Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.402/CA
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ declarat de recurenta reclamantă - - CONFORT SRL - cu sediul în C, nr.9, județul, împotriva sentinței civile nr.706/ 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL DE A, cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, cu sediul în C,-, - județ C, având ca obiect suspendare executare act administrativ - contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurenta reclamantă prin reprezentant convențional, pentru intimații pârâți răspunde consilier juridic în baza delegației depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul reclamantei depune taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței seria/nr. CT -/02.09.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Întrebate fiind, părțile prin reprezentanți precizează că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii. Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.145 din Codul fiscal, în speță fiind incidente dispozițiile art.145 alin.13 C fiscal potrivit cărora societatea are dreptul de deducere a TVA-ului aferent investițiilor finanțate de bugetul de stat.
Reprezentatul legal al intimatelor pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate care este legală și temeinică, societatea recurentă neavând nici un drept de deducere a TVA aferentă plăților pentru lucrările de investiții drumuri publice și reabilitare a sistemului de iluminat public, nefiind aplicabile dispozițiile art.145 alin.3 și 13 din Codul Fiscal.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 4615/118/15.05.2007 pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanta- - CONFORTSRL, în contradictoriu cu pârâteleDGFP Constanta-Serviciul Soluționare ContestațiișiDGFP Constanta - - Actiitateade Controliscal, solicitat anularea Deci iei nr. 114 /11.12.2006 emisa e către DGFP - Constanta, a ec zi ei - de impunere nr. 7292/18.09.2006, precum și suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost înființată în baza Legii nr. 31 / 1990, a Legii 69 / 1991 privind administrația publică locală, ca urmare a aplicării Legii nr. 135 / 1994 prin care s-a aprobat OG nr. 69 / 1994 privind unele măsuri de reorganizare a regiilor autonome de interes local și a Hotărârii nr. 717 / 14.1 2.1995, asociatul unic al - - SRL Constanta este Consiliul Local C, iar capitalul social este subscris și vărsat integral de către asociatul unic. Scopul societății, conform statutului, este efectu rea de acte de comerț co re spun ză toare obiectului de acti itate, soc et a fiind plăt toare de TVA din ata e 0 1. 0 7. 2003.
A mai arătat reclamanta că prin Constanta nr. 351/2001, s-a aprobat delegarea gestiunii străzilor, trotua elor, aleilor si parcajelor aflate in patr mon ul municipiului Constanta pr cum și a sistemului de iluminat public către aceasta, stabilindu-se ca bunurile mai sus nțion te să fie înre istrate în patrimoniul societății, parat, a bunuri aparținând domeniului public în conformitate cu Legea nr. 326/2001.
Societatea obține venituri, aferente acestei gestiuni delegate în baza contractului de închiriere nr. 299/31.05.2002, înregistrat la Primăria Municipiului C sub nr. - 3 1. 05. 2002, ce re ca obiect acord rea e către soci tate a unui drept de folosință Consiliului Local Constanta supra componentelor sistemului public de luminat reabilitat, și n baz a Co nț iei ncheiate u ri măria unicipiului ce are ca obiect pre tări ser icii ef ectuate de societate legate de gest unea delegată a stră ilor, tr otu ar lor, aleilor și parcajelor, sistemul de semaforizare și sistemul de ind ic to re rutiere aflate în patrimoniul municipiului
În ederea obținerii acestor enituri, societatea înregistrează ch ltuieli op rite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului C prin majorarea pit lului social.
În aceste condiții, prin Decontul de TVAferent lunii aprilie 2006nr. - /24. 05.2006, conform dispozițiilor art. 149 al n 5 din Codul fiscal, reclamanta a sol citat amburs rea soldului negativ de VA în valoarea de 221.104 RON aferent lunii aprilie 2006, însă, urmare acestei cereri, la sediul societății a fost fectuată o inspecție fiscală de către DGFP Constanta - -, finalizată prin încheierea Raportului de insp cție fisc lă din data de 18. 09. 2006 si emite ea Deci iei de impunere nr. 7292/18.09.2006.
