Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 46/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă - prin administrator împotriva sentinței civile nr. 642 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, în dublu exemplar, întâmpinare de către intimata-pârâtă
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată și este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Având în vedere că intimata-pârâtă Bas olicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanta -" "SRL a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B pentru anularea Deciziei nr. 185/05.05.2007, a deciziei de impunere nr. 1050/118/28.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1024/27.02.2007 pentru suma de 39.439 lei din care 19.518 lei TVA stabilit suplimentar și 19.921 lei accesorii.
Taxa de timbru a fost achitată.
În motivarea acțiunii se arată următoarele:
Decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală sunt lovite de nulitate deoarece datele din raportul de inspecție fiscală nu sunt identice cu cele din decizia de impunere, deoarece suma de 19.518 lei din raportul de inspecție fiscală este maia mare decât 13.293 lei din decizia de impunere. Se mai susține că suma de 19921 lei este denumită generic accesorii deși în raportul de inspecție fiscală se menționează 17.028 lei majorări întârziere și 2893 lei penalități.
Se mai invocă prescripția dreptului de verificare fiscală pentru creanțele anterioare datei de 08.02.2002. suma prescrisă este de 17.320.844 lei ROL TVA pentru un număr de 4 facturi.
În fond se susține că eferitor la facturile fiscale care din punctul de vedere al organului de inspecție fiscală aparțin unor agenți economici existenți ca fiind înregistrați la Oficiul Registrului Comerțului din județul respectiv, dar facturile fiscale emise in numele acestor societăți nu fac parte din plaja de facturi fiscale alocate acestora, cu toate că poartă datele lor de identificare fiscal, - facturi ce au total TVA 52.270.556 lei rol, la care se adaugă accesoriile calculate, deoarece din conținutul raportului de inspecție fiscala reiese ca facturile în cauza au fost emise de către distribuitorii autorizați, altor agenți economici decât cei în numele cărora au fost emise, organul de inspecție fiscala lasă neclarificate următoarele aspecte:
care sunt distribuitorii autorizați si prepușii acestora, care au eliberat formularele de facturi fiscale cu numerele si seriile celor din raport si persoanele care au semnat în numele acestor societăți;
care sunt masurile legale dispuse de către organele fiscale ale județului B, împotriva acestora;
având în vedere ca din procesele verbale întocmite de către organele fiscale ale jud. B, anexate la raportul de inspecție fiscala, reiese ca facturile fiscale emise în numele - SRL B si - SRL B, au fost ridicate de la distribuitorii autorizați de către - RL, (J -, -, prin delegatul, identificat cu seria - nr. - ), organul de inspecție fiscala nu face nici o referire la măsurile dispuse împotriva administratorilor acestei societăți si a delegatului acesteia.
Pornind de la practica organelor de inspecție fiscala, în raport se impunea a se face referire la aceste masuri, pentru ca instanța de judecata sa poată aprecia asupra legalității raportului de inspecție fiscala cit si a masurilor pecuniare dispuse prin acesta.
pornind de la aceasta situație, care sunt temeiurile legale din legislația fiscala încălcate de către reclamantă,în baza cărora aceste documente fiscale au fost considerate nedeductibile fiscal;
Referitor la factura fiscala nr. -/16.04.2004 emisa de către - SRL, Cîmpulung M, județul S, pentru TVA 9.348.000 lei ROL, la care se adaugă accesoriile calculate; în raportul de inspecție fiscala, pentru aceasta societate înregistrata legal la ORC S sub nr. J -, CUI. R -, organul de inspecție la refuzul de a considera aceasta factura deductibila fiscal, menționează ca temei legal art. 145 alin.3 din Legea nr. 571/2003. Din cuprinsul raportului de inspecție fiscala reiese ca aceasta societate cu funcționare legala " nu mai funcționează la sediul declarat iar reprezentantul legal al acestuia se sustrage verificării fiscale începând cu aprilie 2004 ".
