Alte cereri. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia civilă nr. 44/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatorul Cabinet Medical Veterinar Dr. împotriva deciziei civile nr. 747 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, timbru judiciar și chitanță cu care a fost achitată taxa judiciară de timbru, precum și cerere de judecare a cauzei în lipsă formulată de reprezentanta contestatorului.
Instanța constată că s-a depus la dosar taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de contestatoare, constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele;
Prin decizia civilă nr. 747/1.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva sentinței civile nr. 507/20.05.2009 a Tribunalului Bacău și s-a modificat în tot această sentință, în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Dr. ( având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamant și neachitate, din perioada01.05.2008 - 01.11.2008).
Instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 428/27 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar Dr. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, fiind obligată pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să achite reclamantei suma de 8.428 lei, pretenții actualizate potrivit ratei inflației la data executării și 589,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3921/18.04.2007 prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fost prelungit prin act adițional până la data de 30.04.2008.
Datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitație, dar a continuat programul strategic privind identificarea și înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleași condiții din contractul preexistent.
Este adevărat că prin G nr. 515/2008 au fost stabilite și acțiunile sanitar veterinare din programul- porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 ocazie cu care s-a dorit inițierea procedurii achiziției publice a acestui serviciu, dar aceasta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Cum în final tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acțiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 986 Cod procedură civilă privind cvasicontractul ca fapt licit și voluntar din care se obligații reciproce între părți, și a obliga pârâta să achite reclamantei prețul serviciilor prestate.
În baza dispozițiilor art. 1073 cod civil a obligat pârâta să reactualizeze pro rata temporis fiecare creanță cu indicele de inflație la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligației.
În baza dispozițiilor art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 instanța a stabilit un termen de executare.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să achite reclamantei și cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului pârâta a arătat că a refuzat plata serviciilor efectuate de reclamantă întrucât pentru perioada arătată nu exista temei legal, nefiind finalizată licitația publică pentru atribuirea contractului de servicii.
Intimata - reclamantă, legal citată, a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, nefiind indicat temeiul în drept al recursului, nefiind adusă o critică relevantă în speță, iar susținerile cu privire la inexistența temeiului legal pentru plata serviciilor efectuate de reclamantă nu sunt conforme art. 986 Cod civil, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța de recurs a reținut că neindicarea temeiului de drept al recursului, dintre cele care reglementează motivele de recurs nu atrage sancționarea sub aspect formal, în condițiile în care în baza rolului activ instanța are obligația încadrării criticilor formulate prin recursul promovat în motivele de recurs prevăzute de art. 304, 3041Cod procedură civilă, iar critica principală susținută prin recursul formulat viza lipsa temeiului legal pentru efectuarea plății sumei solicitate prin acțiunea introductivă.
Cu privire la fondul litigiului, instanța a constatat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 18 alin. 4 lit. d, din Legea 554/2004 și pe împrejurarea că și- îndeplinit obligațiile contractuale, impunându-se obligarea pârâtei la plata serviciilor prestate. Din această perspectivă instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a dispozițiilor legale invocate, dispoziții care se referă la soluțiile pe care instanța le poate adopta când obiectul litigiului îl formează un contract administrativ. Astfel, în prezenta cauză, după cum chiar reclamanta recunoaște prin acțiunea formulată, durata contractului era limitată, până la data de 30 aprilie 2008, fără fi convenită posibilitatea prelungirii acesteia decât prin act adițional, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
În aceste împrejurări, instanța constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. 3 din HG925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din OG34/2006, pentru prelungirea duratei contractului peste perioada de 4 luni de la data expirării duratei inițiale de îndeplinire a acestuia.
Consecința imediată a inexistenței contractului de servicii care să justifice obligația pârâtei constă în neîndeplinirea condiției impuse de dispozițiile art. 18 alin. 4 din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, invocate ca temei al acțiunii, privind contractul administrativ. Nefiind în situația unui act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare, precum contractul administrativ, nu sunt întrunite cerințele pe care le presupune aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. 4 din Legea 554/2004.
Dreptul reclamantei de a primi contravaloarea serviciilor prestate, întemeiat pe situația îmbogățirii fără justă cauză, nu este susceptibil de realizare în aceste împrejurări pe calea contenciosului administrativ, ci într-un cadru procesual adecvat raporturilor juridice care au generat litigiul între părți.
Împotriva deciziei civile nr.747/01.2009 s-a promovat contestație în anulare de către Cabinetul Medical Veterinar Dr., întemeiată pe dispozițiile art. 317 al. (1) pct. 2 și 318 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de modificare, în urma contestației în anulare, pentru următoarele motive:
1. Instanța de recurs nu a cercetat fondul cauzei, admiterea recursului și respingerea acțiunii fiind pronunțate doar în urma analizării competenței instanțe; contestatorul consideră că se impunea a fi pusă în discuție problema competenței instanței de fond, cu consecința pronunțării unei soluții de declinare a competenței, conform dispozițiilor art. 158 și art. 159 Cod procedură civilă.
