Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 431/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.431/CA.
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - SC SA - cu sediul în C, Drumul Județean 3. KM 23, jud. C, împotriva sentinței civile nr.48/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - cu sediul în B, sect. 5,-, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă consilier juridic în baza delegației de reprezentare nr.FN/2009 depusă la dosar și pentru intimatul pârât răspunde avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.12700/12.06.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosar un raport de expertiză tehnică de specialitate efectuat într-o altă cauză prin care vrea să facă dovada că Ministerul nu ține secrete informațiile solicitate de către reclamantă.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă învederează instanței că acest raport de expertiză nu are relevanță asupra fondului cauzei.
Întrebate fiind părțile, arată că nu mai au alte cereri prealabile, solicitând acordarea cuvântului asupra fondului.
Curtea, luând concluziile părților potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul consilier juridic pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate în sensul admiterii acțiunii formulată de către reclamantă și obligarea pârâtului la comunicarea informațiilor și documentelor de interes public solicitate, respectiv chestionare operatorilor din sectorul rafinare țiței, ce au stat la baza elaborării Planului Național de aprobat prin nr.HG60/2008.
Avocat pentru intimatul pârât, pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală. Consideră că recurenta reclamantă nu și-a justificat interesul de a avea acces la aceste informații și de asemenea de a promova o acțiunea în justiție. Pretențiile sale cu privire la celelalte părți nu au nici un suport legal.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta a chemat în judecată la data de 06.11.2008 pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI și DEZVOLTĂRII DURABILE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în temeiul art. 22 din Legea nr.544/2001 acesta să fie obligat a-i comunica chestionarele transmise de operatorii din sectorul rafinare produse petroliere, documente care au stat la baza eliberării Planului Național de de certificate de emisie pentru perioadele 2007 - 2008 - 2012.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul, concomitent cu elaborarea actelor normative necesare implementării în România a Directivei - a strâns date și informații necesare inventarierii instalațiilor ce urmau să intre sub incidența schemei de comercializare certificate de emisie de gaze în vederea elaborării Planului Național de, chestionarele fiind solicitate de pârât prin intermediul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și agențiile de mediu județene.
Anterior aprobării Planului Național de, reclamanta a semnalat pârâtului că i-a fost calculată o alocare incorectă și discriminatorie a certificatelor de raportat la caracteristicile și combustibili utilizați de rafinării, comparativ cu alți operatori din domeniu.
Cum pârâtul a fost acționat în instanță pentru a fi obligat să modifice alocarea de certificate de, refuzul acestuia de a pune la dispoziție chestionarele, determină imposibilitatea să își poată valorifica un drept al său, determinând prejudicierea sa.
La 09.09.2008 a solicitat pârâtului comunicarea înscrisurilor prin adresa nr.10190/2008.
Prin adresa nr.11508/2008 pârâtul a comunicat o copie a chestionarelor transmise de reclamantă, comunicând faptul că nu pot transmite chestionarele celorlalți operatori deoarece conțin informații industriale cu caracter confidențial.
Reclamanta a arătat că susținerea pârâtului este nelegală și fără suport obiectiv deoarece:
- chestionarele nu conțin informații confidențiale;
- toate societățile care operează rafinăriile din sectorul rafinare sunt
societăți listate pe piața de capital cu ambele segmente,în acest sens fiind aplicabil art.277 din Legea nr.297/2004.
Înscrisurile solicitate sunt necesare pentru clarificarea modului de calcul a certificatului pentru perioada 2007 și 2008-2012 pentru reclamantă și a celorlalți operatori.
Pârâtul nu poate invoca confidențialitatea deoarece acestea conțin producția și consumul de combustibil ale instalațiilor operatorilor din sectorul rafinare în perioada 2001-2004.
