Alte cereri. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/CA
Ședința publică din 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1478/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - - cu domiciliul procesual ales la sediul TRIBUNALULUI TULCEA - din T,-, jud.T și - cu domiciliul procesual ales la sediul TRIBUNALULUI TULCEA - din T,-, jud.T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA - cu sediul în T,-, jud.T și MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în B, sect.5,-, având ca obiect alte cereri Drepturi - salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Tulcea, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță cuvenite fiecăruia dintre reclamanți pentru anul 2004, sume de bani ce urmează a fi actualizate în raport de rata inflației.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, potrivit art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, în redactarea sa inițială (în prezent art.34 alin.2), funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv până la data de 31 dec.2006, prin alte dispoziții, respectiv art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art.8 alin.7 din Lg.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
Au precizat reclamanții că actele normative mai sus arătate,fiind legi bugetare, care, potrivit principiului anualității bugetului de stat își încetează aplicabilitatea odată cu închiderea exercițiului bugetar corespunzător perioadei reglementate, prevederile acestora neputând retroactiva și nici ultraactiva.
Prin urmare, odată cu închiderea anului pentru care au fost emise, prevederile cu privire la suspendarea dreptului la prima de vacanță pentru funcționari încetează, aceste drepturi devenind active și putând fi solicitate de cei în cauză.
Pe de altă parte, consideră reclamanții că normele legale de suspendare contravin prevederilor art.53 din Constituția României care prevede că, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav " (art. 53 alin.1). Ori adoptarea legilor de suspendare nu a fost justificată de nici una din situațiile enumerate mai sus.
De asemenea art.53 alin.2 din Constituția României prevede că "restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Au precizat reclamanții că cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine, potrivitart.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu m ai sunt în vigoare. Normele de suspendare, pe lângă faptul că nu mai produc efecte în momentul de față, au și un conținut neconstituțional.
De aceea, suspendarea drepturilor contravine și dispozițiilor art. 10 alin.1 din Constituția României, cât și dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituție.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 și art.155, art.156, art.162-165 din muncii.
Prin Sentința civilă nr.1478 din 13 septembrie 2007, Tribunalul Tulceaa admis acțiunea principală formulată de reclamanți; a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță, drepturi actualizate în raport cu indicele de inflație aplicabil la data plății astfel: către reclamanta pentru anul 2004, iar către reclamantul pentru perioada 07.06.2004 - 31 decembrie 2004; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Justiției și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății primelor de concediu pentru reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, în vigoare începând cu data de 08 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv printr-o serie de acte normative.
Astfel, prin art.3 al.1 din OUG 33/2001 în vigoare din 02 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 01 ianuarie 2002, prin art.12 al.4 din Legea nr.743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art.10 al.3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit la 31 decembrie 2003, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 05 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 în vigoare din 01 decembrie 2004, suspendarea s- prelungit până la 31 decembrie 2005 și în fine, prin art.5 al.5 din Legea nr.374/2005, în vigoare din 22 decembrie 2005, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2006.
Așadar, aplicarea textului de lege menționat este suspendată și în prezent, însă cu toate acestea nu se poate considera că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire, impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 08 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, al cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea unei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Din adresa nr.50/17.01.2007 rezultă că, a avut calitatea de funcționar public începând cu data de 01.02.2001 potrivit Legii nr.188/1999 și până la data de 31 decembrie 2004, iar a avut calitatea de funcționar public potrivit Legii nr.188/1999, începând cu data de 07.06.2004 și până la data de 31 decembrie2004.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților prima de concediu, pentru anul 2004 în ceea ce o privește pe reclamanta și pentru perioada 07 iunie - 31 decembrie 2004 pentru reclamantul -, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin cererea de chemare în garanție, Ministerul Justiției a solicitat ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de vacanță pentru anul 2004.
S-a arătat prin cererea de chemare în garanție că, potrivit art.15 din HG nr.83/03 februarie 2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară stipulează că, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
S-a precizat prin cererea de chemare în garanție că, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Față de cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că:
Potrivit art.3 alin.(1) pct.2,9 și 35 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale pentru Administrarea Fiscală, are în atribuții: elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar (conform art.21 din Legea finanțelor publice nr.500/2002 comunică aprobarea ordonatorului principal de credite prin trezoreria statului, în limita căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare și plăți), elaborează lucrările privind contul general anual de execuție a bugetului de stat, contul general al datoriei publice a statului și, respectiv a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și proiectele de legi referitoare la aceste conturi de execuție, pe care le prezintă spre însușire Guvernului, în vederea transmiterii pentru adoptare Parlamentului.
Instanțele de judecată sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are atribuții în legătură cu propunerea proiectelor de buget în care să includă veniturile necesare plății despăgubirilor solicitate de reclamanți.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții referitoare la întocmirea proiectului bugetului de stat și de rectificare a bugetului de stat, proiecte pe care le supune spre aprobare Parlamentului.
Mai departe, în situația aprobării bugetului de stat, la cererea ordonatorilor principali de credite, Ministerul Finanțelor Publice deschide credite bugetare, adică aprobă prin trezoreria statului repartizări de credite bugetare și plăți în limita creditelor bugetare și, potrivit destinațiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli sau alte subdiviziuni ale clasificației bugetare.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea principală și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță, drepturi actualizate în raport cu indicele de inflație aplicabil la data plății astfel: către reclamanta pentru anul 2004, iar către reclamantul pentru perioada 07.06.2004 - 31 decembrie 2004. A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății primelor de concediu pentru reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând ca motive de nelegalitate faptul că, prin obligarea sa la alocarea fondurilor bugetare aferente plății sumelor cuvenite reclamanților, s-a adăugat la lege.
Recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2004 Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În acest timp, potrivit art.15 din HG nr.83/2000 toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat.
În consecință, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției a sumelor necesare plăților primelor de concediu, este legală.
Așa fiind, se constată că este nefondat recursul, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1478/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - - cu domiciliul procesual ales la sediul TRIBUNALULUI TULCEA - din T,-, jud.T și - cu domiciliul procesual ales la sediul TRIBUNALULUI TULCEA - din T,-, jud.T și intimații pârâți TRIBUNALUL TULCEA - cu sediul în T,-, jud.T și MINISTERUL JUSTIȚIEI - cu sediul în B, sect.5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/24.01.2008
Dact.Sz - 2 ex/28.01.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