Din conținui raportului de inspecție fiscala si din
anexele acestuia (ANEXA 6 ) reiese ca domiciliul dministratorului societății, d-na este cunoscut, acesta fiind în orașul, str. - -.3, 3, județul B si ca împotriva acesteia exista depusa o plângere penala. Organul de inspecție fiscala nu face nici o referire asupra verificărilor efectuate la noul sediu al societății, la domiciliul administratorului si nici la răspunsul la plângerea penala formulata.
Cu privire la facturile fiscale emise de către societăți comerciale pe care organul de inspecție fiscala le nominalizează ca fiind inexistente în baza de date a MFP si ANAF, fără a face mențiune daca aceste societăți comerciale se afla în baza de date a Oficiului Registrului Comerțului, suma totală a TVA -ului acestor facturi fiind de 69.603.794 lei Rol la care se adaugă accesorii.
Cu privire la documentele fiscale aferente lunii august 2003 în anexa nr. 3 la raportul de inspecție fiscala, organul fiscal considera nedeductibile fiscal facturi al căror TVA este de 14.892.200 lei si TVA în valoare de 22.129.721 lei reprezentând " suma înscrisa în jurnalul de cumpărări fara a se prezenta document justificativ ", total 37.021.921 lei ROL.
În anexa nr. 4 la același raport de inspecție fiscala se menționează pentru luna august 2003 "TVA de plata suplimentar determinat în urma inspecției, 19.356.174 lei ROL.
Având în vedere ca in cele doua anexe cuantumul TVA stabilit suplimentar de plata ca urmare a refuzului de a considera documentele fiscale ca fiind nedeductibile fiscal, nu este identic, reclamantul își pune întrebarea "care este cuantumul TVA calculat suplimentar de plata, cel din anexa nr. 3 sau cel din anexa nr. 4, si in final, raportat la documentele fiscale enumerate în anexa nr. 3 care sunt cele pentru care s-a ajuns ca in anexa nr. 4 cuantumul sa fie cel de 19.356.174 lei ROL "
Referitor la suma de 22.129.721 lei ROL, cu titlu de TVA, înscrisa în jurnalul de cumpărări "fara a se prezenta document justificativ " arată că:
pentru luna august 2003 reclamanta înregistrează în jurnalul de cumpărări o baza de impozitare în valoare de 270.583.316 lei ROL si TVA aferent în valoare de 51.129.756,44 lei ROL. Pentru toate aceste operațiuni efectuate exista documente fiscale, înregistrate în jurnalul de cumpărări si pe cale de consecința în evidenta contabila a societății. Din aceasta suma reprezentând TVA, organul de inspecție fiscala, considera deja nedeductibile fiscal, facturile fiscale -/19.08.2003, -/01.08.2003 si factura nr. -/25.08.2003, (TVA aferent acestora 14.894.200 lei ROL ) dar nu face nici o referire expresa căror documente fiscale înregistrate aparține suma de 22.129.721 lei. cu titlu de TVA, cu accesoriile aferente;
Precizează că există neconcordanțe între anexele nr. 3 si nr. 4 la raportul de inspecție fiscala, aferente lunilor septembrie 2003 - noiembrie 2003,pentru TVA nedeductibila si accesorii, după cum urmează:
pentru septembrie 2003: - în anexa nr. 3 este evidențiata suma de -6.892.338 lei cu mențiunea, " TVA deductibil diminuat în evidentele contabile ale societății fara document justificativ" iar in anexa nr. 4 este menționata suma de 11.356.550 lei,
pentru luna octombrie 2003: - în anexa nr. 3 este menționata suma de 3.503.790 lei cu mențiunea " suma inscrisa în jurnalul de cumpărări fara a se prezenta document justificativ ", iar în anexa nr. 4 pentru aceasta luna este menționata suma de 7.867.231 lei;
pentru luna noiembrie 2003: - în anexa nr. 3 este menționata suma de 9.868.546 lei iar în anexa nr. 4 suma de 14.465.929 lei;
Referitor la documentele fiscale aferente achizițiilor de carburanți, care potrivit raportului fiscal nu au fost destinate realizării operațiunilor taxabile ale persoanei impozabile, total TVA - 21.040.136 Lei - cu accesorii, organul de inspecție fiscala motivează refuzul de deducere pentru documentele fiscale aferente achizițiilor de carburanți pentru aceasta perioada prin aceea ca societatea nu realizează operațiuni economice în perioada respectiva, indicând ca temei legal al refuzului art. 145 alin.3 din Legea nr. 571/2003, text de lege cu caracter general si fara aplicabilitate in situația de fata.