Reclamanta a mai arătat că a formul t contest ție ce a fost soluționată prin Decizia 114 /11.12.2006 însă apreciază că atât organul de cont ol cât și organul de soluțion re a contestațiilor au fost inconsecvenți în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale incidente întrucât în perioada 2002 - martie 2004 beneficiat, în celeași condiții de fapt și de ept de rambursarea TVA-ului aferent gestiunii deleg te.
Fără să intervină nici o modific re legislati ă sau o modificar în desfășur a operațiunilor, ncepând cu luna aprilie 2004, organul fiscal a consider t că eleași dispoziții legale nu mai sunt plicabile celor ași situații e pt, i prin urmare a respins dreptul de deducere a TVA aferent gestiunii delegate, iar rg nul de soluționare a contes ațiilor, refu ză să liz ez e aceasta situ aț ie, deși unul din principiile legislației fiscale, prevăzut în mod expres și la art. 5 din Codul d e ocedu a iscală este aplic rea unitară a le isl aț iei fiscale.
Reclamanta a solicitat admiterea contestației și anularea Deciziei de impunere și a po ului de inspecție atacate, în ceea ce privește respingerea dreptului de deducere a A în cuantum de 221.104 RON si a dreptului de rambursare a sumei solicitate, având în vedere dispozițiile art. 145 alin. 3 și 13 din codul fiscal și împrejurarea că îndeplinește toate condițiile legale pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului aferent activității de gestiune delegată.
Astfel, realizează operațiuni supuse TVA (taxabile), este persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA, TVA dedus este aferent bunur lor și serviciilor achiziționate destinate realizării de operațiuni taxabile sau aferent investițiilor proprii finanțate din bugetele locale folosite pentru rea izarea de operațiuni ta abile.
Totodată, realizează și operațiuni impozabile constând în prestări servicii către Consiliul Local C și Primăria C, din care obține venituri supuse, respectiv: închirierea sistemului de iluminat public, conform contractului de închiriere nr. 299 / 31. 05. 2002, prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor.
In vederea obținerii veniturilor și în baza gestiunii delegate, reclamanta realizează anumite cheltuieli, pe baza unor facturi emise de către firmele contractante, fiind facturat inclusiv TVA aferent.
Toate cheltuielile aferente gestiunii delegate sunt făcute cu respectarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea 326 / 2001 potrivit cărora finanțarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodărie comunala se asigura din bugetele proprii ale operatorilor, prin: încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor furni ate (in cazul de fata prin încasarea de la Consiliul Local si de la Primăria Constanta a sumelor datorate conform contractelor încheiate cu aceste instituții); in completare, din alocații bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata, prin majorarea capitalului social al societății de către Consiliul Local, potrivit art. 12 alin 3 lit. e din Legea 326 /2001).
A mai arătat reclamanta că, având in vedere că sursa realizării cheltuielilor o constituie sumele acordate de la bugetul local, sub forma majorării de capital, legiuitorul a prevăzut in mod expres posibilitatea deducerii TVA-ului aferent acestor cheltuieli.
Deși Legea 326 / 2001 face referi e la contractul de gestiune delegată, nici o dispoziție legală nu prevede condiții de formă pentru acest contract, rezultând faptul că acest contr ct este un contract consensual, rezultând din 351 / 2001, prin care este exp imata atât voința reprezent ntului administr ției publice locale cât și a adunării generale a societății. Totodată conținutul contractului rezultă din aceeași hotărâre, prin care se stabilește obiectul contractului ( serviciile si bunurile date n gestiune ) cât și din dispozițiile Legii 326 / 2001 care sunt direct aplicabile fiind eron tă afirmația organului fiscal conform căruia intre părți nu exista nici un contr ct.
În ceea ce privește dispozițiilor OG 71 /2001 reclamanta a precizat că acest ct norma iv este emis ulter or încheie ii si punerii n executare a contrac ului de gestiune dele ata, prin hi ar acest act normativ se pr ciz ază in mod expres faptul ca toate contractele încheiate anterior, rămân alabile si își produc efectele potrivit dispo ițiilor contractual
Organul fiscal recunoaște acest fapt însă consideră ă dispozițiile OG 71 / 2002 sunt aplicabile întrucât contractele de dele e de gestiune au fost înch iate ulter or intrării in igoare a OG 71 / 2 002. In justificar a cestui punct de edere, rganul fiscal pornește de la o premisa falsa, considerând ca gestiunea este acordata câtre - - SRL nu pe baza 351 / 2001 ci pe baza Convenției nr. 1757 / 25. 03.2004 încheiata cu Primăria Constanta sau pe baza Contractului de închiriere nr. 69870 / 2002.
