Alte cereri. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 43/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuientul Cabinet Medical Veterinar Dr. împotriva deciziei civile nr. 747 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, taxă judiciară de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, precum și cerere de judecare a cauzei în lipsă formulată de revizuient prin reprezentant. Având în vedere cererea depusă la dosar, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 428/27 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, fiind obligată pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să achite reclamantei suma de 8.428 lei, pretenții actualizate potrivit ratei inflației la data executării și 589,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3921/18.04.2007 prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fost prelungit prin act adițional până la data de 30.04.2008.
Datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitație, dar a continuat programul strategic privind identificarea și înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleași condiții din contractul preexistent.
Este adevărat că prin G nr. 515/2008 au fost stabilite și acțiunile sanitar veterinare din programul- porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 ocazie cu care s-a dorit inițierea procedurii achiziției publice a acestui serviciu, dar aceasta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Cum în final tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acțiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 986 Cod procedură civilă privind cvasicontractul ca fapt licit și voluntar din care se obligații reciproce între părți, și a obliga pârâta să achite reclamantei prețul serviciilor prestate.
În baza dispozițiilor art. 1073 cod civil a obligat pârâta să reactualizeze pro rata temporis fiecare creanță cu indicele de inflație la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligației.
În baza dispozițiilor art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 instanța a stabilit un termen de executare.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să achite reclamantei și cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului pârâta a arătat că a refuzat plata serviciilor efectuate de reclamantă întrucât pentru perioada arătată nu exista temei legal, nefiind finalizată licitația publică pentru atribuirea contractului de servicii.
Intimata - reclamantă, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, nefiind indicat temeiul în drept al recursului, nefiind adusă o critică relevantă în speță, iar susținerile cu privire la inexistența temeiului legal pentru plata serviciilor efectuate de reclamantă nu sunt conforme art. 986 Cod civil, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Neindicarea temeiului de drept al recursului, dintre cele care reglementează motivele de recurs nu atrage sancționarea sub aspect formal, în condițiile în care în baza rolului activ instanța are obligația încadrării criticilor formulate prin recursul promovat în motivele de recurs prevăzute de art. 304, 3041Cod procedură civilă, iar critica principală susținută prin recursul formulat viza lipsa temeiului legal pentru efectuarea plății sumei solicitate prin acțiunea introductivă.
Cu privire la fondul litigiului, instanța constată că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 18 alin. 4 lit. d, din Legea 554/2004 și pe împrejurarea că și- îndeplinit obligațiile contractuale, impunându-se obligarea pârâtei la plata serviciilor prestate. Din această perspectivă instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a dispozițiilor legale invocate, dispoziții care se referă la soluțiile pe care instanța le poate adopta când obiectul litigiului îl formează un contract administrativ. Astfel, în prezenta cauză, după cum chiar reclamanta recunoaște prin acțiunea formulată, durata contractului era limitată, până la data de 30 aprilie 2008, fără fi convenită posibilitatea prelungirii acesteia decât prin act adițional, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
În aceste împrejurări, instanța constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. 3 din HG925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OG34/2006, pentru prelungirea duratei contractului peste perioada de 4 luni de la data expirării duratei inițiale de îndeplinire a acestuia.
Consecința imediată a inexistenței contractului de servicii care să justifice obligația pârâtei constă în neîndeplinirea condiției impuse de dispozițiile art. 18 alin. 4 din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, invocate ca temei al acțiunii, privind contractul administrativ. Nefiind în situația unui act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, precum contractul administrativ, nu sunt întrunite cerințele pe care le presupune aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. 4 din Legea 554/2004.
Dreptul reclamantei de a primi contravaloarea serviciilor prestate, întemeiat pe situația îmbogățirii fără justă cauză, nu este susceptibil de realizare în aceste împrejurări pe calea contenciosului administrativ, ci într-un cadru procesual adecvat raporturilor juridice care au generat litigiul între părți.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, Curtea, prin decizia 717/1.10.2009, a admis recursul, a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, prima instanță aplicând greșit dispozițiile Legii 554/2004 situației de fapt rezultată din probatoriul cauzei.
