Alte cereri. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.404/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, împotriva sentinței civile nr. 580 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G - domiciliat în comuna, județul, având ca obiect Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant G, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.Învederează că recursul este declarat în termenul lega, motivat și scutit de plata taxelor judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997 și art.10 din Legea nr.9/1998.
Întrebat fiind, intimatul reclamanta precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat probe de administrat.
Curtea, luând act de precizările părților prezente, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului reclamant pentru a pune concluzii asupra recursului.
Intimatul reclamant G, având cuvântul arată că înțelege să lase la aprecierea instanței soluționarea recursului de față.
Curtea lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.358/88/20.02.2009 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamantul Gac ontestat decizia nr.2649 din 22 decembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acesteia la acordarea de compensații și pentru o casă de locuit compusă din 3 camere, 1 sală, 1 grajd, cu 4000. teren loc de casă, precum și pentru 7500. teren intravilan și nu teren agricol, cum greșit s-a avut în vedere.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că defunctul său tată, a deținut în proprietate în satul, comuna, județ, printre alte bunuri evaluate, și imobilul - casă de locuit, cu anexele și terenul aferent în suprafață de 4000. precum și 7500. teren intravilan, care a fost evaluat ca și teren arabil, pentru care nu a fost despăgubit nici în natură și nici în echivalent.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a învederat că decizia nr.2649 din 22 decembrie 2008 validat hotărârea nr.2084 din 31 decembrie 2008 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T ce a stabilit compensații în sumă de 55.088, 65 lei și care nu a fost contestată de către reclamant în termen de 15 zile de la comunicare la Comisia Centrală, în prezent Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Prin Sentința civilă nr.580 din 03 aprilie 2009 Tribunalul Tulceaa admis cererea în parte, a anulat decizia nr.2649 din 22 decembrie 2008, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a constatat dreptul reclamantului la compensații pentru următoarele bunuri abandonate în ia de autorul său: 10 pomi fructiferi - 5416 lei, recolte neculese de pe 2 ha porumb - 831,6 lei; construcții: 1 casă cu 3 camere, beci, magazie și o diferență de imobil compusă din 1 cameră și 1 magazie - 41.538 lei; 1000. teren intravilan; 6500. teren arabil - 6781,04 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr.2084 /31 octombrie 2008 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T s-a admis cererea formulată de reclamantul G, în calitate de moștenitor al defunctului, și s-a stabilit o valoare totală a compensațiilor de 55088,65 lei, reprezentând 7303,05 lei - 0,75 ha teren, 41538 lei - construcții: 1 casă cu 3 camere, beci, magazie și diferență de imobil: 1 cameră, magazie; 831,6 lei - recolta de 2 ha porumb; 5416 lei - 10 pomi fructiferi.
Ulterior, prin Decizia nr.2649 din 22 decembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a validat Hotărârea nr.2084 din 31 octombrie 2008 și s-a dispus plata de compensații în cuantum de 55088,65 lei către reclamant, suma acordată cu titlu de compensație urmând a fi eșalonată în conformitate cu art.38 alin.5 lit.b din nr.HG753/1998, modificată.
Din situațiile de avere imobilă rurală întocmite în 1940 rezultă că autorul reclamantului - - a deținut în satul, comuna, județ, următoarele bunuri: 10 ha teren arabil, o casă compusă din 3 camere, 1 grajd, 1 magazie și 1 saia, cu teren curte în suprafață de 8000. o casă compusă din 3 camere, beci și magazie, cu pomi fructiferi, și teren curte în suprafață de 1500.
De asemenea, extrasul din tabelul locuitorilor români din comuna, județ, eliberat de către Direcția Arhive Naționale Istorice Centrale confirmă faptul că autorul reclamantului a abandonat 2 ha teren însămânțat cu porumb.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1505/1948, autorul reclamantului a dobândit de la Statul Român în comuna, județ T 10 ha teren de cultură, un imobil compus din 2 camere, 1 sală și 1 grajd, cu un teren loc de casă în suprafață de 2000.
În același contract s-a stipulat că prețul imobilului și al terenului vândut s-a stabilit conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.715/1946 la suma de 255.000 lei, ce se va achita fără dobândă de colonistul cumpărător, în termen de 10 ani, începând cu 1 ianuarie 1950.