Reclamanta a arătat că cele doua contracte ( Convenția încheiata cu Primăria Constanta sau Contractul de Închiriere încheiat cu Consiliul Local Constanta) nu sunt contracte de acordare a gestiunii delegate ci contracte pe baza cărora societatea obține venituri impozabile ca urmare a gestiunii delegate.
Referitor la constatările organului fiscal potrivit cărora contractul de închiriere este nelegal întrucât "chiriașul facturează proprietarului dreptul de folosința" reclamanta a arătat că locațiunea este un contract prin care o persoana numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane folosința temporara, totala sau parțiala au unui bun, in schimbul unei sume de bani sau alte prestații, numita chirie, astfel locatorul nu trebuie sa fie proprietarul bunului dat in locațiune. Totodată, proprietarul poate fi locatarul propriului sau bun, in cazul in care din diferite motive (cum ar fi acordarea bunului in gestiune delegata) a pierdut prerogativa folosinței, în speță,în baza gestiunii delegate reclamanta efectuează lucrări de investiții si de administrare a serviciilor si bunurilor acordate in gestiune delegata, iar ulterior, in baza contractului de închiriere sau a convenției, pune aceste bunuri si servicii la dispoziția autoritarilor locale.
Potrivit organului fiscal, prețul facturat autoritarilor locale de câtre societate este subdimensionat raportat la costurile totale ale gestiunii delegate, care include si investițiile efectuate in domeniul public. Se precizează totodată ca prețul ar trebui sa copere costul efectiv al prestării serviciilor sau cel puțin cheltuielile curente de ntreținere si investițiile efectuate, însă, reclamanta arată că modalitatea de stabilire a prețului invocata e câtre organul fiscal este reglementata de OG 71 / 2002, care nu este aplicabilă întrucât pot it ar 8 alin 2 din legea 326 / 2001, cheltu elile se asigura in încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloare serviciilor furni ate ( respectiv prin sumele încasate de la autoritățile locale in baza convenției si a contractului de închiriere) și,in completare, din alocații bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata prin majorarea capitalului social al societății de câtre Consiliul Local, având in vedere si dispozițiile art. 12 alin 3 lit. e).
Reclamanta a arătat că in cauza sunt incidente si dispozițiile art. 145 alin 3 Cod fiscal, potrivit cărora societatea are dreptul de deducere a TVA-ului aferent investițiilor finanțate din bugetul de stat, iar in mod nelegal organul fiscal consideră că nu sunt aplicabile, întrucât face confuzie intre noțiunea de finanțare si noțiunea de subvenție, considerând ca cele doua noțiuni sunt echivalente. In cazul de fata forma de finanțare aleasa a fost majorarea de capital social, forma prevăzuta la art. 12 alin 3 lit. e din Legea 326/2001.
Reclamanta a mai arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 11 din odul fiscal, invocate de câtre organul de control întrucât acesta nu a luat în considerare ven turile obținute de la Primăria unicipiului Constanta, susținând că acestea ar fi mult mai mici decât cheltuielile fectuate pentru obținerea acestora.
In realitate reclamanta obține venituri din activitatea de prestări servicii care consta in administrarea, pe baza gestiunii delegate, a sistemului public de iluminat, a tramei stradale, a trotuarelor, aleilor, a parcărilor, sistemul de semaforizare si sistemul de indicatoare rutiere. Pentru administrarea acestui patrimoniu si in vederea obținerii de venituri din punerea acestuia la dispoziția Primăriei Municipiului Constanta, înregistrează anumite cheltuieli ( facturi emise de diverși prestatori) reprezentând investiții finanțate in totalitate din bugetul local, sub forma aportului de capital social, dar, n nici un caz, cu ocazia facturării serviciilor prestate, nu pot fi facturate si cheltuielile cu investițiile, întrucât acestea sunt finanțate potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea 326 / 2001 conform cu care finanțarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodărie comunala se pot asigura atât prin încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor fumizate (in cazul de fata prin încasarea de la Consiliul Local si de la Primăria Constanta a sumelor datorate conform contractelor încheiate cu aceste instituții) cat si prin alocații bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata, prin majorarea capitalului social al societarii de câtre Consiliul Local, potrivit art. 12 alin 3 lit. e din Legea 326 / 2001).