Împotriva deciziei nr. 747/1.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUa formulat cerere de revizuire Cabinet Medical Veterinar dr., invocând motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii se arată că motivul de revizuire subordonat dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, instanța fiind ținută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată. Prin cererea de recurs B nu a invocat faptul că Tribunalul Bacău nu este instanță competentă să soluționeze acțiunea în raport cu dispozițiile art. 8 și art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 și nici instanța de recurs nu a pus în discuția părților această excepție, însă instanța de recurs a reținut că acțiunea iese din sfera litigiilor cu care poate fi investită instanța de contencios administrativ. Rațiunea admiterii recursului rezidăîn faptul că părțile nu se mai aflau sub puterea contractului, ori față de motivarea hotărârii, Curtea de APEL BACĂU nu ar mai fi fost competentă să soluționeze cauza.
Revizuientul consideră că instanța de recurs nu avea alternativa respingerii cererii introductive, ca neîntemeiate, ci trebuia să stabilească competența și admițând recursul, să trimită cauza instanței competente, cu atât mai mult cu cât încadrarea juridică o face judecătorul și nu partea.
Revizuientul mai arată că va depune la dosar o serie de înscrisuri noi care emană de la. B și din care rezultă că sumele de bani aferente prestațiilor efectuate în afara contractului provin tot din alocații bugetare. Consideră că s-a acceptat prelungirea tacită a contractului și invocă în acest sens dispozițiile art. 122 din nr.OUG 34/2006, Baa cceptat prestarea unor activități, cu consecința remunerării acestora, iar faptul că nu a organizat o licitație publică în vederea prelungirii duratei de valabilitate a contractului și pentru perioada reclamată, nu-i poate fi imputat revizuientului.
Curtea, analizând cererea de revizuire, în raport de motivele de fapt și de drept invocate, constată că cererea este nefondată.
În esență, revizuientul apreciază că din maniera în care au fost redactate considerentele deciziei a căror revizuire se solicită, ar reieși că soluționarea acțiunii nu este de competența instanței specializate de contencios administrativ, ceea ce denotă faptul că a fost examinată cauza doar prin prisma competenței instanței de contencios administrativ. Împrejurarea că o excepție de necompetență materială nu a fost invocată de părți și nici nu a fost pusă în discuția părților din oficiu, echivalează cu o pronunțare asupra unui lucru care nu s-a cerut și constituie motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 2 teza I Cod procedură civilă.
Textul de lege invocat de revizuientă nu se referă a temeiurile cererii, ci la obiectul lor, la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Revizuientul susține în cererea sa faptul că nepunerea în discuție a excepției de necompetență materială din oficiu sau la cerere, echivalează cu pronunțarea asupra unui lucru care nu s-a cerut. Susținerea este neîntemeiată, pe de o parte pentru că textul vizează pronunțarea cu privire la o pretenție nesolicitată, iar pe de altă parte, hotărârea instanței de recurs nu este fundamentată pe considerente referitoare la competență. Revizuientul-reclamant și-a întemeiat pretențiile pe existența unui contract administrativ, a invocat în cererea formulată existența unui raport juridic de drept administrativ și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de recurs a analizat cauza prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că nu există un contract administrativ în vigoare în perioada reclamată și a ajuns la concluzia că dreptul pretins de reclamant nu a fost vătămat printr-un act administrativ asimilat și din această perspectivă cererea de valorificare a drepturilor sale în procedura specială a contenciosului administrativ este neîntemeiată.
În cerere, revizuienta a citat pasaje din decizia a cărei revizuire se solicită (la p. 8 paragrafele 3 și 8, dosar revizuire) și care conțin considerații referitoare la competență, însă în decizia aflată la dosarul cauzei nu se regăsesc pasajele citate de revizuient.
Față de cele expuse anterior, se constată că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de revizuire, prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că revizuientul nu a indicat în cerere înscrisurile la care se referă și nu a depus nici un înscris în această fază procesuală.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientulCabinet Medical Veterinar Dr., cu sediul ales la Cabinet Avocat - B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 747 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDirecția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. /- /
red. dec. cerere reviz.
tehnored. /4 ex.
12/16.02.2010
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