Se precizează că exista perioade ale activității economice a societății in care se fac cheltuieli anticipate pentru pregătirea producției viitoare, pentru asigurarea infrastructurii necesare sau pentru înlăturarea efectelor negative ale fenomenelor naturale pentru reluarea procesului de producție. Având in vedere ca in perioada supusa controlului societatea a desfășurat activitate de exploatare forestiera si faptul ca zonele in care aceasta activitate s-a desfășurat au fost grav afectate de inundațiile catastrofale din anii 2004 si 2005 este o dovada in plus a realității apărărilor formulate.
În ce privește facturile fiscale nr. -/07.05.2003 -TVA - 614.706 lei si nr. -/05.05.2003 -TVA -2.153.866 lei, emise de către - B, pentru refuzul de a considera aceste facturi ca nedeductibile fiscal, organul fiscal isi întemeiază acest refuz pe faptul ca acest facturi fiscale au fost prezentate în copie si nu in original, însă riginalele acestor facturi fiscale au fost prezentate organului de inspecție fiscala.
Referitor la facturi fiscale cu care au fost achiziționate obiecte electrocasnice, mobilier dormitor, alimente etc. consideră reclamanta că refuzul de deducere este nejustificat legal, deoarece societatea avea un sediu cu birouri amenajat, avea personal pentru exploatarea forestiera care avea echipament de lucru. Nu crede că art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003, fiind un text cu reglementare generala, exclude dreptul de deducere pentru achiziții de bunuri care intr-un un fel sau altul contribuie indirect la realizarea in condiții optime procesului de producție.
În drept își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 182 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala.
S-au depus la dosarul cauzei Decizia 185/25.05.2007, decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală 1024/27.02.2007.
În întâmpinare pârâta DGFP arată că nu se poate constata prescripția dreptului de verificare fiscală, deoarece inspecția începută la data de 07.11.2006 a fost suspendată conform art. 102.pr.fiscală până la finalizarea controalelor încrucișate, fiind reluată la data de 16.01.2007.
Conform art. 89 alin. 2 termenul de prescripție este de 5 ani și începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor fiind suspendat pentru perioada verificărilor încrucișate.
Pe fondul cauzei se arată următoarele:
Consideră susținerile reclamantei fără nici o relevanta juridica, având în vedere că cele 6 facturi fiscale, aferente perioadei 30.03.2002- 8.06.2004, in numele a 4 societăți comerciale din județul B, nu au fost întocmite si emise de acestea, încălcându-se dispozițiile art.155 alin4 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. n conformitate cu dispozițiile art.24 alin. lit. a din Legea nr.345/2002coroborate cu cele ale art.145 alin.8 lit.a din Legea nr.571/2003, pentru exercitarea
dreptului de deducere a TVA, persoana impozabila trebuie sa justifice acest drept
cu facturi fiscale întocmite in conformitate cu dispozițiile art.155 alin.4 si 8 din
Legea nr.571/2003.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 642/3.07.2009 Tribunalul Bacăua respins excepția prescripției dreptului de control fiscal și a respins acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente: La cererea reclamantei din data de 31.10.2006 pentru rambursarea soldului sumei negative TVA de 6225 lei Ron din 25.10.2006 s-a dispus o inspecție fiscală pentru perioada de referință 01.01.2001 - 30.09.2006.