Or, in cazul acestei modalitatea de finanțare permisa de lege, nu poate fi emisa factura fiscala, modalitatea de justificare a operațiunii fiind reglementata prin dispoziții legale speciale. In aceste condiții, in cazul in care aceste sume primite ca investiții prin majorarea capitalului social ar fi refactuarate, ar însemna ca societatea încasează o suma dubla (atât prin majorare de capital cat si prin refacturare ulterioara).
Reclamanta a arătat că relația comerciala desfășurata intre aceasta si Consiliul Local si Primăria Municipiului Constanta are un caracter comercial si un scop economic, întrucât, prin cheltuieli asigurate si recuperate in integralitate din bugetul local, obține venituri pentru activitatea de administrare a domeniului public in baza contractelor încheiate cu aceste instituții. In aceste condiții, organul de control nu avea dreptul de a ignora veniturile obținute de reclamantă in scopul de a respinge TVA -ul solicitat la rambursare pentru motivul ca nu sunt realizate operațiuni taxabile pentru TVA-ul dedus.
De asemenea, reclamanta a arătat că nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 137 alin 3 lit. e din Codul fiscal ci dispozițiile art. 145 alin 3, întrucât ca urmare a acestor investiții proprii societatea își realizează obligația de gestiune delegata, iar ca urmare a îndeplinirii acestei obligații societatea realizează venituri din contractele încheiate cu Consiliul Local și Primăr a Municipiului Const nta.
Se mai consideră de către reclamantă că nu sunt aplicab le nici dispozițiile art. 129 alin 5 invocate de câtre organul fiscal întrucât reclamanta nu acționea ă in numele Consiliului Local ci desfășoară o activitate proprie de administrare a domeniului public si privat al localității, de pe urma căreia obține ven turi prin punerea ulterior la dispoziția autoritarilor locale a patrimoniului administrat cu îmbunătățirile efectuate. Invocând aceste dispoziții legale, organul fiscal recunoaște faptul ca reclamanta are dreptul la deducerea TV A aferent investițiilor efectuate si a serviciilor prestate.
2.Întâmpinarea
Prinîntâmpinare, pârâtele au solicitat respingerea contestației motivat de faptul că măsura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata, aferent achizițiilor destinate investițiilor publice, a fost stabilită de organele de inspecție fiscală in temeiul prevederilor art.145 alin.3 din Legea nr.- privind Codul Fiscal, reclamanta neîndeplinind decât în parte condițiile impuse de legiuitor si nu poate beneficia in aceeași măsura de dreptul de deducere a TV A pentru toate operațiunile fectuate.
Ținând seama de obiectul de activitate al reclamantei și coroborat cu prevederile legale in igoare la data formulării cererii de rambursare, dar si la momentul efectuării operațiunilor reclamanta nu realizează in totalitate operațiunile taxabile pentru care poate eneficia de dreptul de deducere al TVA.
Astfel, in temeiul Legii nr.326 /2001 privind serviciile publice de gospodărie comunala, s-a doptat Constanta nr. 351 /2001 prin care s-a aprobat delegarea gestiunii sturzilor, rotuarelor, aleilor si parcajelor aflate in patrimoniul municipiului Constanta precum si a sistemului e iluminat public către reclamanta, însă, deși se regăsesc în cuprinsul hotărârii și dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea 326 / 2001, ingurul document in forma scrisa încheiat intre Consiliul Local al municipiului Constanta si re lamanta îl reprezintă Convenția nr.17575 / 25.03.2004 ntre Primăria Municipiului Constanta si - -, completata cu Protocolul adițional nr. 2252 / 16.04.2004, având ca obiect prestări de servicii generate de stiunea delegata a străzilor, trotuar lor, aleilor, parcaj lor, temului de indicatoare rutiere si sistemului de semafori are aflate in patrimoniul municipiului on tanta.