2. Curtea de APEL BACĂU - secția de contencios administrativ și fiscal nu era competentă să soluționeze cauza, dacă - în raport cu natura litigiului - a constatat că acesta nu se circumscrie legii speciale ( Legea nr. 554/2004); se susține că soluția instanței de recurs încalcă principiul contradictorialității și al rolului activ al instanței.
3. În raport de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, contestatorul a susținut că acțiunea promovată se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004, iar raportul juridic post-contractual nu are o altă natură juridică decât cel inițial, stabilit prin contractul de prestări servicii, iar în condițiile în care s-a constatat că fondul litigiul nu era de competența instanței de contencios administrativ, se impunea desființarea hotărârii, cu trimiterea cauzei la instanța competentă, respectiv Judecătoria Bacău.
Se mai arată că promovarea unei noi acțiuni la instanța competentă ar avea drept consecință achitarea unei noi taxe judiciare de timbru și îmbogățirea statului român cu această taxă.
În continuare, contestatorul reia considerentele de fapt și de drept ale acțiunii, arătând că în temeiul dreptului la un proces echitabil, instanța poate să aprecieze că interesul public cerea continuarea raportului juridic stabilit între părți inițial și că raportul juridic dedus judecății are caracter administrativ.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea contestației și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, ori respingerea acestuia, iar în subsidiar - admiterea excepției necompetenței materiale a instanței de fond și trimiterea cauzei la instanța competentă.
Analizând prezenta contestație, în raport de dispozițiile art. 317 - 318 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 317 al. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, contestația în anulare se poate promova " când hotărârea fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență ".
Textul prevede că acest motiv poate justifica promovarea contestației în anularenumai dacă motivul nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
În speță, contestatorul nu avea interes să atace hotărârea instanței de fond, care îi era favorabilă, iar recurenta-pârâtă nu a invocat lipsa competenței materiale a instanței de fond.
Curtea observă că reclamantul-contestator interpretează greșit argumentele instanței de recurs din decizia atacată; instanța de recurs nu a desființat sentința pentru necompetența instanței de fond,ci a constatat că reclamantul a ales o cale greșită pentru valorificarea pretențiilor sale, în condițiile în care obiectul acțiunii nu se circumscrie dispozițiilor art. 18 al. (4) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, nu se impunea a fi invocată excepția necompetenței materiale a instanței de fond, întrucât față de susținerile reclamantului ( că acțiunea este o cerere de contencios administrativ, fiind legată de executarea unui contract cu caracter administrativ ), acțiunea fost adresată instanței competente, însă curtea a constatat că pretențiile reclamantului nu își au temeiul în contractul invocat, al cărui termen a expirat.
Față de aceste împrejurări, se reține că față de obiectul și temeiul juridic al acțiunii, curtea de apel era competentă să soluționeze recursul, nefiind incidente dispozițiile art. 317 al.(1) pct. (2) Cod procedură civilă, câtă vreme chiar contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile legii contenciosului și a sesizat instanța de contencios.
În ce privește dispozițiile art. 318 teza I și II din Codul d e procedură civilă, instanța constată că, deși a invocat aceste dispoziții legale, contestatorul nu face nici o referire concretă la încălcarea lor.
Toate motivele invocate în contestație reiau argumentele expuse la fond și în recurs și tind la repunerea în discuție a considerentelor de fapt și de drept ce stau la baza unei hotărâri irevocabile.
Nu se face referire la o eroare materială, în sensul prevederilor art. 318 al. 1 teza I Cod procedură civilă, eroare care ar trebui - oricum - să vizeze aspecte formale ale judecării recursului.
Nu se precizează vreun motiv de recurs care să nu fi fost examinat de instanța de recurs și nici nu se poate reține o omisiune de a analiza motivele invocate de intimată, având în vedere că instanța de recurs a reținut că pretențiile nu își pot avea izvorul în contractul de achiziții publice.
Toate celelalte aspecte expuse în contestație nu pot fi analizate de curte, întrucât exced dispozițiilor art. 317 - 318 Cod procedură civilă, tinzând la modificarea deciziei în urma soluționării unui veritabil " recurs la recurs ".
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 317 - 318 Cod procedură civilă, curtea va respinge contestația în anulare promovată de Cabinetul Medical Veterinar Dr., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatorul Cabinet Medical Veterinar Dr., cu sediul ales la - Av. - B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 747 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în B,str. -, nr. 21, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
red. /- /
red.
tehnored. /4 ex.
8/11.02.2010
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana
