Alte cereri. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.430/CA.
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul pârât - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚE PUBLICE - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.419/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în C,-, jud. C, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.50383/10.09.2009 depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul intimatului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului intimatului reclamant potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3509 lei, echivalentul a 1000 Euro, plătită cu titlu de taxă speciala de primă înmatriculare auto cu dobânda legală până la data restituirii efective a sumei.
Reclamantul arată că a cumpărat un autoturism și pentru a putea înmatricula în România acest autoturism a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.2141-2143Cod fiscal. Consideră că această taxă este nelegală întrucât încalcă prevederile art. 90 par.1 din Tratatul Comunității Europene a cărui aplicare are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, potrivit disp.art.148 alin.2 din Constituția României, prin această taxă creându-se un regim discriminatoriu pentru autoturismele înmatriculate în alte state comunitare și reînmatriculate în România după introducerea în țară, față de autoturismele deja înmatriculate în România.
In drept au fost invocate disp. art.8 din Legea nr. 554/2004, art. 1084,1082 Cod civil.
Parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității cererii, întrucât reclamantul nu se află în situația unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, acesta neadresându-se pârâtei cu cererea de restituire a sumei pretinse.
In drept au fost invocate disp. art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 419/16.04.2009 a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității și admisă cererea reclamantului astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit chitanței seria - nr. -/30.01.2008, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 3 509 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată sub nr. -/04.03.2009 reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei sume, cerere la care i se răspunde în mod explicit prin adresa -/12.03.2009, în sensul refuzului de restituire a sumei plătită cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzii legale.
Cererea înregistrată sub nr. -/04.03.2009 este ulterioară formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul neputând face dovada că cererea de restituire a fost expediată prin serviciul poștal la data de 14.04.2008, așa cum se pretinde, și a fost comunicată pârâtei. Totuși, față de împrejurarea că reclamantul s-a adresat pârâtei în cursul judecății cu cerere de restituire, și mai ales față de refuzul explicit al pârâtei de a soluționa această cerere, instanța de judecată a apreciat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată prima instanța reține:
Potrivit art.8 alin.1 teza II din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.
Răspunsul pârâtei exprimat prin adresa nr.-/12.03.2009 la cererea de restituire formulată de către reclamant reprezintă un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul prevăzut de art. 2 alin.1 lit.h din Legea nr. 554/2004, întrucât conține refuzul explicit de a soluționa cererea, astfel că reclamantul este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamantul a cumpărat în anul 2007 autovehiculul marca Opel cu nr. de identificare -, înmatriculat în România la data de 01.02.2008.
Pentru înmatricularea pe teritoriul României a acestui autoturism reclamantul a achitat cu chitanța - nr. -/30.01.2008 suma de 3509 lei lei reprezentând taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data plății de către reclamant a sumei de 3509lei:
Art.214 -
(1)Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art.214
speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art.214-
Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."
Din economia textelor redate, rezultă că taxa de primă înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, după data de 01.01.2007 aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România si care ulterior datei reținute au fost revândute.
Sub acest aspect iferența de aplicare a taxei este discriminatorie pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul revânzării lor in tara, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja in România taxa nu mai este perceputa.
Potrivit însă art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene,"Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe de alta parte, otrivit p. art.11 alin. 1 și 2 din Constituția Romaniei, revizuita in anul 2003-"Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția Romaniei statuează:"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne,cu respectarea prevederilor actului de aderareParlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale retinute si față de Legea nr.157/2005-de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
Se constata astfel ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit si de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.214- 214 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
de aceste considerente, in raport de textele normative retinute s-a apreciat ca actiunea promovata de catre reclamant, si intemeiata pe dispozitiile Tratatului Comunitatii Europene, este admisibila, de vreme ce dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
De asemenea, se va avea in vedere si că obligativitatea instanțelor din Statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (pronuntata la data de 15.07.1964), precum și delle Finanze dello Stato a (pronuntata la data de 09.03.1978).
Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "O instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
În aceste condiții este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Prin motivele de recurs se critică modul de soluționare a excepției inadmisibilității, recurenta apreciind că reclamantul nu a respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de legea nr. 554/2004.
De asemenea, recurenta apreciază că s-au încălcat prevederile art. 13 din legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-a cerut autorității emitente comunicarea actului atacat și documentația aferentă.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004 actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrative"
Conform art. 2 alin. 2 din legea nr. 554/2004 "Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În speță ne aflăm în prezența situației prevăzută de art. 2 alin. 2 din legea contenciosului administrativ, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri de restituire a unei sume de bani. Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare cu cererea înregistrată cu nr. -/04.03.2009. Pârâta a răspuns cu adresa nr. -/12.03.2009, arătând că nu poate da curs solicitării în contextul precizat, respectiv ca urmare a priorității tratatelor UE față de dreptul intern. Pârâta mai arată în adresă că poate restitui la cerere diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare calculată potrivit OG nr. 50/2008.
Instanța de recurs apreciază că adresa nr. -/12.03.2009 reprezintă un refuz nejustificat întrucât reclamantul a achitat sumele reprezentând taxa de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor codului d e procedură fiscală. Cererea de restituire este formulată la data de 04.03.2009 și nu avea ca obiect restituirea doar a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare motivația fiind prioritatea reglementărilor comunitare în fața celor interne.
În concluzie, față de cuprinsul cererii de restituire și conținutul adresei de răspuns, aceasta reprezintă un refuz nejustifucat de soluționare a cererii.
Instanța, în baza rolului său activ, a apreciat asupra naturii dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Pentru considerentele mai sus arătate, actul administrativ vătămător la care ne raportăm este adresa nr. -/12.03.2009. În temeiul art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 1 lit. b) din legea nr. 554/2004, reclamantul se putea adresa instanței de contencios administrativ în termen de 6 luni de la comunicarea refuzului nejustificat, nefiind necesară o plângere prealabilă adresată emitentului actului.
Faptul că reclamantul s-a adresat instanței anterior expedierii cererii de restituire nu este de natură să atragă vreo sancțiune din cele prevăzute de legea nr. 554/2004, cum este cea a inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile.
Față de prevederile art. 312 alin. 5.pr.civ. soluția primei instanțe a fost casată iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru soluționare în fond.
În ceea ce privește textul art. 13 din legea nr. 554/2004, amintit de către recurentă în motivele de recurs, acesta instituie obligații ale autorității emitente la cererea instanței, scopul urmărit fiind justa soluționare a cauzei. Instanța se afla în posesia actului atacat, astfel că nu a considerat necesar să solicite autorității emitente alte acte, acestea nefiind relevante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul pârât - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚE PUBLICE - cu sediul în C,-, jud. C, împotriva sentinței civile nr.419/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în C,-, jud. C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
03.12.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
