Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 429/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.429/CA
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, -.A,.8, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1115/ 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORIATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în T,-, jud. T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant personal și pentru intimatul pârât răspunde consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.9590/19.10.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecința admiterii acțiunii și obligarea pârâtului să-i acorde suplimentul postului de 25% din salariu de bază și suplimentul treptei de salarizare de 25% din salariu de bază începând cu 01.01.2004 și până la 21.06.2007, iar sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având cuvântul, intimatul pârât prin reprezentantul său convențional pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Tulcea ca temeinică și legală.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă - T pentru a fi obligat la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază în conformitate cu art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, începând cu 1 ianuarie 2004 până în martie 2007, precum și înscrierea acestor mențiuni în carnetul de muncă.
Prin sent.civ.nr.1115 din 12.06.2009 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată cererea privind pretențiile prezentate mai sus.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006 dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
In aceste condiții este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
In consecință, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 și care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozițiilor de suspendare nu este relevant în speță pe de o parte pentru că perioada de suspendare a expirat, iar pe de altă parte, pentru că suspendarea nu a vizat decât plata acestor drepturi salariale și nu existența acestora, ce nu a fost înlăturată, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele două tipuri de sporuri producându-și efectele și în continuare.
Insă, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamant, instanța nu are competența de a determina ea însăși întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare funcționarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăților acestora.
Este lipsit de eficiență că, la acest moment, să se dispună plata celor două sporuri salariale în mod generic întrucât, ulterior, în condițiile în care Administrația persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunțată în sensul arătat ar fi imposibil de executat, în lipsa unor minime criterii de determinare, după cum s-a arătat.
De asemenea, chiar dacă se verifică o situație discriminatorie în raport cu alți funcționari publici ce au obținut hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, așa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.
In măsura în care intervine Administrația și în îndeplinirea atribuțiilor sale, precizează modul de calcul al sporurilor respective, iar instituția pârâtă persistă în refuzul de plată al sumelor la care reclamanta și ceilalți funcționari publici au dreptul, nimic nu-l împiedică pe reclamant să promoveze o altă acțiune, fără a intra în discuție o autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate este nelegală întrucât se încalcă prevederile art.38 din Codul Muncii.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însuși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
În prezent suspendarea nu mai susbzistă și, ca atare, dreptul a devenit actual iar solicitarea privind acordarea sporurilor menționate se justifică în raport de prevederile art.41 și 53 din Constituția României precum și art.38 și 39 din Legea 53/2003 privind Codul Muncii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat urmarea a faptului că, angajarea acestor cheltuieli se dispune de ordonatorul de credite în limita prevederilor aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli, în condițiile legii, iar ITM T nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale în vigoare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea va respinge recursul motivat de următoarele considerente,
Examinând cererea de recurs instanța constată că recurentul nu aduce o critică a sentinței primei instanțe, ci reiterează principiile din cererea de chemare în judecată.
Într-adevăr art.31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 astfel cum a fost modificat prevede că, uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, b) sporul pentru vechime în muncă, c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În forma sa inițială Legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că, pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații. Prin Legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29 acesta prevăzând că, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază, b) sporul pentru vechime în muncă, c) suplimentul postului, d) suplimentul gradului.
Conform art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 rep. cu modificările ulterioare a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin Legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007". Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007. S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din Legea 188/1999 rep. cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006.
În consecință, așa cum a afirmat și recurentul, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată.
Însă, cu privire la actualitatea dreptului, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare. Omisiunea legiuitorului a lipsit astfel de eficiență practică aceste prevederi legale, recurentul având însă dreptul să solicite cele două suplimente de îndată ce vor fi stabilite.
Soluția astfel adoptată este conformă cu Decizia nr.20 din 21 septembrie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, Curtea va dispune respingerea recursului menținând hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recurentul reclamant - domiciliat în T,-, -.A,.8, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1115/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORIATUL TERITORIAL D E MUNCĂ - cu sediul în T,-, jud., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond-
Tehnored.jud.
2 ex/22.12.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
