia ÎCCJ nr. XXIII/ 2005).
Deși exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate a fost suspendat pentru anul 2005, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de aceste drepturi prevăzute de OG nr. 38/2003 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acestea reprezentând drepturi de remunerare a muncii, care fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art.41 și art.53 din Constituție.
Dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti sumele de bani ce reprezintă sporul de fidelitate.
Instanța de fond, apreciind că reclamanta a suferit un prejudiciu prin neplata sporului de fidelitate, în baza art.269 din codul munciia admis în parte acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamant a sporului de fidelitate aferent perioadei lucrate din anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu următoarea motivație, în esență:
- procedând la verificarea situației salariale a reclamantei, recurenta pârâtă a constatat faptul că aceasta a fost angajată și retribuită la IPJ C, începând cu data de 15.08.2005; conform relațiilor furnizate de Serviciul Financiar al IPJ C încasând în cursul anului 2007 suma de 485 lei reprezentând sporul de fidelitate cuvenit reclamantei pentru perioada 15.08.2005-31.12.2005;
- recurenta pârâtă IPJ C și-a îndeplinit sarcina legală de a efectua plata încă din anul 2007;
- sporul de fidelitate nu poate fi achitat de IPJ C, întrucât reclamanta în această perioadă nu și-a desfășurat activitatea la acest Inspectorat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.312 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
Reclamanta are calitatea de funcționar public, cu statut special de polițist, încă din data de 01.01.2002, în cadrul Direcției Generale a Inspectoratului de Poliție, conform adeverinței nr.-/26.03.2008 eliberată de IPJ C (fila 9 dos- al CA C), iar prin acțiunea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâților chemați în judecată la plata unor drepturi bănești, reglementate prin diferite dispoziții, ce constituie temeiul legal al pretențiilor deduse judecății.
Prin Sentința civilă nr.344/02.04.2009 Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ a admis, în parte, acțiunea dedusă judecății, obligând pârâții la plata sporului de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 31.08.2005 actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata primei de vacanță.
Curtea reține că, dreptul la sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti sumele de bani ce reprezintă sportul de fidelitate. În aceste condiții, împrejurarea că IPJ C și-a îndeplinit sarcina legală de a efectua plata încă din anul 2007, conform susținerilor făcute prin motivele de recurs de către recurent, nu au relevanță, în referire la hotărârea pronunțată de către instanța de fond.
Astfel, conform probatoriului administrat în cauză, Curtea reține că, intimata reclamantă și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public, cu statut special de polițist, angajat al recurentei pârâte încă din data de 01.01.2002 și nicidecum așa după cum se susține prin motivele de recurs de către aceasta.
Chiar și recunoașterea făcută prin motivele de recurs privind încasarea de către intimată a sumei de 485 lei reprezentând sporul de fidelitate cuvenit pentru perioada 15.08.2005 - 31.12.2005, în anul 2007, este o dovadă în plus că, pretențiile intimatei, astfel cum au fost stabilite de către instanță, își au suport legal, odată ce, nu au fost produse dovezi în sensul art.1169 Cod civil, din care să rezulte că, intimata ar fi încasat sume de bani necuvenite cu titlu de spor de fidelitate.
Cu alte cuvinte, recurenta pârâtă are la îndemână posibilitatea contestației la executare, în situația în care plata făcută către intimată, nu este recunoscută, ocazie cu care, va produce și dovezi în sensul susținerilor sale.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul dedus judecății, ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.344/CA din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, din C,-, județ C și intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.
Jud.red--/02.11.2009
Dact.SZ/2 ex/02.11.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