Reclamanta s-a înregistrat ca plătitoare de TVA la 01.08.1997.
Inspecția fiscală a început la data de 07.11.2006, a fost suspendată conform art. 102 din pr.fisc. pentru efectuarea de controale încrucișate și a fost reluată la data de 16.01.2007 fiind finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr. 1024/27.02.2007 dedus judecății.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești 1266/P/2007 din 09.01.2008 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de administratorul.
Instanța va respinge excepția prescripției dreptului de verificare fiscală motivat de faptul că însăși reclamanta a formulat cererea de rambursare a TVA -ului pentru aceeași perioadă, că verificarea a fost suspendată conform art. 102.pr.fiscală și pentru faptul că s-au respectat dispozițiile art. 89 alin. 2.pr.fiscală, termenul de prescripție începând să curgă de la 01.01.2002 și pentru creanțele din anul anterior 2001.
Cu ocazia inspecției fiscale s-a constatat că reclamanta datorează bugetului de stat o diferență de TVA de 19.859 lei raportată la baza de impunere de 104.521 lei aferentă perioadei 01.01.2001 - 30.09.2006 evidențiat în Anexa nr. 1 la motivat de faptul că furnizorii reclamantei sunt societăți fictive, nu au date de identificare ( cod fiscal, număr înmatriculare la Registrul Comerțului sau nu desfășoară activitate). S-au făcut achiziționări nedeductibile fiscal, bunurile nefiind utilizate în realizarea operațiunilor impozabile.
La creanța inițială s-au adăugat și penalitățile în sumă de 19.921 lei evidențiate în anexa 4.
În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis Decizia de impunere din data de 28.02.2007 pentru aceleași sume: 19518 lei TVA suplimentar și 19921 lei majorări, astfel încât raportul de inspecție fiscală corespunde cu decizia de impunere.
Împotriva celor două acte administrativ fiscale reclamanta a formulat contestație conform art. 177 din pr.fiscală, iar prin Decizia nr.185/25.05.2007 s-a respins contestația.
Instanța analizând întregul probator constată că acțiunea este nefondată pentru cele ce urmează:
Facturile pentru care s-a dedus TVA - ul nu conțin date de identificare ale furnizorilor (cod fiscal, nr. identificare la ORC), în timpul procesului nefăcându-se nici o dovadă contrară, cu atât mai mult cu cât plata nu s-a făcut prin virament bancar.
Unele bunuri nu au fost achiziționate în folosul operațiunilor taxabile (obiecte electrocasnice, mobilier dormitor, cosmetice, băuturi alcoolice, etc.)
Mijlocul de transport auto Ford Mondeo pentru care s-a solicitat deducerea TVA de 4978 lei urma a fi utilizat după data de 01.10.2006.
Se mai constată că s-au achiziționat carburanți deși în acea perioadă societatea nu desfășura activitate.
Raportul de expertiză deși elaborat privește și alte aspecte decât cele din anexa 1 la raportul de inspecție fiscală care fac obiectul cauzei.
Cum din nici o probă nu rezultă că societățile "fictive" sunt înregistrate la Registrul Comerțului, că au cod de înregistrare fiscală conform celor pretinse a fi înscrise în facturi, instanța constată că în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a din Legea 345/2002 și art. 145 alin. 8 lit a din Legea 571/2003 coroborate cu OG 92/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SRL. Recurenta susține că în mod nelegal organul de inspecție fiscală a considerat ca fiind nedeductibil fiscal TVA aferent achizițiilor de bunuri în baza a 6 facturi fiscale emise de patru societăți furnizoare din B; apreciind că facturile nu îndeplineau condițiile pentru a fi considerate documente justificativ, întrucât pe facturi nu erau indicate codul fiscal și numărul de înregistrare în registrul comerțului ale furnizorilor. Invocă în sprijinul susținerilor sale o decizie de speță pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care s-a stabilit că "organele financiare impută în mod eronat reclamantei neregulile constatate la furnizori, respectiv faptul că nu au depus deconturi de TVA și bilanțul contabil, nu au fost găsiți la sediul declarat, cât și împrejurarea că blocurile de facturi au fost cumpărate de alte societăți, decât cele înscrise în facturi, toate aceste aspecte neintrând în obligațiile cumpărătorului de a le verifica la data achiziționării mărfurilor" (decizia nr. 2944/10.05.2005).