La 11.12.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că informația cerută de reclamantă nu se încadrează în disp. art.2 lit.b din Legea nr.544/2001, fiind exceptată potrivit art.12 alin.1 lit.c din lege.
completate de operatorii din sectorul rafinare produse petroliere conține informații privind date generale ale instalației, schema procesului tehnologic, producția istorică și prognozată a instalației, consum combustibil și materii prime pentru perioada 2001-2004 și preconizat pentru 2007-2012.
În ceea ce privește confidențialitatea se invocă Legea nr.11/1991.
La 10.12.2008 SC Română SA a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Prin încheierea din 11.12.2007 instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr.48/22 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, examinând chestionarul completat de reclamantă (filele 13-45 din dosar) se reține că acesta conține date care nu sunt informații de interes public (date privind instalația, date privind consumul istoric și cel preconizat, date privind producția preconizată, schema procesului tehnologic.
Art.12 lit.c din Legea 544/2004 arată că se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile privind activitățile comerciale sau financiare dacă publicarea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală sau industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii.
Art.12 alin.1 lit.d din nr.HG878/2008 arată că autoritățile publice pot refuza o cerere privind solicitarea de informații privind mediu, în cazul în care divulgarea informațiilor afectează confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, atunci când aceasta este prevăzută de legislația națională sau comunitară în vigoare privind protejarea unui interes economic legitim, inclusiv interesul public în păstrarea confidențialității statistice și a secretului taxelor.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că informațiile solicitate nu sunt informații de interes public astfel cum sunt reglementate de art.2 lit.b din Legea nr.544/2001 fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor conform art.12 lit.c din Legea nr.544/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică și invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, ca și pe cele ale art. 312 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt care a condus la litigiul de față, se arată că instanța aplicând greșit prevederile legale a considerat că acele chestionare depuse de toți operatorii din sectorul rafinare nu conțin informații de interes public, invocând art. 12 lit. "c" din Legea nr.554/2004 și fără a motiva aplicarea sa în cauză, respectiv modul în care informațiile din chestionar, dacă ar fi făcute publice, ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială al celorlalți operatori sau contravin concurenței loiale.
Astfel, chestionarele celorlalți operatori conțin consumurile de combustibili și materie primă pentru perioada 2001 - 2004, cât și estimări pentru perioada 2007 - 2012, precum și emisiile de carbon istorice estimate, ceea ce nu poate afecta activitatea comercială a operatorilor din sectorul rafinării, informațiile conținute și solicitate privind indicatori comerciali, economici și financiar realizați și nu estimări.
Se mai arată și că instanța a apreciat greșit că informațiile conținute în chestionarele solicitate nu sunt informații de interes public, invocând art. 12 alin. 1 lit. "d" din nr.HG878/2005, fără ca în raport de conținutul acestuia, să menționeze și prevederea legislativă națională sau comunitară, aplicabilă în cauză, deoarece legislația aplicabilă, atât națională cât și comunitară, nu conține prevederi de confidențialitate a datelor care au stat la baza elaborării Planului Național de (Directiva 2003/CE transpusă în nr.HG780/2006, Ordinul nr.85/2006, nr.HG60/2008, Ordinul nr.1897/2007, Ordinul nr.1474/2007).
Mai mult, se mai arată, conform art. 12 alin. 4 din nr.HG878/2005, "Autoritățile publice nu pot refuza o cerere de informații care se referă la emisiile în mediu, invocând motive prevăzute la alin. 1 lit. a, d, f, g și h ", instanța încălcând dispozițiile art. 12 alin. 4 din lege.
De asemenea, soluția este contrară și art. 4 alin. 4 din Legea nr. 86/2000 care prevede că "informația privind emisiile care sunt semnificative pentru protecția mediului va fi făcută publică".
Legea nr.86/2000 teza finală a art. 4 alin. 4 are în vedere și refuzul autorităților de a face cunoscute chestionarele respective, în sensul că "motivele de refuz trebuie interpretate în mod restrictiv, luându-se în considerare satisfacerea interesului public prin divulgarea informațiilor".