Afirmația reclamantei, potrivit căreia in mod nelegal au apreciat organele iscale ca societății nu ii sunt incidente dispozițiile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571 / 2003, este eronata întrucât bunurile aflate in proprietatea municipiului Constanta au fost date prin gestiune delegată reclamantei, care, in conformitate cu dispozițiile nr.351 /2001 și cu cele ale Legii 326/2001 are obligația administrării acestora serviciile publice fără plata; proprietarul acestor servicii este Consiliul Local Constanta, instituție publica care, otrivit p. Legii nr. 571 /2003 nu este persoana impozabila pentru activitățile desfășurate in aceleași ondiții legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, cum este cazul reclamantei; operațiunile efectuate de către reclamanta au natura juridica a unor tranzacții intre ersoane p. afiliate.
In cazul unor anzac i ntre per oane afi ate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielilor rică a din re persoane, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor fumizate in drul tranzacției.
Întrucât societatea nu a putut justifica ca achizițiile efectuate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile, organele fiscale in mod corect au aplicat prevederile art. II alin.1 din același act normativ potrivit cărora "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot sa nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției.
Reclamanta are drept de deducere doar pentru TVA aferenta activității autorizate constând in administrarea infrastructurii edilitar urbane a domeniului public, nu si pentru operațiunile neimpozabile constând in reabilitarea, întreținerea si efectuarea de investiții la bunurile aparținând domeniului public, încredințate de Primărie reclamantei in administrare prin delegare de gestiune.
Faptul ca in alte situații, organele de control au acordat dreptul de rambursare a V A in aceeași măsura pentru toate operațiunile, iar in cazul de fata, dreptul de deduc re a fo t acordat in mod diferențiat, nu poate fi o eg la, ceea ce r crea un precedent, astfel încât modul in care au so uționat cererea de rambursare organe e fiscale nu poate fi apreciat ca o inconsecventa in interpretarea dispozițiilor legale incidente.
3.Hotărârea tribunalului
PrinSentința civilă nr.706/26.06.2009Tribunalul Constanțaa respins contestația, ca nefondată, reținând că prin decontul de taxa pe valoare adăugata cu opțiune de rambursare înregistrat la dministrația Finanțelor Publice Constanta sub nr. - /24. 05.2006 ec amanta a solicitat ambursarea soldului sumei negati e a taxei pe aloare adăugata aferente lunii martie 2006 in uma de 221.104 lei însă, urmare acestei cereri, la sediul societății a fost fectuată o inspecție fiscală de către DGFP Constanta - -, finalizată prin încheierea Raportului de insp cție fisc lă din data de 18. 09. 2006 și emite ea Deci iei de impunere nr. 7292/18.09.2006, decizie contestată și respinsă contestația prin Decizia 144/11.12.2006.
Ulterior s-a emis decizia nr. 7933/02.11.2006, ce a fost contestată, iar prin decizia nr. 11/30.01.2007 s-a respins contestația.
Tribunalul a apreciat că afirmația reclamantei, conform căreia OG nr. 71 / 2002 este emisa ulterior încheierii și punerii in executare a contractului de gestiune delegată, nu poate fi reținută având în vedere că încheierea convenției și a contractului s-au făcut în anul 2004 și 2002, deci după intrarea in vigoare a dispozițiilor OG nr.71/2002, situație in care devin incidente dispozițiile OG nr.71/2002 și nu cele ale Legii nr. 326/2001.
Este adevărat ca potrivit OG nr.71 /2002 toate contractele încheiate anterior rămân valabile și își produc efectele potrivit dispozițiilor contractuale, însa in speța nu a exista încheiat un astfel de contract.
S-a mai reținut că încheierea unei convenții al cărei obiect - a constituit prestările de servicii generate de gestiunea delegata a străzi or, trotuarelor, aleilor i parcajelor aflate in patrimoniul municipiului C, precum și a unui contract de închiriere, prin care a fost acordată în favoarea beneficiarului un drept exc1usiv de folosința a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat, u poate fi admis ca îndeplinind condițiile unui contract deoarece nu cuprinde condițiile de forma impuse de dispozițiile OG nr. 71 /2002.
Însăși dispozițiile Legii nr.326 /2001 prevăd care sunt condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească contractul încheiat intre operatorul de servicii si autoritatea administrativa locala, condiții ce nu au fost îndeplinite de reclamantă, astfel nu pot fi incidente dispozițiile Legii nr. 326/2001.