Recurenta mai invocă decizia nr. 3242/16.10.2003 a Curții Supreme de Justiție în care s-a stabilit că "cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc potrivit legii contabilității condițiile de document justificativ, sunt deductibile din punct de vedere fiscal" și scrisoarea de uz intern nr. - din 3.10.1999 emisă de Direcția juridică din Ministerul Finanțelor Publice la solicitarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din Ministerul Finanțelor în care se arată că "facturile primite de la unități care nu le-au procurat în mod legal, pot fi înregistrate în contabilitatea unității beneficiare, fiind considerate în înțelesul legii contabilității document justificativ".
Se mai susține că pct. 119 din nr.HG 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991 (act abrogat ulterior prin nr.HG 22/2003) indică că de regulă documentele justificative cuprind elementele esențiale, exemplificativ indicate, ceea ce denotă că ne aflăm în fața unei norme legale cu caracter supletiv, ce nu este însoțită de nici o sancțiune expresă. Consideră că lipsa mențiunilor nu conduce la concluzia că operațiunile economice în discuție nu ar fi desfășurate.
Recurenta mai susține că în mod netemeinic și nelegal organul de inspecție fiscală a considerat că achiziția de obiecte electrocasnice, mobilier etc. este nedeductibilă din punct de vedere fiscal, întrucât nu sunt achiziționate în scopul obținerii de venituri. Arată că obiectul de activitate al societății a fost exploatarea forestieră, activitate care se desfășoară la distanță față de sediul societății, ceea ce a presupus asigurarea unor condiții de cazare pentru personal. Precizează că profitul obținut de societate a permis achiziționarea de imobilizări corporale în valoare totală de 1.035.377.466 lei și alocarea a 2% din profit fondului de protocol, care potrivit prevederilor legale poate include băuturi alcoolice, produse cosmetice etc.
Recurenta mai invocă faptul că în actul administrativ de inspecție fiscală nu se precizează norma juridică încălcată prin faptul că s-au achiziționat carburanți într-o perioadă în care societatea nu desfășura activitate.
Intimata Baf ormulat întâmpinare prin care arată că facturile pentru care s-a dedus TVA nu conțin toate datele de identificare a furnizorilor recurentei, situație care a determinat organul fiscal să respingă dreptul de deducere a TVA aferent achiziționării unor bunuri, care nu au fost utilizate în scopul operațiunilor taxabile.
Intimata invocă decizia nr. 5/2007 pronunțată de Înalte C de Casație și Justiție iar recursul în interesul legii referitor la aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. f și cele ale art. 145 alin. 8 lit. a și b din Codul fiscal, precum și cele ale art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 și în care a statuat că "TVA-ul nu poate fi dedus și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, în situațiile în care documentele justificative (inclusiv factura) nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunilor pentru care se solicită deducerea TVA".
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate de recurentă și de apărările formulate în întâmpinare, constată că recursul este nefondat.
În raportul de inspecție fiscală contestat s-a reținut o diferență de 19.859 lei TVA neadmisă la deducere.
Din această sumă totală, suma de 14.756 lei reprezintă TVA aferent achiziției de tractoare, motoare electrice, materiale și piese de schimb pentru mijloace de transport. Cu privire la această sumă, organul fiscal a reținut că furnizorii sunt societăți fictive și nu sunt înregistrați ca persoane impozabile plătitoare de TVA.
Recurenta invocă faptul că lipsa mențiunilor din facturi referitoare la codul fiscal și la numărul de înregistrare în registrul comerțului ale furnizorilor nu este de natură să conducă la concluzia că operațiunile nu au fost reale și apreciază că facturile îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative.