În consecință, cum colonistul a dobândit de la Statul Român 10 ha teren arabil, un imobil compus din teren în suprafață de 2000 .p. și o casă de locuit formată din 3 camere, 1 sală și un grajd, acest mod de dobândire constituie o formă de compensare pentru parte din ceea ce s-a abandonat, în condițiile în care nu s-a probat că s-a achitat prețul stabilit prin înțelegerea părților.
Mai mult, și în art. 1 din Legea nr.766/1941 pentru colonizarea în Dap roprietarilor agricoli evacuați din D Nouă în baza Tratatului Româno- din 7 septembrie 1940 se arată că foștii coloniști proprietari de loturi din D Nouă evacuați în baza Tratatului Româno- din 7 septembrie 1940 vor fi colonizați în D Veche, pe terenurile și în gospodăriile ce sunt azi, sau vor fi în viitor trecute în Fondul imobiliar al colonizării în măsura disponibilităților acestui fond și în condițiunile prezentei legi, iar în articolul 10 din același act normative se prevedea expres că sumele datorate de coloniști ca preț al bunurilor primite în baza legii de față se vor compensa cu suma despăgubirilor certe, lichide și exigibile ce au de primit conform art.5 și 12 din Acordul româno-.
De altfel, prin art. 1 din Decretul nr. 553/1953 s-a prevăzut anularea sumelor datorate cu titlu de preț, în măsura în care nu fuseseră achitate, de către coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941, ceea ce întărește punctul de vedere conform cu care respectiva vânzare a constituit, în realitate, o despăgubire.
Constatând o diferență între bunurile abandonate și situația bunurilor dobândite de la Statul Român, instanța a apreciat că se verifică existența unui prejudiciu rămas neacoperit care să justifice dreptul la compensații, în sensul prevederilor art.3 din Legea nr.9/1998, pentru următoarele: 7500. teren intravilan, 1 casă compusă din 3 camere, beci, magazie, diferența de imobil compusă din 1 cameră și magazie 10/4 m; recolte neculese de pe 2 ha porumb; 10 pomi fructiferi.
Față de Hotărârea nr. 2084/31 octombrie 2008 Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 T, validată prin Decizia nr.2649 din 22 decembrie 2008, rămâne în discuție suprafața de 7500. teren intravilan pentru care s-au acordat compensații după evaluarea ca și teren arabil.
S-a motivat că art.12 alin.2 și 3 din nr.HG753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 stipulează, pentru un atare caz, că terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991, în funcție de localitate, iar diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate.
Or, Legea nr.50/1991, republicată, menționează ca limită - suprafața de 1000. teren intravilan în localitățile rurale și 300. în localitățile urbane.
În opinia instanței, limita de suprafață impusă de nr.HG753/1998 are în vedere terenul pentru care se acordă compensații conform Legii nr.9/1998, prin urmare o situație prezentă, pentru că tocmai acest domeniu este reglementat prin actul normativ menționat, respectiv modalitatea de acordare a compensațiilor pentru bunurile trecute în proprietatea statului și pentru care cetățenii români beneficiază de măsuri compensatorii.
În raport de prevederile legale menționate, se impunea stabilirea de compensații pentru 1000. teren intravilan, maximul suprafeței reglementată, respectiv 6500. teren agricol, pe lângă celelalte categorii de bunuri.
A mai reținut instanța de fond că nu se poate valorifica apărarea instituției pârâte relativă la neatacarea de către reclamant a hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 - T, fapt ce ar împiedica verificarea legalității deciziei contestate. S-a motivat că într-o atare situație ar fi încălcate și dispozițiile art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care, în partea lor pertinentă statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [] a cauzei sale, de către o instanță - care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Cum Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico împotriva Italiei, Hotărâre din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor în probatoriu ale părților (Cauza Van de împotriva Olandei, cauza Dulaurans împotriva Franței).
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică, invocând disp. art.3041Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că prin Decizia nr.2649/2008 a Vicepreședintelui
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost validată Hotărârea nr.2084/2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 T acordându-se compensații în valoare de 55.088,65 lei, în condițiile în care reclamanții nu au contestat această din urmă hotărâre.