Susținerea rec1amantei, potrivit căreia in mod nelegal au apreciat organele iscale că societății nu ii sunt incidente dispozițiile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571 / 2003 nu a fost reținută, întrucât bunurile aflate in proprietatea municipiului Constanta au fost date prin gestiune delegata reclamantei, care, in conformitate cu dispozițiile nr.351 /2001 și cu cele ale Legii 326/2001, are obligația administrării acestora, acestea fiind servicii fără plata, iar proprietarul acestor servicii este Consiliul Local Constanta, care nu este persoana impozabila.
Reclamanta nu a putut justifica ca achizițiile efectuate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile, astfel încât in mod corect organele scale au respins cererea sa de rambursare.
Cheltuielile efectuate de reclamantă sunt finanțate prin alocații bugetare, nefiind investițiile sale proprii, iar activitatea societății este una de prestare de servicii pentru onsiliul Local Constanta si nu in folosul sau propriu.
Prețul prestației stabilit de părți pentru serviciile de delegare a gestiunii coperă numai cheltuielile administrative proprii ale operatorului fără a acoperi si costurile de ntreținere si reparații a bunurilor din domeniul public preluate in gestiune, cota pentru crearea resurselor necesare dezvoltării i modernizării infrastructurii edilitar-urbane precum i profitul peratorului.
Finanțarea achizițiilor este realizata din sumele provenite din majorarea capitalului social de către asociatul unic, Consiliul Local Constanta, iar cheltuielile si cota parte a investițiilor efectuate la bunurile aparținând domeniului public nu se recuperează prin prețul prestațiilor de delegare,așa cum prevăd dispozițiile art. 39 alin.4 din OG nr. 71/2002.
Reclamanta a acționat ca un intermediar al prestatorilor efectivi ai lucrărilor de reparații, reabilitări, întreținere a domeniului public, delegate spre administrare, nici un cost al serviciilor și livrărilor efectuate de acești prestatori neregăsindu-se in structura tarifului stabilit potrivit Convenției nr.17575/25. 03. 2004.
Prin contractele cu nr.27113 / 22.02.2001, 27115 / 22.02.2001,Consiliul Local onstanta a delegat serviciul de iluminat public unor societăți comerciale, iar prin contractele de esiune nr.- / 12.12.2001, respectiv - / 12.12.2001, aceiași instituție publica a cesionat drepturile si obligațiile prevăzute in aceste contracte către reclamanta.
Prin contractul de închiriere nr.69870 / 31.05.2002, re lamanta a acordat Consiliului Local onstanta dreptul de folosința exclusiva a componentelor sistemului e iluminat public, iar onform Procesului-verbal de negociere directa nr.27/03.01.2005 prețul închirierii începând cu 0 1.01.2005 este de 430. 000 lei/an inclusiv TVA.
Reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul fiscal întrucât bunurile publice la care - au efectuat investiții si lucrări de întreținere si reparații nu pot fi utilizate in scopul obținerii de venituri impozabile efectuate cu plata fiind bunuri de interes general, reclamanta având doar obligația de a le întreține si administra in limitele stabilite prin contractul de delegare de gestiune, fără a avea posibilitatea de a le înstrăina sau de a le schimba destinația. De asemenea serviciile publice administrative fiind servicii fără plata, operațiunile in cauza nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 126 din Legea 571 /2003.
Potrivit art. 126 alin.1 din Codul Fiscal, operațiunile impozabile trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie in România; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să fie realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 127 alin. (1) și livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitățile economice prevăzute la art. 127 alin. (2).
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză reclamanta nu are drept de deducere a TVA.
Împrejurarea că anterior anului 2005 reclamantei i s-a restituit TVA nu are relevanță în speță.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- referitor la gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C precum și a sistemului de iluminat public recurenta apreciază că existența contractului de gestiune delegată încă din anul 2001, coroborat cu dispozițiile OG nr.71/2002 care prevăd valabilitatea contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a actului normativ, o îndreptățesc să beneficieze de dispozițiile Legii nr.326/2001.