Se arată în concluzie că, prin soluția greșită astfel pronunțată, se obstrucționează valorificarea drepturilor sale (utilizarea informațiilor conținute în chestionare pentru demonstrarea alocării incorecte și discriminatorii de certificate în cadrul sectorului rafinare petrol).
Recursul este nefondat.
În raport de cererea de chemare în judecată a reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea chestionarelor transmise operatorilor din sectorul rafinare produse petroliere, documentele care au stat la baza elaborării Planului Național de alocare de certificate de emisii de pentru perioadele 2007 și 2008 - 2012, se constată că legal prima instanță a respins acțiunea reclamantei având în vedere dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.544/2004 care exceptează de la accesul liber al cetățenilor la informațiile solicitate, dispoziții legale raportate la chestionarele în conținutul cărora se regăsesc date care nu sunt informații de interes public: date privind instalația, date privind consumul istoric și cel preconizat, date privind producția preconizată, schema procesului tehnologic, per a contrario, reținându-se că informațiile solicitate nu sunt informații de interes public, pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 2 lit."b" din Legea nr.544/2004.
Astfel, legal s-a apreciat aplicabilitatea dispozițiilor art. 12 lit. c din Legea nr.544/2004, cât și a art. 12 alin. 1 lit."d" din nr.HG878/2008 care prevăd că autoritățile publice pot refuza o cerere privind solicitarea de informații privind mediul, în cazul în care divulgarea informațiilor afectează confidențialitatea informațiilor comerciale sau industriale, atunci când aceasta este prevăzută de legislația națională sau comunitară privind protejarea unui interes economic legitim, inclusiv a interesului public în păstrarea confidențialității statistice.
Răspunsul negativ al pârâtei a avut în vedere și că operatorii la care se referă chestionarele aparțin unei piețe relevante în poziție concurențială, furnizarea de informații referitoare la activitatea lor comercială, reprezentând o ingerință nejustificată în activitatea concurențială a fiecărui operator.
În referire la motivele de recurs privitoare la legislația națională ( o transpunere a prevederilor comunitare) și care prevede că motivele de refuz ( a pune la dispoziție informațiile solicitate legate de emisiile în mediu) trebuie interpretate în mod restrictiv vor fi înlăturate, deoarece informațiile care au caracter de interes public au fost menționate pe site-ul www.en-ets.ro și pe cel al agențiilor regionale pentru protecția mediului.
Și celelalte afirmații din formularea recursului vor fi înlăturate, întrucât, corect s-a apreciat de către pârât că pe baza datelor privind producțiile prognozate, ca și cele istorice ale instalațiilor pentru interesele menționate, se pot determina atât cota de piață a unui operator pe piață cât și date referitoare la productivitatea sau randamentul instalațiilor de rafinare.
Informațiile cuprinse în chestionare cad sub incidența nr.HG780/2006 și cuprind date referitoare la consumurile realizate și estimate de materii prime și combustibili și nu informații care se referă la emisiile de în mediu, iar acestora nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 4 din nr.HG878/2005, invocând art. 12 alin. 1 lit. a, d, f, g și h.
Modul în care s-ar aduce atingerea dreptului de proprietate intelectuală ori industrială al celorlalți operatori din sectorul de activitate rafinare petrol, este în referire la adoptarea unor politici de prețuri care să favorizeze eventual recurenta.
În raport de cele sus menționate, se constată că legal prima instanță a reținut că în cauză, refuzul intimatului este întemeiat, fiind aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. d din nr.HG875/2005 și a art. 12 lit. "c" din Legea nr.544/2004, iar criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - SC SA - cu sediul în C, Drumul Județean 3. KM 23, jud. C, împotriva sentinței civile nr.48/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - cu sediul în B, sect. 5,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./18.12.2009
Dact.gref.
2 ex./28.12.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