Referitor la aceste susțineri, Curtea reține din probele administrate că o parte din furnizori ( COM SRL I, SRL B, SRL B, SRL B, Import-Export SRL G, SRL T, Import Expert SRL C, Com SRL B și SRL B) sunt societăți comerciale fictive, nefiind înregistrate în baza de date a nici un agent economic cu denumirea și Codul d e înregistrare fiscală înscrise în facturi.
În ceea ce-i privește pe furnizorii indicați în facturi B, C: Auto SRL B, SRL B și SRL B, se reține că societățile cu aceste denumiri există, datele de identificare din facturi nu corespund cu cele reale, iar în urma unor verificări încrucișate s-a constatat că aceste societăți nu au avut relații comerciale cu recurenta.
În speță nu este vorba de lipsa unor mențiuni referitoare la numărul de înregistrare în registrul comerțului și la codul fiscal, ci este vorba de înscrierea unor date de identificare fictive. Acest aspect, coroborat cu faptul că recurenta nu a făcut nici o dovadă în sprijinul susținerii realității operațiunilor, conduc la concluzia că operațiunile nu sunt reale și în mod corect nu s-a acordat drept de deducere a TVA-ului. Recurenta nu a făcut dovada că are în patrimoniu mijloace de transport, care ar necesita reparația și înlocuirea unor piese.
Organul fiscal nu a admis la deducere nici suma de 1.237 lei, reprezentând TVA aferentă achiziționării de bunuri electrocasnice, mobilier, alimente și cosmetice întrucât a considerat că aceste bunuri nu sunt datorate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Recurenta a susținut că aceste bunuri au fost necesare pentru dotarea spațiilor de cazare destinate personalului ce își desfășura activitatea de exploatare masă lemnoasă.
Curtea reține că nu este suficient ca societatea să aibă ca obiect de activitate exploatare material lemnos, ci este necesar să probeze susținerile sale. Recurenta nu a făcut dovada că a avut contracte de exploatare masă lemnoasă, nu a făcut în nici un mod dovada amenajării unor spații de locuit la locurile de exploatare, iar unele dintre obiectele achiziționate nu sunt necesare dotării unor spații provizorii de locuit, ci dotării unei locuințe stabile unifamiliale (de ex. mașini de spălat, cuptor cu microunde, mobilier de dormitor, colțar etc.).
Recurenta a mai susținut în motivarea recursului că a avut profit și a achiziționat băuturi alcoolice pentru protocol. de astfel de produse nu este prohibită, însă art. 145 alin. 5 din Codul fiscal stabilește că taxa datorată sau achitată pentru achizițiile de băuturi alcoolice și produse din tutun nu este deductibilă.
În ceea ce privește achiziția de carburanți organul fiscal a reținut că taxa aferentă de 1.620 lei nu este deductibilă, întrucât carburanții nu sunt justificați ca fiind utilizați în realizarea operațiunilor sale impozabile, iar în perioada august - decembrie 2004 societatea nu a desfășurat activitate.
Curtea reține că în mod corect organul a apreciat că pentru suma de 1.620 lei recurenta nu are drept de deducere, întrucât nu a făcut nici o dovadă că a utilizat carburanții achiziționați în folosul unor operațiuni taxabile. Nu a dovedit că are în proprietate mijloace de transport sau că a utilizat mijloace de transport în perioada verificată, iar în perioada august - decembrie 2004 societatea nu a desfășurat activitate.
Curtea apreciază că motivele de recurs sunt neîntemeiate în raport de considerentele expuse și urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă- prin administrator, cu sediul în comuna, județul B, împotriva sentinței civile nr. 642 din 03 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâteDirecția Generală a Finanțelor Publice B,cu sediul în B,- - 3, județul B și Activitatea de Control Fiscal cu sediul în B,- - 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. sent.
red.
tehnored. /5 ex.
12/17.02.2010
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