În conformitate cu Situația de avere imobilă rurală a Comisiei mixte româno-e, autorul reclamantului - a abandonat în 10 ha teren agricol, o casă cu trei camere, beci, 10 pomi fructiferi și 1500 mp teren intravilan, acest act fiind singurul document doveditor a averii abandonate în ia. De asemenea, conform de recolte de la Arhivele Naționale autorul a abandonat în ia 2 ha recolte de porumb.
A arătat recurenta că autorul reclamantului a primit în urma recolonizării, în baza contractului de vânzare cumpărare din anul 1948, un teren agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu 2 camere, sală, grajd, teren intravilan în suprafață de 2000 mp în comuna, județul
Astfel, prin Hotărârea nr.1829/2008 emisă de Comisia Județului T s-au acordat, în conformitate cu art.3 din Legea nr.9/1998, compensații bănești în valoare de 55.088,65 lei pentru 2 ha porumb, 0,75 ha teren arabil, o casă cu trei camere, beci, magazie și diferența de imobil constând dintr-o cameră și magazie și 10 pomi fructiferi.
A mai susținut recurenta că prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1948 autorul reclamantului a fost despăgubit parțial în condițiile în care prin art.1 din Decretul nr.553/1953 s-a dispus anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, iar conform art.8 alin.1 lit.b din HG nr.753/1998 numitului G i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha 2610 mp și alte 5 ha.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, singurul amendament adus de către prima instanță hotărârii nr.2084/2008 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a Județului Tav izat calculul despăgubirilor acordate pentru suprafața de 7500 mp teren intravilan abandonată de către autorul reclamantului în ia și pentru care nu s-au primit despăgubiri în România. În acest sens, instanța a considerat că evaluarea întregului teren ca teren agricol contravine art.12 alin.2 și 3 din HG nr.753/1998 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 potrivit cu care terenul aferent construcției se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr.50/1991, diferența de teren urmând a fi compensată cu teren agricol.
Recurenta nu a arătat în ce constă netemeinicia soluției date de prima instanță, aceasta limitându-se la a relua în întregime apărările expuse în fața instanței de fond prin întâmpinare.
Se reține că potrivit art.1 din Legea nr.9/1998 "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri- pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.", iar art.2 din același act normativ stabilește că "Despăgubirile se acordă celor îndreptățiți, sub forma unor compensații bănești distinctepentru terenuri, pentru construcții și pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți, -"
De asemenea, art.8 alin.1 lit.a din HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prevede că "Persoanele îndreptățite - proprietarii sau moștenitorii legali ai acestora - beneficiază opțional, la cerere, pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate în județele și, de compensații, astfel:
a) compensații în bani pentru suprafața de teren avută în proprietate, din care se scade, dacă este cazul, suprafața de teren reconstituită potrivitLegii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, dar nu mai mult decât suprafețele prevăzute în această lege", iar disp. art.12 alin.2 și 3 stabilesc că" Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise înLegea nr. 50/1991privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate (urbană sau rurală).
Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilorart. 8din prezentele norme metodologice."
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă, fără dubiu, că la stabilirea despăgubirilor pentru teren se procedează mai întâi la scăderea suprafețelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, iar pentru diferența rezultată, diferență de teren ce urmează a fi evaluată și compensată potrivit legii, se face aplicarea disp. art.12 din Norme, în sensul că se acordă despăgubiri pentru teren intravilan doar pentru acea suprafață care se încadrează în dispozițiile Legii nr.50/1991 (1000 mp rural și 300 mp ), restul terenului urmând a fi compensat ca teren agricol.
Ori, având în vedere că întreaga suprafață de teren de 7500 mp a fost evaluată de Comisia Județeană ca teren extravilan, fără a se face distincția mai sus arătată, în mod corect instanța a constatat că reclamantul are dreptul la compensații pentru 1000 mp teren intravilan și 6500 teren agricol.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, deoarece ele nu se circumscriu soluției pronunțate în fond, ci vizează mai degrabă apărări față de contestația în sine, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, împotriva sentinței civile nr. 580 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G - domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. -
2 ex/19.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