- referitor la aplicabilitatea dispozițiilor art.145 al.3 din Codul fiscal consideră că instanța de fond le-a dat o interpretare restrictivă, ceea ce conduce chiar la lipsirea de orice aplicare practică a acestor norme deși cheltuielile aferente gestiunii delegate sunt făcute cu respectarea dispozițiilor art.8 al.2 din Legea nr. 326/2001
- mai mult, printr-o interpretare proprie tribunalul invocă în respingerea cererii inclusiv faptul că investițiile sunt finanțate prin alocații bugetare, nefiind investiții proprii, cu toate că art.145 al.3 reglementează tocmai deducerea TVA-ului aferent investițiilor finanțate de la bugetul de stat sau local
Pârâtele legal citate au depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă, exprimându-și poziția procesuală în sensul respingerii recursului, invocând în fapt aceleași argumente ca și în fața instanței de fond.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii și încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Măsura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor destinate investițiilor publice fost stabilită de organele de inspecție fiscală în temeiul prevederilor art.145 al. 3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să-și deducă taxa pe valoarea adăugată numai dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Recurenta susține că îndeplinește toate condițiile impuse de lege pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă cheltuielilor pentru lucrările de reparații și reabilitări ale sistemului de drumuri publice ți iluminat public, a sistemului de semaforizare și a sistemului de indicatoare rutiere însă față de dispozițiile legale se poate observa că legiuitorul, în mod clar și fără echivoc, a stabilit că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul la deducere numai dacă achizițiile sunt în folosul operațiunilor sale taxabile.
Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operațiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă.
Prin HCL nr.351/2.10.2001 s-au aprobat:delegarea gestiunii străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C către - SRL: delegarea gestiunii sistemului de iluminat public: evidențierea bunurilor respective în patrimoniul societății separat ca bunuri aparținând domeniului public: încheierea contractului de delegare a gestiunii între Primăria Municipiului C și.
Urmare acestei hotărâri, între Primăria C și recurentă s-a încheiat Convenția nr.1757/2004 prin care aceasta se obliga să efectueze prestările de servicii generate de gestiunea delegată iar Primăria se obliga să asigure mijloacele financiare pentru achitarea integrală a contravalorii prestărilor de servicii generate de gestiunea delegată pentru care - SRL prezintă situații de cheltuieli.
Potrivit art.2 al.1 lit. f și i din Legea nr.326/2001 activitățile de iluminat public și administrarea domeniului public a străzilor, trotuarelor,sistemelor de semaforizare, fântânile arteziene reprezintă servicii publice de gospodărire comunală, iar conform art.2 al.1 lit. f și i Consiliul Local Cad elegat gestiunea acestor servicii publice.
Instanța de fond a considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art.129 al.5 din Legea nr.571/2003 - persoana impozabilă acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane - și art.7 al.1 din HG nr.44/2004 recurenta fiind considerată cumpărător-revânzător din punctul de vedere al TVA. De aceea, pentru a avea dreptul de deducere recurenta ar trebui să factureze acele servicii către cumpărătorul Consiliul Local C.
Prin urmare, prevederile art.145 al. 3 din Legea nr. 571/2003 invocate de recurentă nu sunt aplicabile în cauză, nefiind vorba de investiții proprii, iar celelalte prevederi invocate nu se referă la regimul fiscal al operațiunilor economice analizate, respectiv la deducerea de TVA ci stabilesc cadrul juridic general al delegării de gestiune privind bunurile din domeniul public.
În cauza, reclamanta nu a putut justifica că achizițiile efectuate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile, astfel încât in mod corect organele scale au respins cererea sa de rambursare. Cheltuielile efectuate de către aceasta sunt finanțate prin alocații bugetare si deci nu sunt investițiile sale proprii, cu atât mai mult prin atura juridica a actelor încheiate, activitatea societății este una de prestare de servicii pentru onsiliul Local Constanta si nu in folosul sau propriu, astfel ar putea beneficia de dreptul de deducere al TVA însă numai pentru cheltuielile sale proprii, iar nu și pentru celelalte heltuieli.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art. 22 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios-administrativ declarat de recurenta reclamantă - - CONFORT SRL - cu sediul în C, nr.9, județul, împotriva sentinței civile nr.706/ 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL DE A, cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C șiACTIVITATEA DE CONTROLFISCAL, cu sediul în C,-, - județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond:
red.dec.jud. NC
2 ex/20.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
